Transnistria față în față cu Acordul de Asociere RM-UE

De Nicolae Țîbrigan | FUMN.EU | 03.01.2016

Pe 18 decembrie 2015 Jurnalul Oficial al UE publică decizia Consiliului de Asociere UE-RM privind aplicarea titlului V din Acordul de asociere RM-UE (Comerț și aspecte legate de comerț) pe întreg teritoriul R. Moldova (inclusiv în regiunea transnistreană). Luând în considerare faptul că preferințele comerciale autonome (PCA) oferite R. Moldova au expirat pe 31 decembrie anul trecut, de la 1 ianuarie 2016 agenții economici de pe ambele maluri ale Nistrului vor putea exporta mărfurile în UE în baza aceluiași regim de comerț liber.

Dacă aruncăm o scurtă privire asupra prevederilor Acordului de Asociere (Articolul 8 alineatul 2)[1] desprindem drept obiectiv general soluționarea conflictului transnistrean prin intermediul mecanismelor oferite de Acord, printre care și ZLSAC (Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană). Acțiunea poartă în sine un scop mai degrabă politic, și anume reintegrarea economică a R. Moldova prin inserarea mediului de afaceri din regiunea separatistă în economia malului drept al Nistrului, urmând apoi apariția unui grup de presiune care să schimbe vectorul politic al Tiraspolului dinspre eurasianism spre integraționism cu R. Moldova. Totul ar fi început pe 3 martie 2006, când Ucraina, în urma unor presiuni considerabile din partea UE, a încetat să mai accepte mărfuri din Transnistria fără ștampila vamală a R. Moldova, iar Chișnăul a facilitat înregistrarea companiilor transnistriene. Deși demersul a fost interpretat drept o blocadă economică de către Transnistria și Rusia, mediul de afaceri din regiunea separatistă a reușit să convingă oficialii tiraspoleni să permită înregistrarea la Chișinău. Practic, a fost demarat un proces gradual de înregistrare a tuturor companiilor exportatoare din Transnistria, silind aceste afeceri să țină o dublă contabilitate – una pentru autoritățile separatiste și alta pentru R. Moldova. În ciuda acestui fapt, implicarea guvernului moldovean și a UE în interesele de afaceri din regiune nu a avut efectul scontat: crearea unui grup de presiune la adresa Tiraspolului pentru a obține concesii politice în relația cu Chișinăul. Odată înregistrate la Chișinău, aceste firme au beneficiat de un regim mai bun de export către statele din UE, fiind, totodată, scutite de plata impozitelor către autoritățile moldovene. Logica simplistă: „e mult mai profitabil să exporți în calitate de companie moldovenească, decât ca entitate transnistreană” trebuia să demareze o reintegrare economică incipientă a afacerilor din Transnistria în economia R. Moldova. Precum s-a menționat deja, s-a constatat un efect pervers al acestei măsuri, și anume, creșterea numărului de cazuri de contrabandă dinspre regiunea separatistă. R. Moldova pierde anual nu mai puţin de încă un buget de stat din cauza schemelor de contrabandă, care duc la eschivarea de la achitarea plăţilor vamale la introducerea mărfurilor în țară, care constituie 80% din buget. Filiera ideală pentru contrabandişti este „gaura neagră” transnistreană prin intermediul căreia s-au creat mai multe rețele de transport ilegal sau semi-legal al mărfurilor. În perpetuarea acestei stări de facto stau mai multe interese ale cercurilor financiare nu numai din Tiraspol, ci și din Kiev, Odesa, Moscova și chiar Chișinău.

19917136712_c4f3fd36c2_o

Dincolo de asta, reacția liderilor de la Tiraspol pare a fi mai degrabă reticentă în fața oricăror proiecte itegraționiste europene. La ultimul briefing de presă, actualul lider al autoproclamatei „rmn”, Evgheni Șevciuk, a subliniat că filosofia Tiraspolul în raport UE și R. Moldova se va baza pe principiul „economics without politics” – un principiu transformat acum în laitmotivul diplomației din stânga Nistrului. Desigur că, potrivit versiunii oficialilor și a presei transnistriene, acarii Păun în toate problemele regiunii (deficit bugetar, inflație galopantă, restanțe în plata salariilor și pensiilor, scăderea exporturilor etc.) sunt R. Moldova și Ucraina. Potrivit datelor de care dispune Chișinăul, după preluarea funcției de guvernator al regiunii ucrainene Odesa (din imediata apropiere de regiunea separatistă transnistreană) de către ex-președintele georgian Mihail Saakașvili, contrabanda prin segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene a fost stopată practic integral. Astfel, potrivit datelor oficiale furnizate de așa-numitul minister al dezvoltării economice al regiunii transnistriene, ponderea UE din volumul total al exporturilor în 2015 a înregistrat 27%, în condițiile în care exporturile spre Federația Rusă au scăzut, în decurs de un an, de la 14,3% la 7,7%. Totodată, este de menționat că ponderea importurilor în regiunea transnistreană prezintă o situație inversă, importurile din UE constituind aproximativ 8%, iar cele din Federația Rusă aproximativ 50%. În ultimele 11 luni „comerțul extern al Transnistriei” a scăzut cu 16,9%, ceea ce l-a determinat pe Șevciuk să apeleze la ajutorul Moscovei de la care a împrumutat un miliard de ruble (echivalentul a 90 milioane de dolari).

