Sub oblăduirea Moscovei, Binomul controlează Chișinăul. Urmează Tiraspolul

Dan Dungaciu | Larics.ro | 10.07.2018

Întrebarea fundamentală pentru cine vrea să înțeleagă cu adevărat ce se petrece la Chișinău este următoarea: dacă Vladimir Plahotniuc și actuala guvernare joacă împotriva Rusiei, pro-european și sub aripă americană, cum se face că după episodul scandalos de anulare a rezultatelor alegerilor pentru primăria Chișinăului, Moscova oficială și presa rusă (deopotrivă din Federația Rusă și din R. Moldova) au tăcut mâlc? Nu doar că nu au spus nimic și nu au fructificat cea mai bună oportunitate să îl anihileze public pe „dușmanul numărul unu Vladimir Plahontniuc”, ba chiar au lăudat realizările guvernului și măsurile acestuia. (Analiza presei ruse va apărea în curând pe Larics). Ba mai mult, în timp ce liderul PD se lăuda la Washington cu succesele sale privind combaterea propagandei ruse, sputnik.md, filiala din Chişinău a reţelei mondiale de propagandă a Rusiei este sub controlul său şi în campania electorală pentru alegerile din Chişinău a susţinut-o pe Silvia Radu, candidata „sub acoperire” a aceluiaşi Plahotniuc.

Încă odată: narațiunea predominantă era – mai este – că guvernarea Filip de la Chișinău, bazată pe majoritatea furnizată de Partidul Democrat condus de Vladimir Plahontiuc, este anti-Dodon, deci pro-europeană, pro-americană, pro-românească și, pe cale de consecință, împotriva Rusiei și a vectorului eurasiatic. Se pare însă că singura care nu știe asta este… Rusia! Căci dacă ar fi știut, cum ar fi putut să rateze cea mai formidabilă șansă să lovească guvernarea „inamică” de la Chișinău, să o compromită public și, alături de ea, să compromită în ochii cetățenilor din R. Moldova, dar și a europenilor și americanilor, o guvernare care fraudează alegerile într-un mod nemaivăzut nici măcar în fosta URSS?

Dar Rusia a tăcut.

De ce? Aceasta este întrebarea!

Căci e ceva putred de tot în Republica Moldova… Și aici nu e vorba despre mofturile unor cârcotași de la București – sabotorii micii republici și ai marii politicii marii politici externe a României! – care așteptau ca minim semn de bunăvoință pentru girarea în orb a regimului Plahotniuc măcar o menționare oficială la Chișinău, fie și în treacăt, a faptului că anul acesta e, totuși, Centenarul Unirii tuturor românilor, inclusiv al basarabenilor.

E vorba despre ceva mult mai grav. Și cei care s-au făcut și se fac în continuare că nu văd asta nu mai au, în realitate, nicio scuză după 25 iunie 2018, data la care Curtea Supremă a Republicii Moldova a invalidat alegerile pentru funcția de primar de Chișinău.

Să vedem despre ce e vorba.

  1. Moldova face ceea ce nu au făcut nici Rusia nici Belarus

f2

Ca să înțelegem gravitatea a ceea ce s-a petrecut la Chișinău, imaginați-vă următoarea scenă. Faimosul dizident rus Alexey Navalny câștigă în alegeri de nimeni contestate primăria Moscovei. Este felicitat de oponentul său, OSCE declară alegerile corecte etc. Numai că, Vladimir Putin, ascuns în spatele justiției absolut independente – în fosta URSS justiția nu e independentă, e absolut independentă! – invalidează alegerile. Pur și simplu. Cu un argument uluitor, respectiv numărul de like-uri pe care le-ar fi generat un îndemn la vot al candidatului opoziției în weekendul premergător alegerilor.

Cum ar fi reacționat Bucureștiul la un asemenea episod? Întrebare retorică, evident.

Dar ce trebuie să înțelegem din acest exemplu rusesc imaginar este că, păstrând proporțiile, tocmai așa ceva s-a petrecut, sub ochii noștri, la Chișinău! Într-un stat care a semnat un Acord de Asociere cu UE, a obținut liberalizarea vizelor și pe care Bucureștiul l-a girat tot acești ani (aproape) necondiționat. Ce s-a petrecut acolo este fără precedent inclusiv pentru spațiul fost sovietic. Nici Rusia nici Belarus nu au făcut vreodată așa ceva. Acolo strategia este să oprești candidații potențial periculoși înainte de a intra în alegeri, în niciun caz după ce aceștia au câștigat! La Chișinău s-a mers, iată, mai departe. Cel mai departe.

