Dan Dungaciu: „Rusia nu va lua Transnistria pentru că deja o are”

De Matei Dobrovie | Articol publicat pe TheEpochTimes | 28.03.2014

„Scrisoarea trimisă de preşedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol, Mihail Burla, în care solicita examinarea posibilităţii anexării Transnistriei la Federaţia Rusă, nu era destinată să ajungă undeva. Ea nu are nicio valoare pentru recunoaşterea Transnistriei. Rusia putea să folosească alte referendumuri mai vechi dacă voia”, a susţinut Dan Dungaciu, preşedintele Institutului de Studii Politice şi Relaţii Internaţionale din cadrul Academiei Române, în cadrul unei conferinţe organizate de Fundaţia Mării Negre.

Politologul a susţinut în contextul dezbaterii „România între Crimeea şi Transnistria. Republica Moldova, încotro?” că pericolul pentru Republica Moldova nu este cel militar, dar că Federaţia Rusă va recurge la alte mijloace pentru a bloca parcursul european al ţării. ”Ajunge ca Tiraspolul să lase cetăţenii din Transnistria să voteze în alegerile din R.Moldova iar cu cele 5-7% suplimentare, forţele politice pro-est ar putea câştiga”, a explicat Dungaciu. Mai mult, el a arătat că Găgăuzia „e o chestiune nouă” cu un potenţial destabilizator şi mai mare decât Transnistria. O altă vulnerabilitate este legată de lipsa oricăror garanţii de securitate pentru R. Moldova, ceea ce implică că ”în momentul acesta Chişinăul nu poate face nimic, ci caută la SUA şi NATO nişte garanţii de securitate, dar nu poţi să foloseşti NATO ca manta de vreme rea şi în rest să-l respingi”.

”Rusia a cheltuit aproximativ 10 miliarde de dolari în 20 de ani pentru a menţine Transnistria la un nivel de performanţă economică catastrofal. Dacă Crimeea ar fi rămas în aceşti ani a Rusiei s-ar fi cheltuit 50 de miliarde de dolari pentru ea” – Petrişor Peiu.

Expertul consideră că cea mai mare provocare a Republicii Moldova este internă, legată de faptul că în sondaje comuniştii conduc cu 47%, în timp ce forţele democratice însumate au aproximativ 44%. El prognozează că pe fondul evoluţiilor din Ucraina, NATO va deveni o temă importantă de campanie, chiar dacă nimeni nu vorbea despre ea până acum, pentru că 25% dintre moldoveni se declară potrivit unui recent sondaj Magenta pentru aderarea la Alianţă.

Petrişor Peiu, fost consilier economic al primului ministru al României şi expert economic, a susţinut că Rusia trebuie mai întâi să ”digere” Crimeea şi nu va anexa prea curând Transnistria. El a făcut o analiză a costurilor anexării Crimeei pentru Rusia şi o paralelă între Crimeea şi Transnistria.

Peiu a schiţat portretul economic al Crimeei, al cărui PIB se bazează mai ales pe turism, industrie alimentară şi agricultură. ”60% din PIB-ul Republicii Autonome Crimeea provine din industria alimentară şi agricultură, iar 20% din turism. PIB-ul agreat al Republicii Autonome şi al Sevastopolului este de 6 miliarde de dolari, în condiţiile în care Sudul Ucrainei produce împreună cu Crimeea un PIB agregat de 22 miliarde de dolari”, a explicat el.

Economistul a mai arătat că Transnistria are un PIB de un miliard de dolari, la o populaţie de jumătate de milion, şi un PIB per capita de 2.000 de dolari, mai mic decât în Crimeea. În plus, din punct de vedere demografic Transnistria stă catastrofal, cu 138.000 de pensionari la 104.000 populaţie activă. Raportul actual între PIB-ul Transnistriei şi cel al Republicii Moldova este de 1/7, iar cheltuielile din bugetul transnistrean sunt duble faţă de venituri.

Federaţia Rusă este obligată să acorde anual un ajutor umanitar de 27 de milioane de dolari Transnistriei pentru a o ţine pe linia de plutire. În plus, în 2012, Moscova a alocat 30 de milioane de dolari Băncii Centrale Transnistrene pentru stabilizarea cursului monedei locale.

lenin-tiraspol

”Rusia a cheltuit aproximativ 10 miliarde de dolari în 20 de ani pentru a menţine Transnistria la un nivel de performanţă economică catastrofal. Dacă Crimeea ar fi rămas în aceşti ani a Rusiei s-ar fi cheltuit 50 de miliarde de dolari pentru ea”, susţine Peiu.

Economistul a subliniat că după anexare, Rusia va avea costuri de 22,5 miliarde de dolari în următorii 20 de ani, pentru că va trebui să egalizeze pensiile şi salariile bugetarilor din Crimeea. iar ”bugetul federal al Rusiei are un deficit de 12 miliarde de dolari”. Ca urmare, deficitul bugetar al Rusiei va creşte cu 20%, dacă Moscova va cheltui pentru Crimeea peste 2 miliarde de dolari pe an.

La rândul său, fostul ministru de externe Sergiu Celac a susţinut că pentru România o Ucraina şi o Republica Moldova suverane şi puternice sunt o chestiune de interes naţional. În opinia sa, România ar trebui să insiste pe retragerea trupelor ruseşti staţionate ilegal în Transnistria, în ciuda angajamentului luat de autorităţile ruseşti şi a legislaţiei Republicii Moldova.

Şi ambasadorul Ioan Donca, membru în Consiliul Director al Fundaţiei Universitare a Mării Negre (FUMN), a împărtăşit opinia lui Dan Dungaciu, susţinând că ”Rusia nu va renunţa la Ucraina, dar nu cred că va merge mai departe. Anexarea Transnistriei nu este în interesul ei, pentru ca aceasta deja îi aparţine. Iar acum trebuie să digere anexarea Crimeei”. Pe aceeaşi linie s-a situat şi Antonia Colibăşanu de la Stratfor care a susţinut că ” o Transnistrie, ca a doua Crimee, nu foloseşte Rusiei, Rusia având deja frontieră pe Nistru prin aceasta, şi mai curând Moscova ar putea recurge la o opţiune mai soft” precum folosirea factorilor politici interni.

Jurnalistul Emil Hurezeanu a afirmat că ”dacă ar fi existat înainte un plan de federalizare a Ucrainei între Vest şi ruşi, poate conflictul din Crimeea n-ar fi existat”. În prezent, el consideră că există şi oportunitatea ca România şi Ucraina să dezvolte ”o relaţie mai sinceră şi mai apropiată”.

Profesorul Silviu Neguţ în schimb a susţinut că ”federalizarea Republicii Moldova ar fi proastă pentru că orice parte s-ar putea retrage când vrea”. În privinţa Ucrainei, Neguţ consideră că ”Rusia a dorit să prindă această ţară într-un cleşte pentru că era o contrapondere la Rusia mesianică. Iar Germania a consolidat acest cleşte energetic al Rusiei prin conducte ca North Stream”.

Expertul a concluzionat că ”Rusia a înghiţit o zonă prea mare şi trebuie s-o digere, abia apoi putând să acţioneze în privinţa Transnistriei”.