Dedesubturile scandalului Tismăneanu-Malginov. Ruşii au aruncat o piatră în balta românească

George Scarlat | FUMN | 31.03.2015

Ambasada Federaţiei Ruse la Bucureşti a creat un incident diplomatic prin publicarea la data de 27 martie 2015 a unui comunicat de presă AICI prin care îi califica drept „bădărani” pe politologii Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, fără să îi numească direct, dar indicând titlul articolului incriminat: «Ispita fascistă a tovarăşului Putin», publicat de portalul contributors.ro la data de 23 martie 2015 şi preluat de cotidianul „România Liberă” AICI .

Au urmat reacţii negative la adresa ambasadorului Oleg Malginov, semnatarul comunicatului, din partea unor reprezentanţi ai societăţii civile şi presei, dar şi a europarlamentarului Monica Macovei.  MAE a reacționat în dimineața zilei de luni, 30 martie 2015.

În schimb, Agerpres, agenţia publică de ştiri, a publicat pe 28 martie 2015, adică a doua zi după comunicatul lui Malginov, un amplu interviu cu ambasadorul Federaţiei Ruse la Bucureşti, iar MApN, în semn de supunere faţă de un reproş din interviul ambasadorului, a publicat pe facebook o poză cu trădătorii kominternişti din Divizia „Tudor Vladimirescu”.

Articolul lui Tismăneanu şi Stan

La 23 martie 2015 contributors.ro a publicat articolul lui Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, care acuzau organizarea de către partidul pro-Putin „Rodina” (Patria n.n.) la Sankt Petersburg a „Forumului Conservator”, la care au participat partide extremiste din Europa, gen „Ataka” din Bulgaria sau „Zorii Aurii” din Grecia. Tismăneanu şi Stan numeau la participanţii de la forum „formațiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler și maniacii suprematismului alb, antisemiți de toate culorile, xenofobi isterici și alte creaturi pe care, în chip normal, le numim crackpots”.Eseu

Cei doi denunţau „idila cu extremismul” a lui Vladimir Putin, puneau aceasta pe seama faptului că Putin „este un dictator amoral căruia principiile dreptului internațional nu-i spun absolut nimic. El disprețuiește statul de drept și nu crede decât în forță. Este anti-occidental și anti-liberal în chip visceral”. Concluzia articolului este că „rezistenţa la liberticid”, adică în faţa politicilor agresive ale lui Putin este singura care „poate salva omenirea de la un Armaghedon”.

Comunicatul ambasadorului rus Oleg Malginov

Reacţia ruşilor  a constat într-un comunicat din data de 27 martie 2015. Având în vedere că acesta a fost semnat de ambasadorul Malginov, este ca şi cum ar fi fost semnat de Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, pentru că niciun diplomat nu se reprezintă pe sine. În plus, faptul că reacţia ruşilor a venit la patru zile după publicarea articolului incriminat, arată fără niciun dubiu faptul că Malginov a trimis mai întâi textul comunicatului spre aprobare la „MID”, adică MAE rus. Cele mai importante afirmaţii din text sunt:

„Cred că nu mă voi înşela dacă voi spune că în acest răstimp am reuşit să simt sufletul poporului român în care s-au păstrat şi sunt păzite cu grijă valorile ortodoxe şi devotamentul faţă de idealurile umaniste şi europene…

 

…nu este deloc necesar ca pe paginile publicaţiilor centrale să se dea cuvântul la orice bădăran. Republicarea despre care este vorba să rămână pe conştiinţa echipei editoriale. E foarte regretabil că asemenea text i-a stârnit interesul. Iar pentru mine portalul informaţional Contributors.ro şi ziarul România Liberă au încetat să existe ca surse de mass-media demne de respect.

 

Îmi închipui ce ecouri le poate provoca reacția mea destul de emoțională. Cu toate acestea, sunt convins că rațiunea și moralitatea societății romănești în sfărșit vor prevala”.

Obiectivele reale ale comunicatului ruşilor

Prin referirea la „valorile ortodoxe ale poporului român” autorii textului pretind că  îi iubesc pe români, faţă de care au afinităţi spirituale, doar că îşi exprimă indignarea faţă de autorii articolului incriminat şi publicaţiile care l-au preluat. În realitate, apelul la Ortodoxie face parte din ideologia oficială a regimului Putin, la rândul ei bazată pe teoriile lui Alexandru Dughin, sfetnicul preşedintelui rus, care doreşte o alianţă a popoarelor ortodoxe împotriva „Occidentului decadent”.