„Explicațiile” care s-au vânturat ulterior prin presa de la Chișinău sunt ridicole și descalificante. Una ține de o teorie a conspirație prin care Andrei Năstase ar fi fost folosit de ruși ca să destabilizeze situația din RM, fie că acesta ar fi fost sau nu conștient de rolul pe care îl joacă, alta că așa numita „mafie imobiliară” ar fi blocat ascensiunea lui Năstase, de teama unor afaceri oneroase care urmau să fie dezvăluite și demantelate.

Evident că nimeni nu a crezut în ele. Dacă ar fi crezut, primul gest al guvernării și a lui Vladimir Plahotniuc ar fi fost o invitație la o dezbatere reală, sinceră, cu Andrei Năstase și liderii opoziției, pentru că, nu-i așa, avem la Chișinău o problemă mai mare decât orice – Rusia sau mafia imobiliară -, care ne compromite pe toți, iremediabil. Deci trebuie să luptăm cu toții împotriva ei.

O asemenea discuție nu a avut loc. Și nici nu va avea, pentru că asemenea „explicații” pentru invalidarea alegerilor sunt lipsite complet de fundament, cel puțin până în momentul acesta. În plus, după atâtea deplasări externe, inclusiv la Washington, articole publicate pe diverse site-uri – minore, e drept – prin care Vladimir Plahotniuc acredita ideea că el controlează totul în republică, cum poți să explici că rușii sau „mafia imobiliară” îți fraudează alegerile de sub nas? Tu unde erai? Prin urmare, fie că ți-ai mințit partenerii – adică tu nu controlezi de fapt nimic – fie că aserțiunile opoziției și nu numai legate de implicarea puterii politice în justiția din RM sunt valide. Terțiul este exclus.

În plus, mai trebuie consemnat aici un element deloc de neglijat în argumentația pe care Larics o face de aproape un an de zile apropo de existența Binomului Plahotniuc-Dodon.

Precum Moscova și presa rusă, președintele Igor Dodon – și el, chipurile, dușman de moarte al guvernării – tace tot asurzitor în legătură cu invalidarea alegerilor, în sensul că nu acuză guvernarea, nici măcar Partidul Democrat, ca să nu mai spunem de Vladimir Plahontiuc, nume pe care oricum nu îl rostește niciodată.

Într-o postare pe FB scrie cu falsă revoltă: „Tot ce se întâmplă acum este rezultatul guvernării eurounioniștilor pe parcursul a nouă ani”.

f3

Ca de obicei, pentru Igor Dodon adversarii sunt generic, nu au nici nume nici prenume, nici măcar nume de partid.

Cum vine asta? Nu este Igor Dodon liderul Partidului Socialiștilor care în toamnă va intra în campanie pentru alegeri parlamentare și se va război pentru locuri în Parlament inclusiv cu partidul de guvernare? Atunci de ce tace? De ce nu își atacă adversarii politici? Pe cine menajează?

De fapt, precum Moscova și presa moscovită, președintele RM menajează un singur lucru, și acesta este Binomul Plahontniuc-Dodon.

Binomul Plahotniuc-Dodon care conduce R. Moldova.

Moldova, Somalia, Burundi. Europa se leapădă de Chișinău…

f4

Spre deosebire de România, care continuă să gireze „parcursul european al RM” și după invalidarea alegerilor de la Chișinău, UE și America au reacționat dur. La Parlamentul European, într-o sală dezolant de goală – ceea ce indică limpede nu lipsa de interes față de speța discutată ci lipsa crasă de interes față de R. Moldova – deputații europeni au pus în discuție, la propunerea popularilor, situația din republică. Într-o companie selectă: Moldova, Somalia și Burundi.

Rezultatul a fost o Rezoluție dură cu privire la criza politică din RM, dură, mai dură chiar și decât cele de pe vremea comuniștilor, susținută de 343 europarlamentari, care „îndeamnă Comisia să suspende orice plăți prevăzute de asistență macrofinanciară (AMF) pentru Moldova; consideră că orice decizie privind plățile viitoare ar trebui să aibă loc numai după alegerile parlamentare planificate și cu condiția ca acestea să aibă loc în conformitate cu standardele recunoscute la nivel internațional și să fie evaluate de către organisme internaționale specializate, și să fi fost îndeplinite condițiile AMF”. Mai mult, Parlamentul solicită Comisiei „să suspende sprijinul bugetar pentru Moldova, utilizând precedentul din iulie 2015, când o astfel de suspendare a avut loc în urma crizei bancare; consideră că mecanismul de suspendare a sprijinului bugetar al UE ar trebui să fie aplicat ca o reacție la invalidare alegerilor pentru funcția de primar al Chișinăului și că acesta ar trebui să includă o listă de condiții care trebuie să fie îndeplinite de către autoritățile moldovene, printre care să se numere validarea alegerilor din Chișinău și derularea de investigații orientate spre rezultate concrete și complet transparente, precum și recuperarea activelor și urmărirea penală a făptașilor, în caz de fraudă”.

