Dan Dungaciu, „Nu am văzut schimbări radicale sau care să ne facă să credem că atitudinea Federaţiei Ruse faţă de România s-a schimbat radical”

De Pavel Ionescu | Radio România Actualități | 10.07.2013

Relaţia dintre România şi Federaţia Rusă a fost marcată de o evoluţie oscilantă şi de o anumită răceală, mai ales în plan politic, deşi ambele ţări recunosc importanţa celeilalte, chiar dacă arfi şi numai din punct de vedere al schimburilor comerciale.

Vizita ministrului de externe Corlăţean, (n.r. aflat în Federaţia Rusă în perioada 8 -10 iulie) devine astfel cu atât mai importantă şi pentru a evalua dimenisiunile.

Pavel Ionescu: Domnule Dan Dungaciu, cum arată relansarea relaţiilor româno-ruse, pornită de la nivelul cultural, al contactelor societăţii civile?

Dan Dungaciu: Ştiţi cum se spune, că România, de fiecare dată declară public, că vrea să deschidă relaţia cu Rusia, dar nu prea ştie cum, ruşii ştiu cum, dar nu vreau să deschidă. Până în momentul acesta cam asta era paradigma. Ce se întâmplă astăzi (n.r. cu ocazia vizitei ministrului Titus Corlăţean) sigur că este o deschidere, dar o deschidere comună, aş preciza, în primul rând punând accentul pe relaţia culturală.
Toată lumea cred că este conştientă că o deschidere la nivel cultural nu este suficientă ca să deschidă cu adevărat relaţia bilaterală, dar este un punct de plecare. Este un punct de plecare care poate va ajunge să fie amplificat probabil anul viitor cu o vizită la nivel de premier şi, eventual, după 2014, dar nu până în 2014, la alegeri prezidenţiale, după alegerile prezidenţiale, poate vom vedea cu adevărat o deschidere politică bilaterală, adică o vizită de preşedinţi între România şi Federaţia Rusă. Până atunci însă sunt deocamdată tatonări.

Pavel Ionescu: Spuneţi 2014. Deci până la finalul mandatului preşedintelui Băsescu.

Dan Dungaciu: Cred că este nerealist să aşteptăm la o vizită prezidenţială până la sfârştiul mandatului preşedintelui Băsescu.

Pavel Ionescu: Bun. Dar ce spune aceasta despre dinamica relaţiilor? Evoluţia lor. Ia-ţi dat deja un calendar, cam de doi ani de zile. Evoluţia lor este suficientă pentru nevoile amvbelor ţări?

Dan Dungaciu: Depinde care sunt nevoile ambelor părţi. Pentru că, dacă relaţia a fost blocată, senzaţia îmi este că a fost blocată inclusiv că a făcut parte din nevoile unei părţi cel puţin. Altminteri spus, nu este doar vina României că relaţia este blocată, nu este doar vina României că preţul gazelor este acolo unde este, nu este doar vina României că relaţia economică cu Moscova nu a funcţionat foarte bine, cred că este cel puţin în egală măsură, dacă nu mai mult, este şi vina – puneţi dumneavoastră ghilimele sau nu – vina Federaţiei Ruse, care nu şi-a dorit să deschidă o relaţie cu România, pentru că avea nevoie de România inclusiv, la un moment dat, ca un soi de, hai să spunem aşa, exemplu negativ pe care să-l arate şi Uniunii Europene şi NATO, pentru că România era acuzată de o relaţie neprincipală cu Republica Moldova şi Federaţia Rusă spunea la NATO şi la Uniunea Europeană – cum ne acuzaţi pe noi că facem ceea ce nu trebuie făcut, când un membru al vostru face, nu-i aşa, ceea ce nu se cuvine în Republica Moldova. Deci jocul a fost niţel mai complicat. Nu este vorba de vini împărţite foarte riguros, este vorba, mai degrabă de o zonă de/…/ îmi este clar că nu România este singurul actor care a prejudiciat relaţia bilaterală, aşai, şi deci, nu România este singurul actor care poate deschide relaţia bilaterală.
Este nevoie să vedem nu doar ce face România, să vedem şi ce face Federaţia Rusă de aici înainte, în condiţiile în care încă sunt dosare complicate pe masă, de la chestiunea Republicii Moldova, problematica transnistreană, tezaurul şi problematica energetică. Toate acestea au un potenţial de ne – hai să spunem aşa – amiciţie, foarte ridicat şi va fi greu de gestionat, sau poate fi greu de trecut aceste furci caudine. Repet, fiecare dosar în parte are un potenţial exploziv remarcabil.

Interviul integral îl găsiți pe Politicaromânească.ro