Prof. Dan Dungaciu, președintele FUMN – Fundația Universitară a Mării Negre în dialog cu jurnalistul Răzvan Dumitrescu.
Întreaga intervenție a o puteți urmări aici:

Prof. Dan Dungaciu, președintele FUMN – Fundația Universitară a Mării Negre: “OAMENII NU MAI VOR DOAR O CASĂ, OAMENII VOR… ACASĂ! Acesta este semnul sub care mi-am așezat conferința de la Universitatea Populară Nicolae Iorga de la Vălenii de Munte. Această formulă este, de fapt, cea care exprimă cel mai bine spiritul vremurilor noastre, Zeitgeist-ul, cum ar spune nemții.
Este ideea de bază care exprimă o ideologie dominantă – ideologia identității naționale, a naționalismului, a patriotismului, care este cea mai puternică idee a timpurilor noastre, inclusiv la nivelul relațiilor internaționale. Este vorba despre resurecția masivă a sentimentului de „acasă”.
Nu există astăzi nicio ideologie concurentă. Această idee (re)modelează lumea, a modelat lumea și va modela lume. 30 de ani a fost ignorată, trecută în registru minor (greșeală de parcurs) sau i s-a prezis sfârșitul.
În anii 90, când Francis Fukuyama vorbea despre „sfârșitul Istoriei”, exprima o stare de spirit asumată la nivelul întregii clase politice – și nu numai? – occidentale. Sfârșitul istoriei înseamnă că singura variantă acceptabilă pentru indivizi, care le permite recunoașterea și împlinirea plenară, este dubletul de succes „democrația liberală” și „economia de piață”. Nu există alternative, mai ales după căderea comunismului.
Acest tip de organizare socială (democrație și capitalism) evacua însă ideea de națiunea, identitatea națională, identitățile etno-simbolice, religiile. Ele nu își mai aveau locul. Dorințele de exprimare publică în noua ordine erau exprimate, sugera Fukuyama, prin fuga după bunăstare, deci prin afaceri, prin business, prin acumularea averii, prin celebritate, prin recunoaștere publică.
Și aici vine ironia fantastică! Francis Fukuyama își încheie celebra lui carte, „Sfârșitul Istoriei”, din 1992, prin invocarea lui… Donald Trump! Nici mai mult nici mai puțin! Dă exemplu lui Donald Trump ca personalitate extrem de ambițioasă. Fukuyama îl considera o „personalitate megalomitică”, „fantastic de ambițioasă” și care dorește să se exprime plenar și să fie recunoscut în zona de afaceri și de divertisment. Ironia sorții face ca Francis Fukuyama, care a ignorat complet sau aproape complet în 1992 ideea de identitate națională ca mecanism fundamental prin care recunoașterea indivizilor, inclusiv în societățile democratice, să se poată petrece, a ratat prognoza sa într-un mod fabulos. Identiatea națională a fost marea ratare a lui Fukuyama și a anilor 90!
În 2018, după ce Trump intră în politică, avea să scrie o carte dedicată explicit… identității!
Ironia sorții este că Donald Trump, cel invocat de Francis Fukuyama în cu totul și totul alte contexte în 1992, avea să infirme teza lui Francis Fukuyama despre sfârșitul istoriei și sfârșitul identităților naționale la modul absolut. Donald Trump intră în politică, devine personajul politic major al planetei astăzi exprimând un trend pe care Francis Fukuyama și alții ca el în anii 90 îl considerau ieșit din istorie și irrelevant.
Adică naționalismul și identitatea națională!
Donald Trump și-a luat „revanșa” față de Francis Fukuyama, dar nu disputa personală ne interesează aici, cât mai ales ceea ce Donald Trump exprimă. O schimbare radicală de vremuri, de stări de spirit, de atitudini, o schimbare majoră de lumi. Și asta, indiferent de atitudine am avea noi față de președintele american.
Întrebarea fundamentală este cum ne raportăm noi, ca români, la această lume care se într-o schimbare profundă, o schimbare revoluționară, o modificare pe care n-am mai văzut-o de la 1989 încoace.
Acesta este, practic, pariul generației noastre, mai ales pariul nostru politic!
Pentru invitația la lucrările Universității populare Nicolae Iorga le mulțumesc încă o dată gazdelor, mai ales inimosului domn Constantin Stere.