Așadar, incopetența administrației tiraspolene e pusă pe seama unei așa-numite „blocade economice” din partea Ucrainei și a R. Moldova, care, chipurile, își coordonează eforturile pentru a reglementa conflictul în contul problemelor economice regionale. Dosarul este unul vechi, și este permanent mediatizat și dezbătut de presa locală. În contextul alegerilor prezidențiale programate la sfârșitul anului 2016, această retorică izolaționistă anti-europeană și pro-rusă ar putea fi folosită în răfuiala politică a partidei pro-Șevciuk cu clanul „Sheriff”. Pentru Chișinău și UE asta ar însemna amânarea implementării ZLSAC în regiunea transnistreană până în 2017. Momentan, administrația de la Tiraspol a asigurat populația că s-a ajuns deja la un acord cu UE, însă detaliile tehnice ale acestuia nu au fost făcute publice. Totuși, potrivit unor surse din presă, Transnistria ar urma să îndeplinească următoarele condiții:

  1. Excluderea tarifelor la importul a 2500 de mărfuri din UE (reprezentând aprox. 50% din întreaga gamă de produse europene importate în reigune) în anul 2016;
  2. Excluderea totală a tarifelor la importul bunurilor din UE până în 2018;
  3. Schimbarea sistemului de impozitare (ce se poate traduce și ca instituirea taxei pe valoare adăugată care la moment nu se percepe în regiunea transnistreană);
  4. Identificarea unei strategii implementare a reglementărilor tehnice din ZLSAC;
  5. Identificarea unor modalități de interacțiune și cooperare cu autoritățile R. Moldova în vederea respectării standardelor sanitare și fito-sanitare și respectiv eliberarea certificatelor de conformitate pentru bunurile exportate, atât la nivelul sferei vamale, cât și celei bancare;
  6. Neperturbarea tranzitului gazului rusesc către UE;
  7. Armonizarea nomenclatorului mărfurilor din Transnistria cu cel al UE.

Aici vedem că punctul privind accesul nestingherit al Serviciului Vamal al Republicii Moldova la operatorii din regiunea transnistreană pentru eliberarea certificatelor de origine a fost eliminat. Concomitent, pentru Tiraspol este inacceptabilă orice modificări cu implicarea punctelor de control, iar criza politică de la Chișinău va tergiversa adoptarea unei soluții.

3646609122_0bc6ac5b04_o

Cu siguranță că cel mai nedorit scenariu, luând în considerare implicațiile și efectele negative pentru economia regiunii transnistrene, este izolaționizmul economic și amânarea implementării ZLSAC în regiune, ceea ce ar provoca o pierdere în buget de 30-50 milioane de dolari (4-5% din PIB). Momentan, singurii în măsură să poarte discuţia despre relaţia comercială cu UE sunt agenții economici, însă aceștia sunt agrenați în plină confruntare politică cu Șevciuk, fiind acuzați de complicitate cu „oligarhii locali ai Sheriffului” și guvernul R. Moldova, în contrapondere cu loialitatea manifestată de regimul Șevciuk față de Moscova.

În consecință, analizând declarațiile autorităților moldovenești, cele ale oficialilor UE și a reprezentanților administrației de la Tiraspol, putem constata că deocamdată nu s-a reușit identificarea unui mecanism clar care ar permite extinderea ZLSAC în regiunea transnistreană. Regimul de la Tiraspol urmărește, mai degrabă, menținerea status quo-ului pentru a obține capital electoral pentru următoarele alegeri prezidențiale. Astfel, principala provocare a autorităților de la Chișinău va fi identificarea unei soluții de a evita sancțiuni europene pentru nerespectarea prevederilor Acordului în regiunea transnistreană.

*Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea autorului și nu reprezintă neapărat poziția oficială a Fundației Universitare a Mării Negre sau a Academiei Române

———————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Nicolae_TibriganNicolae Țibrigan este licenţiat în Sociologie la Universitatea din Bucureşti, absolvent al masterului de Studii de securitate din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti. În prezent este înscris la Şcoala doctorală de Sociologie din cadrul aceleiași universități. Are experienţă în domeniul realizării proiectelor europene, participând la numeroase iniţiative de voluntariat atât în Republica Moldova cât şi România. Începând cu 2013 este colaborator al revistei Foreign Policy România şi asistent de cercetare la Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române.

 

[1] UE și R. Moldova „[…] își reiterează angajamentul de a găsi o soluție durabilă la problema transnistreană, respectând pe deplin suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova, precum și de a facilita în comun reabilitarea post-conflict. În așteptarea unei soluționări și fără a aduce atingere formatului de negociere stabilit, problema transnistreană va constitui unul dintre principalele subiecte de pe agenda dialogului politic și a cooperării dintre părți, precum și în dialogul și cooperarea cu alți actori internaționali interesați