Un comentator român aprecia că referirea lui Malginov la Ortodoxie ar putea fi o nuanţă antisemită, de genul „să ne mai slăbiţi cu lecţiile dvs., domnule evreu Tismăneanu”. AICI

Se poate şi asta, dar atragem atenţia asupra altui termen din comunicat: ”devotamentul poporului român faţă de…idealurile europene”.

Vladimir-TismaneanuSă nu uităm că Vladimir Tismăneanu este perceput de ruşi ca un american, el este cetăţean al SUA şi profesor la Universitatea Maryland. Credem că ruşii mai degrabă vor să desolidarizeze opinia publică din România de „americanul” Tismăneanu. De altfel ruşii sunt convinşi că toate poziţiile României de care se simt deranjaţi sunt dictate de fapt de la Washington, România fiind doar un instrument al SUA.

 De decenii politica URSS şi apoi a Federaţiei Ruse a urmărit o „arhitectură de securitate” în Europa cu SUA în afară şi URSS/Rusia înăuntru, concept exprimat de Gorbaciov prin „Casa comună europeană”. Această politică a găsit susţinători în Europa, de la Charles de Gaulle care visa o „Europă de la Atlantic la Urali”, până la Angela Merkel, care a cochetat cu această idee prin intermediul „Memorandumului de la Messeberg”. Germania, în numele Europei, dorea o arhitectură de securitate UE-Rusia, iar ca dovadă că Rusia are bune intenţii, aceasta ar fi trebuit să rezolve conflictul transnistrean.

Citit în această cheie, comunicatul ar putea spune: „Fraţi români, voi sunteţi europeni, nu vă lăsaţi instigaţii împotriva Rusiei de către SUA şi agenţii săi de influenţă de teapa lui Tismăneanu!”

De fapt, comunicatul ruşilor ar putea să nu fie numaidecât o reacţie la adresa lui Tismăneanu şi articolul său. Articolul din contributors.ro ar putea fi doar un pretext. Practic, ruşii intervin în dezbaterea publică din România prin această luare de poziţie, chipurile îndreptată împotriva unui articol. Intenţia este devoalată clar în finalul articolului, unde ambasadorul Malginov anticipează o dezbatere publică în România şi speră într-o declanşare a acesteia din cauza comunicatului său, afirmând: „Îmi închipui ce ecouri le poate provoca reacția mea destul de emoțională”.

Ambasadorul rus deja împarte societatea românească în răi şi buni. „Răii” sunt cei care împărtăşesc punctele de vedere exprimate în articolul din contributors.ro şi „România Liberă”, organe de presă care pentru el „nu mai există ca surse demne de respect” – şi care sunt pro-americani, iar de cealaltă parte forţele binelui, adică „raţiunea şi moralitatea care vor prevala în societatea românească”.

Ruşii ar vrea o dezbatere/divizare în România privind relaţia bilaterală precum şi poziţia României în interiorul UE şi NATO faţă de Rusia. O exacerbare a „dezbaterii” ar putea duce, în opinia lor, la o polarizare a societăţii româneşti în această privinţă, eventual cu identificarea şi profilarea mai clară a forţelor dispuse la compromisuri cu Rusia şi, eventual, susţinerea, încurajarea acestora de către Kremlin, odată ce ar fi fost identificate ca atare.

MAE a sancţionat grosolănia comunicatului rus.

Având în vedere că Malginov a dat comunicatul vineri, 27 martie, MAE a răspuns destul de rapid în dimineaţa de luni, 30 martie, mai ales că textul comunicatului MAE a trebuit să circule pentru avizare pe la câteva cabinete.

Oportunitatea răspunsului MAE este evidentă, pentru că demersul ambasadorului Malginov ar putea urmări obiective calificate drept amestec în treburile interne ale României. Pe de altă parte, am putea aprecia că avem de a face şi cu un „test de stres” la care ruşii au încercat să supună societatea românească, sau mai exact solidaritatea acesteia, prin indicarea „răilor” pe de o parte şi a „raţiunii şi moralităţii” pe de altă parte. Iar invectiva „bădărani” aruncată la adresa lui Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan să fi fost  inserată în comunicat anume cu un scop provocator, menit să şocheze, să alimenteze controversele şi polarizarea în societatea românească referitor la atitudinea faţă de Rusia. Tocmai de aceea poate că ruşii au utilizat un termen care în mod evident nu are ce căuta în limbajul diplomatic.