Ca de obicei, o plăcere reîntâlnirea cu inimoasa organizație Alianța Pentru Unirea Românilor AUR Prahova, care are un enorm potențial și pe care îl va împlini cu siguranță!

Prof. Dan Dungaciu, președintele FUMN – Fundația Universitară a Mării Negre, a participat cu mare interes la conferința ROUNIT, la Muenchen (30-31 iulie). A vorbit despre diaspora românească, conexiuni politice și economice. A fost interesant și provocator.
Diaspora este o temă enormă, în relație cu care statul român a rămas cu mult în urmă.
Decalogul abordării diasporei românești
1. Resurecția identitară la care asistăm astăzi modifică radical inclusiv relațiile statului gazdă cu diaspora, dar și atitudinea diasporei față de statul gazdă și proprie identitate.
2. Diaspora este departe a de fi doar „forță de muncă”, precum era în anii 90, a devenit o veritabilă forță economică, conștientă de importanța ei inclusiv din acest punct de vedere. Bucureștiul nu a înțeles aceste modificări, a rămas undeva acum 20 de ani în abordarea românilor din afara României;
3. Diaspora este nu doar numeroasă, a devenit un „asset”! Dacă românii din Marea Britanie, Italia, Germania sau Spania ar pleca brusc din aceste state, acestea s-ar resimți acum din punct de vedere economic și social. Și statele gazdă știu asta, și diaspora o știe. Doar statul român nu înțelege noile realități;
4. Diaspora s-a emancipat și identitar. E departe de situația anilor 90 sau chiar 2000, când încerca să se „ascundă”; când sentimentul răsăriteanului că trebuie să „îți ceri scuze că exiști” era acut. Acum nici copiii nu mai sunt ținuți departe de limba română care le-ar putea periclita puritatea accentului local, care, la rându-i, i-ar identifica ca și „străini”. E o creștere a conștiinței de sine identitare a diasporei;
5. Forța economică a companiilor conduse sau gestionate de români este impresionantă. Nu avem inventarul lor, nu le punem în lucrare, nu le contactăm, nu avem un plan în care să cooperăm;
6. MAE este un instrument înecat în propriile mediocrități și lipsă de viziune; atitudinea față de diasporă este, cel mult, „consulară” și electorală. Nimic strategic, nimic major, nimic de viitor.
Comportamentul tipic al, practic, tuturor instituțiilor românești în acest moment. La fel, miniștrii de resort (cultură, învățământ, muncă etc.) rareori au habar de ce se petrece acolo.
7. Ministrul de externe trebuie să devină inclusiv ministrul comerțului; diplomații trebuie pregătii și evaluați inclusiv din acest punct de vedere. Este nevoie de atașați economici, unul dedicat special diasporei atunci când misiunea diplomatică se află într-un stat cu prezență semnificativă a românilor;
8. Diaspora, prin capacitatea economică pe care a dobândit-o (din Europa până în America) poate fi un sprijin dar și poate fi sprijinită de statul român. Când Alianța pentru Unirea Românilor – AUR va fi la putere, relațiile economice cu Orientul Mijlociu sau Asia de sud-est vor fi puse sub semnul unui proiect nou. În acest proiect pot fi implicate și companii ale românilor din diaspora;
9. Diaspora trebuie să fie „politizată”. Sprijinim românii care se implică în politică – consilieri, primari, deputați. Ei vor fi podul politic între România și acele state cu diaspora consistentă. Sprijinim politicieni care se ocupă de comunitățile românești și sprijină legi în favoarea acestora (limbă, biserică, identitate);
10. Creșterea numărului de parlamentari ai diasporei este imperioasă. Dar asta nu trebuie făcut în sine, aritmetic – ar fi un populism ieftin! – ci trebuie pusă în interiorul unui proiect major, care să modifice instituțional modul în care România vede diaspora și se raportează la ea. Vom sprijini asta, orice ține de dezvoltarea economică. Diaspora nu trebuie să fie „țintă” economică a instituțiilor din România care caută disperate bani la buget, ci partener în orice exercițiu de expansiune și dezvoltare economică. Sprijinim, de asemenea, pe model italian, inclusiv o posibilă amnistie economică care ar putea aduce bani serioși într-o economie care gâfâie oricum abundent.
Prof. Dan Dungaciu, președintele FUMN – Fundația Universitară a Mării Negre în dialog cu jurnalistul Alex Tudor.
Întreaga intervenție a o puteți urmări aici: