Dan Dungaciu: Romania a disparut din Piata Marii Adunari Nationale de la Chisinau! (INTERVIU)

De Camelia Badea | Articol publicat pe Ziare.com

Cea mai importanta semnificatie a mitingului din 3 noiembrie de la Chisinau este cea simbolica: referintele la Romania, identitatea romaneasca, limba romana au fost eliminate complet, remarca prof. Dan Dungaciu.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane descifreaza mesajele transmise, duminica, in Piata Marii Adunari Nationale de la Chisinau de zecile de mii de manifestanti.

„E indecent ca manifestarea din 3 noiembrie sa fie legata de cea din 27 noiembrie 1989! E pur si simplu o falsificare grosolana, pentru care un Grigore Vieru sau un Gheorghe Ghimpu s-ar rasuci in mormant”, subliniaza prof. Dan Dungaciu, presedintele Fundatiei Universitare a Marii Negre.

Care este semnificatia mitingului din 3 noiembrie din Piata Marii Adunari Nationale de la Chisinau?

Sunt mai multe, nu una singura, si daca am accentua doar una, am gresi. Prima este semnificatia geopolitica. Chisinaul a vrut sa dea un mesaj clar pentru integrare si o replica mobilizarii comunistilor si a celor care vor o asociere cu Estul, indiferent de forma: Uniunea Vamala, Eurasia etc.

A fost un semnal ca R. Moldova vrea sa mearga spre Vest, nu spre Est. Din acest punct de vedere, si comparativ cu oamenii pe care PCRM a reusit sa ii scoata in strada anterior, mult mai putini, manifestarea a fost o reusita. Guvernul a adus, cum a adus, zeci de mii de oameni in piata. Toti vorbitorii au semnalizat spre Vest, spre Vilnius, spre integrare.

E drept insa ca aici a existat si o chestiune nepotrivita, din punctul meu de vedere, rostita la microfon de catre fostul premier Vlad Filat care a spus ceva de genul: „vreau sa transmit un mesaj Europei, de aici din Piata Marii Adunari Nationale: daca voi nu ne vreti, daca voi nu ne iubiti, noi va vrem si noi va iubim”. Complet neinspirata afirmatia, pentru ca a dat apa la moara celor care speculeaza ca, de fapt, UE nu moare de dorul R.Moldova…

Cat de eficiente sunt asemenea mesaje pentru Vilnius?

Pentru decizia de la Vilnius, mitingul nu are niciun efect. Decizia de parafare este, practic, luata, asa ca surprize mari nu vor fi. Doar Ucraina conteaza la Vilnius, acolo la Kiev ar fi fost, eventual, mult mai justificat un asemenea miting… Dar daca Ucraina nu semneaza la Vilnius, Parteneriatul Estic se surpa, iar R.Moldova iese si ea din joc.

Care este cea de a doua semnificatie?

A doua semnificatie a manifestatiei din 3 noiembrie este politica. Mesajul politic pro-european a fost transmis populatiei inclusiv ca urmare a scaderii in sondaje a apetentei pentru integrare.

E clar ca societatea a fost expusa unei campanii pro-europene in ziua de 3 noiembrie si cele premergatoare, asa cum e la fel de clar ca a fost si o actiune de PR pentru partidele coalitiei. Au fost si discursuri in limba rusa, Marian Lupu s-a adresat si el in rusa, mesaje prin care se dorea, naiv, dupa parerea mea, sa se sugereze un fel de unanimitate de gandire si vointa pro-europeana.

Au fost foarte blande, impaciuitoare discursurile din piata, chiar si comunistii au fost invocati indirect, fara duritati de limbaj. Iar Rusia, doar metaforic si fara sa ii fie pomenit numele! Un soi de „Pupat toti Piata Endependentei”.

E fabuloasa din acest punct de vedere Declaratia finala a mitingului, unde scrie ca „Republica Moldova a facut alegerea pro-europeana inca de la constituirea sa ca stat independent si a urmat-o consecvent pe parcursul evolutiei sale”!