Asemenea ieşiri nu se lasă nesancţionate. De exemplu, Republica Moldova este un stat fragil şi vulnerabil în faţa Rusiei. Cu toate acestea, diplomaţia de la Chişinău a avut o reacţie viguroasă într-o situaţie aproximativ identică. Pe 1 ianuarie 2012 un soldat rus din forţele pacificatoare din Transnistria a împuşcat mortal un cetăţean moldovean în vârstă de 18 ani, Vadim Pisari, la punctul de trecere Vadul-lui-Vodă. Ambasadorul rus la Chişinău, Valerii Kuzmin, la ieşirea de la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene, unde fusese chemat să dea explicaţii, a făcut în faţa presei care-l aştepta afară remarci ireverenţioase la adresa jurnaliştilor care au condamnat crima soldatului rus, comparându-i pe aceştia cu „Crocodilul” şi „Ceburaşka”, două personaje dintr-un desen animat sovietic. Reacţia ministrului de Externe de atunci, Iurie Leancă, a fost promptă, acesta dând o declaraţie prin care a sancţionat derapajul ambasadorului rus. AICI

În comunicatul său, MAE român a acceptat că şi ambasadele României se folosesc de libertatea de exprimare atunci când mass media străină critică România sau cetăţenii români, ori proiectează o imagine nefavorabilă despre ţara noastră, dar libertatea de expresie a unei instituţii a statului – oricare ar fi acest stat – şi inclusiv sau mai ales a unei ambasade nu poate fi absolută. În acest sens, MAE a apreciat că folosirea unor exprimări injurioase cum ar fi termenul „bădărani” este inacceptabilă.

Inadecvarea Agerpres şi MapN

A doua zi după comunicatul lui Malginov, adică pe 28 martie 2015, Agerpres a publicat un interviu cu ambasadorul Federaţiei Ruse. Interviul este consistent în ce priveşte relaţia bilaterală, dar momentul publicării acestuia a fost cât se poate de nepotrivit, a părut o aprobare sau cel puţin o toleranţă faţă de comunicatul lui Malginov, chiar în toiul unei efervescenţe a apariţiei articolelor de susţinere pentru Tismăneanu. Agerpres este agenţia publică, iar în concepţia ruşilor aceasta este una cu Puterea. De exemplu, în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial sau în timpul războiului rece, multe luări de poziţie ale URSS nu erau semnate de Sovietul Comisarilor Poporului/Guvern, ori de MAE, ci erau semnate direct „Agenţia Tass”. Lipsa de inspiraţie a Agerpres a făcut ca partea română, fără voia ei, să pară slabă, să dea dovadă de deferenţă faţă de ambasadorul rus chiar în toiul unui incident diplomatic.

MApN însă a greşit mult mai penibil. După „incidentul Malginov” a publicat pe 29 martie 2015, pe contul de facebook, o poză cu soldaţi din Divizia „Tudor Vladimirescu”, dotaţi cu armament sovietic, care depuneau jurământul. „Tudor Vladimirescu” a fost alcătuită din prizonieri români de pe frontul de Răsărit care au cedat presiunilor/promisiunilor unor agenţi komintern ca Ana Pauker sau Walter Roman şi au venit în România ca forţă de ocupaţie, luptând împotriva Armatei Române. După legea română aceştia nu sunt altceva decât trădători de ţară. AICI

Interpretarea presei a fost că MapN s-a ploconit în faţa lui Malginov şi a publicat fotografia ca urmare a afirmaţiei acestuia din interviul acordat Agerpres: Am fost surprins că în ultimul an autoritățile de aici au încercat să evite să menționeze că am fost împreună în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial”.

Gestul MapN a fost incalificabil. Puteau măcar să posteze o fotografie cu soldaţi români şi sovietici eliberând Budapesta sau Munţii Tatra, nu să facă apologia unor trădători de ţară, care au îmbrăcat uniforma inamicului şi au luptat împotriva armatei române. Ruşii pot înţelege chestiuni legate de onoarea militară. Şi ei au avut cazul Armatei generalului Vlasov, alcătuită din foşti prizonieri de război sovietici, care luptau împotriva URSS îmbrăcaţi în uniforme germane. În orice caz, MApN nu era obligat să reacţioneze pavlovian la interviul ambasadorului rus.

