Revolta populatiei impotriva „analistilor”. Sa ne mintim in continuare? (I)

Petrișor Peiu | Ziare.com | 12.11.2016

Rezultatul recentelor alegeri (8 noiembrie 2016) din Statele Unite a redeschis o rana veche a „intelighentiei”: votul popular ignora pretiozitatile analistilor, expertilor, oamenilor de cultura si media si are logica proprie.

Frustarea nedisimulata a populatiei din studiourile de televiziune se revarsa nemilos asupra „prostimii” care, ignorand vocea ratiunii, voteaza dupa reguli contrare celor oficiale si/sau oficioase.

Ba mai mult, rezultatul alegerilor triple (presedinte-Senat-Camera Reprezentantilor) a surprins Romania micului ecran intr-o ipostaza comica: desi toti romanii cu slujbe platite formal sau informal de institutiile statului se considera pro-atlantisti si pro-americani, desi toti se considera niste initiati in subtilitatile politicii si vietii cotidiene americane, cam toti s-au dovedit si nepriceputi si rau-intentionati si s-au cam facut de ras vituperand necontrolat impotriva realitatii.

Americanii au votat cum au crezut ei de cuviinta, in dispretul analizelor fine, a elocventei de studio si a directiilor euro-optimiste ale clasei vorbitoare de la Bucuresti, indicand o data in plus boala de care sufera elita cvasipolitica de la Bucuresti: superficialitatea, faptul ca se margineste sa comenteze comentariile de la televiziunile americane.

Ca persoane, toti analistii si expertii in americanologie, NATO-logie, securitate globala si alte afaceri mondiale sunt niste tipi bine, dotati generos de natura cu inteligenta, cultura si chiar farmec personal, mai ales oratoric. Toti sunt buni vorbitori de engleza, toti au calatorit destul de mult in spatiul american, toti se falesc cu prezenta la petrecerile de 4 iulie date de ambasada SUA, toti pazesc cu sfintenie spatiul public sa nu fie cumva infestat de vreun semn de intrebare, toti vorbesc in sentinte euro-atlantiste.

Toti acesti oameni de bine, cu cravate asortate corect cu pantofii si cu sosetele, detin sau au detinut functii politice importante in stat, toti au mai multe sau mai putine grade si cam toti au in proprietate cate o fundatie sau un ONG hranite discret din bani publici, toti respecta cu strictete liniile oficiale si se citeaza complice unul pe altul. Hilar este ca unii ajung ministri sau sfatuitori de ministri.

Numai ca, stand de dimineata pana seara prin platourile de televiziune, nu prea mai citesc, desi toti au scris mai mult decat au citit. Niciunul nu mai are timp de activitati oneste intelectual cum ar fi cititul, comparatul, intelesul si mai ales niciunul nu mai are nicio indoiala despre nimic.

Data fiind aceasta realitate, dimineata de 9 noiembrie 2016 ne-a surprins, pe de o parte, cu un vivace premier maghiar Orban Viktor Mihaly felicitandu-l zgomotos pe proaspatul presedinte Trump si parand oarecum vizionar, iar pe de alta parte, cu televiziunile romanesti pline ochi de analisto-experti care certau prostimea rurala americana care nu a inteles mesajele moderne, liberale si high-tech ale parerologilor de pe Dambovita.

Ce mi s-a parut de un grotesc absolut era un permanent realizator de emisiuni cu diplomati care ii certa pe saracii americani ca au votat gandindu-se doar la ei nu si la vajnicii lor parteneri din flancul sudic. Adica americanii sunt vinovati ca voteaza asa cum le convine lor, nu cum ne convine noua.

Ar trebui observat si faptul trist ca intreaga administratie de la Bucuresti se pare ca a fost cumva antrenata de americanologii TV pentru ca au mizat fara nicio retinere pe cartea dnei. Clinton, ceea ce a produs o semi-paralizie politica pe la Cotroceni si Victoriei. Dar nu-mi fac griji pentru politicienii nostri, ei sunt foarte adaptabili si se pare ca linguseala este a doua lor natura: vor schimba doamna cu domnul si vor merge senini inainte fara teama de inadecvare. Oricum, realist vorbind, nici nu se va petrece vreo mare schimbare in atitudinea Washington-ului (asta ii va produce o mare dezamagire si dezumflare si domnului Orban, de altfel).

Ce este cu adevarat suparator in toata acesta poveste? In primul rand faptul ca nimeni nu a evaluat realitatea cotidiana americana precum si cifrele seci asociate acestor alegeri. In al doilea rand, faptul ca perpetuam o neintelegere majora privind fondul relatiilor romano-americane.