Adica guvernarea agrariana, virulent anti-romaneasca, de la inceputul anilor ’90 sau victoria covarsitoare a comunistilor din 2001 cu proiectul politic Uniunea Rusia-Belarus-Moldova sunt tot… „Europa”. E naiva abordarea, dincolo de umorul involuntar…

Si aerul acesta impaciuitorist, lipsa clara a identificarii prietenului/dusmanului in discursul vorbitorilor au facut ca atmosfera din piata sa fie mai degraba birocratica, iar discursurile sterpe si fara nerv. Nicio emotie evidenta, niciun mesaj sau discurs inaltator, participanti disciplinati, dar fara entuziasm si fara abnegatie, iar, in ciuda numarului mare, steagurile erau fluturate doar de vantul care mai batea din cand in cand.

Complet opusa atmosfera fata de atmosfera altor Adunari Nationale din piata, in care lumea trepida, aplauda, era implicata! Si aici cred ca ar trebui sa vorbim si despre cea de-a treia semnificatie a pietii, adica cea simbolica. Cea mai interesanta, din punctul meu de vedere.

Care ce inseamna?

Din punct de vedere simbolic, organizatorii, respectiv partidele de la guvernare, au optat sa livreze ideea europeana fara nici cea mai mica legatura cu simbolistica romaneasca sau cu referinta la Romania. Despre Romania, ca si partener strategic sau simbolistica asociata cu ea nu s-a rostit nimic in piata.

Tendinta este mai veche, nu are rost sa ne ascundem dupa degete. Relatiile bilaterale se tehnicizeaza, se „europenizeaza”, mesajele Chisinaului oficial sunt deopotriva europene si…moldovenesti!

De aceea guvernarea actuala, la fel precum PCRM inainte, nu face nimic pentru a modifica acel incult Articol 13 din Constitutie. Pentru ca are nevoie de el pentru proiectul moldovenist!…

Practic, Romania a disparut pe 3 noiembrie de pe scena din Piata Marii Adunari Nationale! Manifestarea a fost expresia cea mai ilustrativa de pana acum a ceea ce am numit proiectului moldovenismului-europenist, care s-a vazut exemplificat in PMAN in forma sa cea mai completa. Din acest punct de vedere, una dintre functiile principale ale mitingului din 3 noiembrie a fost cea identitara.

La ce va referiti cand spuneti asta?

Cu ocazia mitingului din 3 noiembrie, am asistat la un fenomen foarte interesant, dereinterpretare istorica si de reconfigurare simbolica a Marii Adunari Nationale din 27 august 1989 si cele care au urmat.

Daca in 1989 miza identitara era pro-romaneasca, pe 3 noiembrie 2013 lucrurile s-au schimbat radical. Ideea de anulare identitara a mostenirii anului 1989 a fost lansata de la inceput de presedintele Timofti care, in discursul sau care a deschis manifestarile, a dat directia: „Am venit sa facem din idea europeana o idee nationala”!, ajungand sa spuna despre PMAN ca „in aceasta piata am luptat pentru ca limba noastra sa fie scrisa in grafie latina”! Atat!… Bizara si jignitoare afirmatie, dar a devenit, tacit, nota dominanta a manifestarii, in care referintele la Romania, identitatea romaneasca, limba romana au fost eliminate complet.

In 1989, la prima mare adunare nationala a romanilor moldoveni, cei de la tribuna au vorbit inaltator si despre limba romana, Basarabia, despre unire, Sfatul Tarii care a proclamat unirea Basarabiei cu Romania etc. Documentul final al adunarii de atunci, citit cu vocea lui tumultoasa de marele tribun Ion Ungureanu, vorbea despre pamantul stramosesc romanesc, Unire, romani basarbeni, limba romana, „numele de roman al poporului nostru” etc.

In 2013, cum spuneam suntem la polul opus… Sigur, e dreptul guvernantilor de la Chisinau si a vorbitorilor de la tribuna sa spune ce vor la mitingurile pe care le organizeaza, dar e indecent ca manifestarea din 3 noiembrie sa fie legata de cea din 27 noiembrie 1989! E pur si simplu o falsificare grosolana, pentru care un Grigore Vieru sau un Gheorghe Ghimpu s-ar rasuci in mormant.

E o constatare deloc placuta, pentru multa lume, dar e o realitate. Dar acesta este un mesaj foarte important al adunarii din 3 noiembrie, care nu trebuie in niciun caz sa ne scape. Masoara, intr-un fel, 22 de ani de evolutie identitara in stanga Prutului, cel putin asa cum au inteles sa o reflecteze actuala guvernare pro-europeana de la Chisinau.

Ca acolo in piata s-a dus si o mana de unionisti care au arborat un steag si au strigat lozinci unioniste, e adevarat, dar asta e un fenomen complet marginal. Tonul principal, covarsitor al adunarii nu a fost in nicun caz unirea cu Romania, ci „unirea pe veci intre Moldova si Europa”, cum scria pe o pancarta din piata.

Sa intelegem ca problema romanismului nu se mai pune la Chisinau?

Nici chiar asa. E vorba doar de optunile politice ale actualei guvernarii, care a tehnicizat aproape complet relatia, si care, identitar vorbind, joaca aceasta carte a moldovenismului europenist.

Astazi, problema unei relatii strategice reale cu Romania nu se pune de catre Chisinau si asta se vede cel mai bine, de exemplu, in dosarul TVR1. Acesta se retransmitea in Republica Moldova prin reteaua II de stat cu acoperire nationala, asa cum mai faceau doar posturile nationale de stat ale RM (Moldova 1) si Federatiei Ruse (ORT/Prime). TVR 1 pierde reteaua pe vremea comunistilor, Romania merge la CEDO, vin democratii la guvernare in 2009, Bucurestiul, cuminte, retragere plangerea de la CEDO, dar TVR1 revine in RMoldova… doar pe cablu, nu pe reteau II de stat cu acoperire nationala, care ramane in posesia unui membru al actuei guvernari de la Chisinau!

Inutil sa mai spun ca de ORT/Prime nu s-a atins nimeni… Cam asa arata relatia bilaterala in acest moment, iar dosarul TVR1 o ilustreaza exemplar. Actuala guvernare, asadar, si-a pus toate cartile pe integrarea directa in UE, fara parteneriate strategice cu Romania asumate dincolo de declaratii, si lasand tronsonul de populatie pro-romanesc, chiar unionist, complet neacoperit.

Nu este riscanta aceasta decizie?

Este. Din punctul meu de vedere, este riscanta din mai multe puncte de vedere. In primul rand, asocierea actualei guvernarii cu valorile europene si obstinatia ei de a vorbi numai despre integrarea europeana in conditiile in care Parteneriatul Estic scartie din toate incheieturile, integrarea ca atare este foarte departe, iar bilantul actualului guvern la capitolul coruptiei si reformarea in justitie nu sta bine deloc, risca sa compromita in ochii populatiei valorile europene ca atare.

In plus, sa vorbesti despre UE, dar sa dai Aeroportul si Banca de Economii rusilor nu inseamna ca oferi populatiei o idee clara despre integrarea europeana…

In al doilea rand, daca tot vorbesti despre integrarea europeana, iar populatia nu simte nimic concret din asta, ajungem ca si in povestea cu Petrica si lupul. Tot vine, vine, vine, dar nu mai crede nimeni in ea… Timpul este scurt pana la viitoarele alegeri, din 30 noiembrie 2014, si, chiar daca, sa presupunem, ca RM ar semna Acordul de Asociere cu UE in preajma alegerilor – ceea ce nu e sigur deloc -, nici macar asta nu e o garantie ca populatia va simti ceva concret si nu va refuza, deceptionata, sa mai vina la vot. Singura chestiune concreta astazi pentru populatie este liberalizarea vizelor, care, dupa orice evaluare realista, nu are sanse sa se implineasca in 2014.

In aceste conditii, exista riscul revenirii comunistilor la guvernare in 2014?

Sa nu exageram. Electoratul PCRM este si el limitat. Nu are cum sa mai creasca, decat prin neparticiparea la vot a electoratului pro-european. Eu cred ca miza viitoarelor alegeri din 2014, si chiar salvarea unei viitoare coalitii pro-europene de guvernare, va veni nu numai de la actuala guvernare, care se va eroda serios, ci de la partidul care va reusi sa colecteze voturile tronsonului de electorat cel mai neglijat astazi, adica acel electorat pentru care alternativa la un eventual esec sau amanare sine die a integrarii europene nu este Uniunea Eurasitica, ci, la limita, chiar unirea cu Romania. Aici e miza proiectului european al RM dupa alegerile din 30 noiembrie 2014.