Una peste alta, Agerpres şi MapN, prin acţiunile lor, au trimis ruşilor, intenţionat sau nu, semnale cu totul diferite faţă de MAE şi au întreţinut confuzia privind poziţia părţii române.

Ruşii sunt şi ei dezbinaţi, ca românii?

Transmiterea comunicatului lui Malginov a fost oarecum inexplicabilă, ilogică, pentru că disputele legate de acesta au „canibalizat”  atenţia pe care publicul şi presa din România ar fi trebuit să o acorde interviului acordat Agerpres de diplomatul rus, deşi interviul respectiv este consistent şi emite mesaje interesante privind relaţia bilaterală România-Federaţia Rusă. În mod normal Malginov ar fi putut să mai aştepte cu comunicatul, mai ales că în presa românească, inclusiv sub semnătura lui Vladimir Tismăneanu, apar frecvent articole critice la adresa Federaţiei Ruse şi a preşedintelui Vladimir Putin, şi nu de pretexte ar fi dus ruşii lipsă pentru a da comunicate provocatoare. Şi nici limbajul folosit nu este specific lui Malginov, venit la Bucureşti cu profil de intelectual.Malginov

Aşa că poate Malginov a fost nevoit să dea comunicatul. Poate că reprezentanţii din ambasadă ai serviciilor ruse, care monitorizează sursele deschise din România au transmis la „Centru” articolul lui Vladimir Tismăneanu, inclusiv cu remarca că Malginov e „moale” cu criticii lui Putin. Nu este deloc o speculaţie, avem un caz asemănător peste Prut. Acolo ambasadorul Federaţiei Ruse a fost Valerii Kuzmin, un personaj cu evidente tulburări de comportament, care a provocat numeroase controverse, la fel ca şi Ciurilin, predecesorul lui Malginov.

Kuzmin a fost urmat la post de ambasadorul Farit Muhamettşin, în funţie şi în prezent, un om cu un comportament echilibrat şi rezervat. Încă de la anunţarea nominalizării sale la post şi până în prezent, Muhamettşin a fost contestat permanent de unele organe de presă ruse, inclusiv apropiate Kremlinului, cum ar fi „IA Regnum”, sau de agenţi de influenţă ai Moscovei de la Chişinău, ca Valerii Klimenko, şeful Uniunii Comunităţilor Ruse din Republica Moldova. Lui Muhamettşin i se reproşează că „este moale” şi că cedările sale nepermise ar afecta interesele Federaţiei Ruse. Ca urmare, i se cere Moscovei retragerea lui Muhamettşin de la post.

Ambasadorul rus de la Chişinău ar fi putut nimeri în mijlocul unei rivalităţi dintre reprezentanţii diferitelor centre de putere şi servicii de informaţii de la Moscova. Având în vedere aceste practici ale structurilor de putere ruseşti, constatate în cazul său, nu se poate exclude ca şi Oleg Malginov, ambasadorul de la Bucureşti, să se afle în aceeaşi situaţie.

Concluzii

  • Dacă Malginov sau altcineva de la Moscova a intenţionat să declanşeze o controversă care să ducă la divizarea societăţii româneşti în probleme de politică externă, atunci nu a reuşit. MAE a dat o replică clară, sancţionând limbajul folosit de ambasadorul rus. Publiciştii şi organele de presă care sunt în opoziţie au luat atitudine în favoarea lui Vladimir Tismăneanu. Presa afiliată celeilalte părţi a spectrului politic a ignorat incidentul şi nu a dorit să se pronunţe pentru Tismăneanu, pe care îl consideră adversar politic. Dar nici nu a sărit să îl atace pe acest subiect, cum ar fi dorit, probabil Moscova, dornică să divizeze societatea românească pe teme de politică externă.
  • Mesajele ruşilor privind modul cum văd ei relaţia bilaterală au fost reflectate de fapt în interviul lui Malginov din Agerpres, care merită studiat cu atenţie de către cei care se ocupă cu gestionarea relaţiei dintre România şi Federaţia Rusă. AICI

 

Articol semnat de George Scarlat

*Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea autorului și nu reprezintă neapărat poziția oficială a Fundației Universitare a Mării Negre sau a Academiei Române