Tudor Cojocariu: Ce să faci când nu poți face nimic?

De Tudor Cojocariu | Tudor Cojocariu Blog | 8 octombrie 2015

Am participat ieri la o dezbatere, care s-a transformat până la urmă într-o conferință. Aceasta a fost organizată de Fundația Universitară a Mării Negre, care devine una dintre cele mai importante organizații care promovează în spațiul public de pe cele două maluri subiectul relațiilor dintre România și RM. Din păcate, chiar dacă titlurile acestor evenimente variază de fiecare dată, având mult sens, chestiunile abordate sunt cam de fiecare dată aceleași. Ce-i drept, uneori updat-ate. Și discursurile unor vorbitori tot cam la fel sunt. Nu este neapărat o critică, or dacă lucrurile stagnează, este absolut firesc să stagneze și dinamica ideilor acelorași vorbitori. Partea bună a acestui tip de evenimente este că, de fiecare dată, există un key-speaker și speakeri ”mai puțin key”, însă noi, care reușesc să genereze idei originale. Plus-valoarea evenimentelor este adusă, de cele mai multe ori, anume datorită acestor contribuții.

De data aceasta, invitatul special a fost Alexandru Tănase, președinte al Curții Constituționale de la Chișinău și totodată fiul regretatului Constantin Tănase. În mod ironic, precedentul eveniment al Fundației la care am participat, l-a avut invitat special anume pe marele jurnalist. Acum, iată că l-am avut în fața noastră pe fiul acestuia; fapt simbolic ce mă duce cu gândul la respectul pe care îl merită această familie, pe de o parte, dar și la criza demografică în care ne zbatem de când ne știm. Mi-am amintit și de prietenii mei de la Chișinău, care îmi spun că pur și simplu nu ai cu cine lucra. Unii au emigrat recent, alții li s-au alăturat familiilor migrate mai demult, pe vremea agrarienilor sau a comuniștilor, ceilalți au potențial, dar nu mai au chef de nimic, fiind demoralizați de cleptomania și nesimțirea celor de la putere, iar cei din urmă, pur și simplu s-au alcoolizat sau s-au schimbat, sub amprenta mediului în care locuiesc, încât, pentru a-i urni de pe loc, ar trebui să faci cu ei reeducare.

Situația este, cu siguranță, gravă. Cel puțin în privința acestui lucru, atât vorbitorii, cât și publicul au fost de acord. Și la soluții, în linii mari, au căzut de acord. Fie că a fost vorba despre un nou ”Pact de la Snagov”, sau de un nou ”Plan Marshall” condus de România, ambele pentru RM, toate soluțiile  depind, în acest moment, de alții decât de participanții la eveniment. Să explic de ce. În primul rând, pentru că cei prezenți, adică cercetători, coordonatori de proiecte, angajați ai ambasadelor, funcționari, jurnaliști, activiști civici și experți în varii domenii, nu pot decât să ajute populația RM, respectiv conducerea acesteia. Nici unul dintre noi, însă, nu am putea face lucrurile în locul lor. Oricât ar încerca populația prutonistreană să amâne momentul în care ar pune mâna și ar face, pe bune, ceva, în interes propriu și totodată comun, acel moment a venit demult și stă tot acolo, în mijlocul indiferenței, a ignoranței și al egoismului colectiv.

 

Citește în continuare pe blogul lui Tudor Cojocariu.