Doctrina Orban (VI). Trumpism înainte de Trump

Dan Dungaciu | PSNews.ro | 17.07.2020

Pe 26 iulie 2014, Viktor Orban ține celebrul discurs de la Tușnad, unde, se spune, lansează conceptul de „iliberalism”. Discursul de la Tușnad a lui Viktor Orban a devenit o piesă „clasică”. Ca pe orice text „clasic”, toată lumea îl citează, dar nimeni nu îl mai citește. 

În realitate, Orban nu a folosit niciodată în discursul său termenul „iliberalism”, acesta e o etichetă ulterioară, nu fără legătură cu spiritul textului, dar a reduce discursul la un singur termen, niciodată folosit, este o simplificare nepermisă și care obturează înțelegerea completă a viziunii premierului de la Budapesta. 

În realitate, probând un curaj ideologic teribil, Viktor Orban ne prezintă, de pe teritoriul României, o piatră de temelie a doctrinei sale, respectiv răspunsul său la schimbările majore care se petreceau în lume. Este, deopotrivă, un diagnostic și – în viziunea lui – un remediu.

E un discurs amplu, elaborat, greu – indiferent că suntem de acord sau nu cu el. 

Un element fundamental pentru a înțelege cine este și ce vrea Viktor Orban. 

Profetul unei lumi viitoare

Premierul ungur a venit la Tușnad după ce tocmai câștigase zdrobitor alegerile din Ungaria – și e dezlănțuit. Anunță lumii o nouă viziune pentru lumea de mâine, care se schimbă sub ochii noștri. Ne explică cum arată aceasta și care e schimbarea majoră care se petrece. În plus, ne arată și cum pot fi organizate mai eficient comunitățile în „noua” lume, una în care organizările „vechi” sunt nu doar desuete și ineficace, ci și perdante.

Viktor Orban se vrea profetul și actorul acestei lumi noi.

Punctul de plecare al schimbării globale a fost criza financiară din 2008. Aceasta a generat, pe cale de consecință, modificări tectonice „de ordin financiar, economic și chiar în termeni de putere globală și putere militară globală”. 

Este o schimbare majoră, chiar dacă mai puțin sesizată, mai puțin evidentă, care trebuie pusă însă în seria schimbărilor mari care s-au petrecut cu lumea în general, și Ungaria în particular, în sec. XX: sfârșitul primului Război Mondial și Trianonul, sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și ocupația sovietică, 1989 și căderea Zidului Berlinului.

Punctul de plecare este că asistăm la o schimbare în lume de aceleași proporții – asta anunța Viktor Orban la Tușnad în 2014. Dacă vom încerca să înțelegem aceste schimbări prin „ochelarii perspectivei lumii liberale dinainte de 2008, am fi șocați”. Dar, ne spune Orban, dacă am evalua din altă perspectivă schimbările la care am asistat în ultimii ani – adică cei șase ani care trecuseră de la criză (n.n.) – vom înțelege modificările profunde care au loc astăzi în lume. Din 2008 până în 2014, s-au pus bazele unei „lumi noi, diferită de cea în care am trăit până acum”. 

În primul rând, Viktor Orban sesizează o modificare la nivelul discursului public. În America, președintele SUA a făcut numeroase și repetate declarații cu privire la modul în care „America a fost înghițită de cinism”, iar „sarcina societății americane și a guvernului american este de a declara război cinismului originar din sectorul financiar”. Înainte de 2008, ne spune, asemenea afirmații ar fi dus la excluderea din „societatea gentelmenilor”, respectiv a „discursului internațional acceptabil”, dar astăzi (în 2014, n.n.), nu se întâmplă așa. Asemenea idei apar constant în presa americană. Președintele american – pe care nu-l numește, pentru că nu îl iubește – spune că, „dacă un american muncitor trebuie să aleagă în mod constant între carieră și familie, America își va pierde locul în economia mondială” sau tot președintele american pledează deschis despre „patriotismul economic”. 

Și sesizează Viktor Orban: „Președintele american spune astfel de propoziții care, spuse la noi, ar duce la lapidarea din viața publică provincială ungurească de astăzi… De exemplu, el vorbește despre modul în care companiile care angajează străini ar trebui să își plătească cota corectă din impozite. Sau vorbește deschis despre modul în care companiile care angajează americani ar trebui să fie susținute înaintea oricui altcineva”. Și conchide: „Toate acestea sunt voci, idei și propoziții care ar fi fost de neimaginat cu șase sau opt ani mai devreme”.

În plus, se mai petrece și altceva, spune Orban, inspirat, e drept, de o anumită literatură de specialitate care a proliferat după criza din 2008. „Soft power”-ul american se erodează, modernitatea americană nu mai atrage ca un magnet, modelul american/occidental este pus sub semnul întrebării, inclusiv valorile liberale. Societățile occidentale și-au arătat, indecent, rănile profunde odată cu criza financiară care a generat crize pe toate palierele. Cinic, Viktor Orban citează un studiu al Fundației Soros care, analizând societatea occidentală, constata că „Europa de Vest a fost atât de preocupată de soluționarea situației imigranților, încât a uitat de clasa muncitoare albă” (că nu apare într-un studiu al Fundației Soros o asemenea sintagmă –„clasa muncitoare albă” – e limpede, dar referința era, probabil, la condiția muncitorilor din societățile vestice). Îl citează apoi și pe premierul britanic care spunea că „se trăiește abuziv pe spatele sistemelor de asistență socială”, dar și pe unul dintre primii investitori în compania Amazon, care a afirmat că „trăim într-o societate din ce în ce mai puțin capitalistă și din ce în ce mai feudală” și pleda pentru un alt tip de capitalism/model economic. Un alt analist respectat – continuă Orban – a spus că „internetul, înțeles de lumea liberală drept cel mai mare simbol al libertății timp de mulți ani, este colonizat de marile corporații”. Mergând mai departe, pentru a cita „o evoluție care ne este atât dragă”, cum spune el, „premierul englez se ridică în fața publicului afirmând că creștinismul este un principiu de bază al valorilor britanice și în ciuda multiculturalismului, Marea Britanie este o țară creștină la suflet, iar acesta este un fapt de care să fim mândri”.

Trumpism înainte de Trump

De ce sunt necesare asemenea exemple? Pentru a pricepe, fie și indirect, cum arată lumea și spre ce se va îndrepta ea. Este o schimbarea majoră, care a venit, dar pe care nu mulți au înțeles-o pe deplin. Viktor Orban a înțeles-o. Suntem la cumpănă de lumi, asistăm la schimbarea unei noi ordini mondiale. Premierul ungur nu a folosit sintagma, dar e prezentă în spiritul discursului său.

Dacă așa stau lucrurile, ce e de făcut? Căci o doctrină serioasă nu doar interpretează lumea, dar oferă și mijloace de acțiune, răspunsuri la provocările pe care le deslușește.

Așa va face și Viktor Orban în proiectul său doctrinar.

(va urma)