Dar sa le luam pe rand, astazi sa vorbim numai despre America.

1. Ce spun cifrele despre America?

a)Economia a crescut cu 15% dupa opt ani de administratie Obama, semnificativ mai putin decat dupa opt ani cu G. W. Bush, de doua ori mai putin decat in mandatele de opt ani ale lui Ronald Reagan si de doua ori si jumatate mai putin decat performanta administratiei Clinton (+35%) ;

b)Numarul de noi angajati in economie a crescut la fel de modest (7%) mai ales comparand cu spectaculoasele cresteri din perioada Clinton (21%) sau Reagan (17%) ;

c)Numarul de americani care si-au pierdut slujbele este cel mai mare din 2000 incoace (pana atunci acest indicator era aproape inexistent) ;

d)Cresterea de salariu este modesta in America administratiei Obama, a patra ca marime dupa cele din perioadele Clinton, Reagan si GW Bush;

e)Procentajul americanilor care detin o locuinta a scazut la niveluri comparabile cu cele din perioada Carter, iar numarul de masini nou achizitionate a urcat doar cu 20%;

f)Profiturile companiilor au urcat in mandatele Obama cu 62% ceea ce reprezinta un record fata de numai 25% in mandatele Reagan, 36% in mandatele GW Bush si 47 in mandatele Clinton;

g)Indicii bursieri, in primul rand S&P 500, au urcat cam cu 100% in timpul administratiei Obama, sub nivelul (150%) atins in timpul administratiei Clinton, dar incomparabil mai mult decat cresterea cu 50% din timpul administratiei Reagan sau scaderea de aproape 50% din timpul administratiei G.W. Bush;

h) cresterea preturilor de consum depaseste 12%, iar cea a salariului real este cu putin peste 3% pe ultimii opt ani;

i) datoria publica a urcat cu peste 100% (s-a dublat) in ultimii opt ani.

Toate aceste considerente indica o restrangere a categoriei majoritare din societatea americana, clasa medie, fenomen indeosebi frustrant si care afecteaza cea mai mare parte a alegatorilor astfel:

daca vom considera clasa medie ca fiind formata din gospodariile cu un venit anual de la 67% la 200% din cel mediu, ea a devenit minoritara in SUA in timpul mandatului Obama (astazi 120 milioane de adulti fac parte din clasa medie, iar alti 122 milioane nu se regasesc aici) ;

daca vom considera clasa medie pe aceia cu un venit intre 50 000 USD/anual si 200 000 USD/anual, numarul acestora s-a diminuat cam cu 10% in timpul administratiei Obama ajungand astazi la un procentaj de sub doua treimi din cetateni.

Daca asociem restrangerea clasei de mijloc cu cresterea atat a segmentului celor cu venituri mici, cat si al celor cu venituri foarte mari, vom observa ca s-a redus coeziunea interna a societatii americane, ceea ce marcheaza definitiv mandatele Obama. Aceasta slabire a omogenitatii americane este ilustrata si de cresterea alerta a zonelor „scumpe” ale Americii (California, New York, Miami) in paralel cu prabusirea unor regiuni altadata prospere (Detroit, Cleveland).

2. Ce spun cifrele despre distributia voturilor pentru presedinte?

a) 52% dintre cei sub 45 ani au votat cu Clinton si 40% dintre ei cu Trump; 53% dintre cei peste 45 ani au votat cu Trump si 44% cu Clinton. Sa amintim aici ca procentajul de tineri printre cei din marile aglomerari urbane sau printre cei de alta rasa decat cea alba este aproape dublu decat la cei din zonele suburbane sau la cei de rasa alba;

b) 58% dintre albi (70% dintre votanti) au votat cu Trump si 37% cu Clinton; 89% dintre negri (11% dintre votanti) au votat cu Clinton si doar 8% cu Trump; la hispanici (11% dintre votanti) si asiatici (4% dintre votanti) procentajele sunt de 65% si 29% pentru Clinton respectiv Trump;

c) Cea mai interesanta distinctie este dupa nivelul de studii: global, 52% dintre absolventii de colegiu au votat cu Clinton si doar 43% cu Trump. Dar dintre albii absolventi de colegiu, 49% au votat cu Trump si numai 45% cu Clinton, pe cand dintre cei de alta rasa 71% au votat cu Clinton si numai 23% cu Trump. Din nou putem observa o concentrare mare a celor de alta rasa decat cea alba cu studii superioare in marile aglomerari urbane!

