Dan Dungaciu: „Rusia își dorește oprirea conflictului prin intermediul intervenției umanitare pentru ca partea separatistă să participe la negocieri”*

RFI: Cum să percem această incursiune umanitară a Rusiei în Ucraina?

Dan Dungaciu: Cred că nu este chiar o simplă incursiune. Cred că ar putea să fie un element dintr-o strategie pe care Rusia şi-a construit-o ţinând seama nu doar de faimosul precedent al aeroportului din Priştina din 1999, cânt ruşii au ajuns pe teren înaintea trupelor NATO, surprinzând prin această mişcare Occidentul, ci o idee pe care au subliniat-o demult în cazul Ucrainei, respectiv că este o criză umanitară gravă în regiunea Donbass. În Doneţk şi Lugansk armatele ucrainene ar comite aproape atrocităţi, se distrug locuințe, mor civili etc. şi prin urmare acest conflict trebuie oprit cât mai repede. Ideea de bază a Federaţiei Ruse, în acest moment, e ca acest conflict să se oprească înainte ca separatiştii  din cele două oraşe să fie eliminaţi de către armata ucraineană. Asta ar permite Rusiei să aibă la negocierea post-conflict un actor care să negocieze – separatiştii pro-ruşi. Aceasta este miza principală a Federaţiei Ruse, şi tot acest transport umanitar vrea să sublinieze gravitatea acestui conflict pe care cu singuranţă, de aici înainte, Rusia îl va populariza în formele cu care deja ne-am obişnuit: „Civili care mor. Trupe guvernamentale care asasinează o minoritate etnică – cea rusă” în scenariul Kosovo pe care Federația Rusă încă nu l-a numit ca atare, dar pe care, cred eu, îl va invoca în curând.

RFI: Președintele ucrainean s-a pronunțat în favoarea unui ajutor internațional pentru populația din Lugansk, dar cu participarea Uniunii Europene, a SUA, a Germaniei și a altor parteneri. Unde sunt ei?

Dan Dungaciu: În acest moment nu este clar dacă s-au sincronizat acele două solicitări, altfel spus, pe de-o parte solicitarea Federației Ruse, iar pe de altă ceea ce Piotr Poroșenko numeşte „un ajutor umanitar internațional”. Deja ministrul Lavrov anunțase la Moscova că a discutat deja cu autoritățile de la Kiev. Dar nu știm ce înseamnă asta. Prin urmare, toată această confuzie care a apărut în mass-media cred că se datorează Federației Ruse care a reușit, încă o dată, să-și surprindă „adversarii”, cu ghilimelele de rigoare, deși nu e cazul în acest moment. Ce face Ucraina în acest moment? Sigur că dorește o intervenție internațională, pentru că aceasta se teme de o intervenție singulară a Federației Ruse. Dar aș vrea să reamintesc că și în cazul „conflictului înghețat” din R. Moldova (cazul transnistrean), formatul de negociere este „5+2”. Acolo sunt implicate direct sau indirect OSCE, Uniunea Europeană, SUA, Ucraina și Federația Rusă, însă asta nu a împiedicat ca R. Moldova să se transnistrizeze, adică să fie dominată și controlată de teritoriul pe care Chișinăul nu-l controlează vreme de douăzeși și doi de ani. Din punctul acesta de vedere, chiar dacă se va ajunge la o acțiune umanitară în Ucraina din care să facă parte Federația Rusă fără a acționa exclusiv, asta nu înseamnă că deznodământul nu poate fi cel pe care Federația Rusă îl dorește – oprirea conflictului prin intermediul intervenției umanitare pentru ca partea separatistă să participe la negocieri, astfel încât să-și pună revendicările la masa de negocieri, ceea ce va însemna că Ucraina va avea mari probleme de aici înainte. Nu exclud faptul că o federalizare a Ucrainei devine din ce în ce mai apropiată. În sensul acesta spun că ceea ce face Rusia în momentul de față cu ajutorul umanitar este partea unui scenariu mai amplu pe care Rusia îl urmărește destul de consecvent.

RFI: Și v-aș mai ruga să comentați, domnule Dungaciu, declarația Secretarului General al NATO, care într-un interviu pentru Reuters spunea că este o probabilitate foarte ridicată ca Rusia să intervină militar în Ucraina în condițiile în care la frontierele Ucrainei sunt comasați circa 45 000 de militari ruși.

Dan Dungaciu: NATO știe foarte bine că pentru Federația Rusă miza numită Ucraina este mult mai mare decât pentru occidentali, fie că ei sunt europeni sau americani. Pe de altă parte, Rusia se teme ca armata ucraineană să nu ajungă să elimine fizic, dacă vreți, separatiștii din zona Donbass. Dacă, într-un final, separatiștii vor fi eliminați, la negocierile post-conflict Rusia nu va mai avea reprezentanți pe teren, ca să spun așa, care să solicite federalizarea Ucrainei, sau care să ceară un statut special pentru regiunea Donbass; iar Ucraina va putea să repornească proiectul președintelui Poroșenko de reconstrucție a Ucrainei fără separatiști pe teren. Din punctul acesta de vedere, pentru Rusia eliminarea separatiștilor ar reprezenta o înfrângere strategică majoră. Acesta este, așadar, momentul în care Federația Rusă simte că separatiștii pot fi eliminați fizic/scoși din cele două orașe, și aceasta ar putea interveni militar în numele unui „sprijin umanitar” așa cum, va spune ea, occidentalii au făcut în cazul Kosovo, când guvernul sârb ucidea și elimina minoritatea albaneză, care a fost beneficiara sprijinului umanitar și militar internațional. Anume acest scenariu îl vizează Federația Rusă și la acest scenariu a făcut probabil referire Secretarul General al NATO, chiar dacă nu l-a enunțat explicit.

*Textul reprezintă transcrierea interviului oferit de președintele Fundației Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, pentru RFI pe 12 august 2014