d) Cum s-a votat in functie de venitul anual? 17% dintre votanti castiga sub 30 000 USD/an si au votat 53% pentru Clinton si 41% pentru Trump; 19% castiga intre 30 si 50 000 USD/an si au votat 51% pentru Clinton si 42% pentru Trump; 31% dintre americani castiga intre 50 si 100 000USD/an si au votat 50% cu Trump si doar 46% cu Clinton; 24% dintre votanti castiga intre 100 si 200 000 USD/an si au votat 48% cu Trump si 47% cu Clinton; dintre cei 4% care castiga intre 200 si 250 000 USD/an 49% au votat cu Trump si 48% cu Clinton iar dintre cei mai bogati 6% americani, care castiga peste 250 000 USD/an, 48% au votat cu Trump si 46% cu Clinton;

e) In mod previzibil, 53% dintre cei casatoriti (58% dintre votanti) au votat cu Trump si doar 43% cu Clinton, in vreme ce dintre necasatoriti 55% au votat pentru Clinton si doar 38% pentru Trump;

f) Religia? 27% dintre votanti sunt protestanti si au votat 60%-37% in favoarea lui Trump; 23% sunt catolici si au votat 52%-45% tot pentru Trump; alti 24% sunt crestini de alte confesiuni (inclusiv ortodocsi) si au votat 55%-43% in favoarea lui Trump; cei 15% atei au votat 68%-26% pentru Clinton; cei 3% evrei au votat 71%-24% pentru Clinton; cei de alta religie (7%) au votat pentru Clinton 58%-33% iar pentru cei 1% musulmani nu s-au publicat datele sondajelor;

g) 91% dintre votanti s-au nascut cetateni si au votat 50% cu Trump si 45% cu Clinton, iar dintre cei 9% care au dobandit cetatenia mai tarziu 64% au votat cu Clinton si doar 34% cu Trump;

h) In fine, cea mai interesanta distinctie este in functie de resedinta: jumatate dintre votanti (49%) locuiesc in suburbii si au votat 50% cu Trump si 45% cu Clinton, cei 34% din zonele urbane au votat 59%-35% pentru Clinton, iar cei 17% din zonele rurale au votat 62%-34% in favoarea lui Trump.

Aceste cifre demoleaza cam toate minciunile comentatorilor din studiourile de televiziune:

  • Contrar studiourilor TV, absolventii de colegiu (intelighentia) nu au votat majoritar pentru Clinton, ci absolventii de colegiu altii decat albii au votat majoritar pentru Clinton, in vreme ce absolventii de colegiu albi au votat majoritar pentru Trump;
  • Cei care castiga mai mult (adica clasa medie si cea bogata) au votat cu Trump in majoritate, in pofida posturilor Tv care cred ca pe Trump l-au votat saracii asistati social;
  • Tot impotriva predicilor TV clasa medie din suburbii (motorul Americii) a votat majoritar cu Trump;
  • Un fapt ocultat de televiziuni este ca cei 70% dintre votanti care se declara crestini au votat majoritar in favoarea lui Trump.

Iata, deci, ca uneori studiul cifrelor poate aduce o lumina usor diferita asupra celor intamplate pe 8 noiembrie in America.

In plus, toata ziua de 9 noiembrie, bocitoarele telegenice au deplans prabusirea burselor din toata lumea (la fel ca in lunea post-Brexit) pentru ca la sfarsitul zilei bursiere toate marile piete de capital sa inchida „pe verde”, inclusiv Dow Jones sau S&P 500, iar indicii futures de pe 10 noiembrie sa fie tot verzi!

Faptul ca cei dedati harniciei TV omit sa se mai si informeze il mai pot intelege, dar ceea ce nu pot nicicum intelege este ipocrizia fara de margini a corului de vestale ale cultului anticoruptiei care cer pedepsirea fara mila a celor cu conflicte de interese in Romania (si corect cer aceasta pedepsire), dar care omit vinovat sa comenteze la fel de intransigent primirea de catre Fundatia Clinton a unei donatii de 1 milion USD in 2011 de la Fondul Suveran al Statului Qatar (fond suspectat si de finantarea Statului Islamic, de altfel) si nedeclararea publica a acestei donatii de catre Secretarul de Stat Clinton de atunci!

Pai cam ce ar zice americanologii nostri daca sotia ministrului Lazar Comanescu ar primi, printr-un ONG, 1 milion USD de la Casa de Pensii de la Tiraspol?

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).