După cum indică limpede textul Rezoluției, nu e vorba despre „suspendarea” ajutorului financiar – cum fals acreditează astăzi puterea din RM -, ci despre anularea lui, căci condiționalitățile prezente în text nu vor fi îndeplinite niciodată de către autoritățile de la Chișinău.

La rândul lor, Statele Unite monitorizează procedurile judiciare în curs de desfășurare pentru invalidarea rezultatelor alegerilor primăriei din 3 iunie de la Chișinău, după cum se indică într-o declarație a Departamentului de Stat al SUA: „Sfințenia alegerilor reprezintă fundamentul oricărei democrații și trebuie să respecte normele internaționale. Ne așteptăm ca guvernul moldovean să garanteze un proces transparent al instanței fără intervenție politică. În cazul în care se constată nereguli, solicităm tuturor părților să le abordeze într-un mod care respectă statul de drept și principiile democratice ale guvernării, inclusiv voința poporului exprimată prin alegeri”.

…Chișinăul se leapădă și el?

f5

Chișinăul ripostează cu țâfnă. Premierul reacționează patetic, incorect și inadecvat: „Banii care urmau să ajungă în R. Moldova din partea UE, e vorba de 34 de milioane de euro, erau destinați pentru îmbunătățirea alimentației copiilor din grădinițe și școli, precum și pentru majorarea salariilor cadrelor didactice. Dar noi vom acumula mai multe resurse la buget și vom face asta din sursele proprii”.

Evident, afirmația cu „alimentația copiilor din grădiniță” arată o strategie evidentă a guvernului de a contracara rezoluția cu apelul – ieftin – la emoție. Fondurile europene nu aveau destinația clară pe care o sugerează, manipulatoriu, premierul RM. Dar e interesantă atitudinea în sine și mesajul transmis populației: UE ne taie banii care urmau să ajungă la copii și cadre didactice… Dar noi, guvernul, vom face asta și fără ajutorul Europei!

Premierul se întâlnește cu ambasadorii, aceștia dau un comunicat după întrevedere, unde își exprimă nu doar îngrijorarea, dar vorbesc explicit și despre datoriile pe care RM le are față de UE și normele ei de drept. Guvernul moldovean reacționează iritat și trimite versiunea lui asupra întâlnirii, cu o precizare uimitoare: „În completarea comunicatului distribuit ieri presei de către Delegația Uniunii Europene la Chișinău, privind întâlnirea dintre prim-ministrul Pavel Filip, șeful Delegației UE, Peter Michalko, și ambasadorii țărilor UE, Guvernul vine cu unele precizări, care în mod neașteptat lipsesc în comunicatul respectiv, unde întrevederea este redată făcându-se referire doar la informația expusă de către una dintre părți (subl. N.)”.

Adică ambasadorii UE la Chișinău dau mesaje distorsionate și vădit anti-guvernamentale! Și asta nu e tot. Premierul Pavel Filip, care declara deunăzi că România, alături de Rusia, destabilizează republica, a declarat ulterior că „unii reprezentanți ai Uniunii Europene” i-au scris SMS-uri în care îi transmit să intervină în validarea alegerilor din Capitală! Mai mult decât atât, în unul din mesaje ar fi primit și un ultimatum de două zile. O asemenea poziție publică a susținut și speakerul RM, Andrei Candu.

Însuşi Vladimir Plahotniuc, după decizia definitivă a Curţii Supreme de Justiţie de anulare a alegerilor, a declarat într-un interviu că „Este straniu că s-a sancționat agitația electorală, dar s-a trecut cu vederea ceva ce cred că este mai grav – încălcarea legii în ce privește folosirea politicienilor străini în alegeri”. El deplora faptul că instanţa a respins sesizarea socialiştilor împotriva lui Andrei Năstase pe motiv că acesta a postat pe pagina sa de facebook mesaje de susţinere adresate de Joseph Daul, preşedintele Partidului Popular European, de Ludovic Orban, preşedintele PNL şi de primari din România. E clar cine sunt inamicii democrației din republica vecină?

În acelaşi interviu, Plahotniuc recunoaşte practic că anularea alegerilor din Chişinău fost „crimă cu premeditare”. Întrebat dacă oprirea finanţărilor din UE va afecta bugetul Republicii Moldova, Plahotniuc a răspuns că „Fiind și an electoral, noi am prevăzut posibilitatea ca aceste sume să fie amânate sau anulate și dacă nu ar fi apărut invalidarea alegerilor din Chișinău, pentru că înțelegem cu toții anumite mișcări politice și posibile interese. Am identificat soluții alternative la aceste finanțări încă de la începutul anului. De aceea, nu se pune problema ca moldovenii să aibă de suferit financiar de pe urma unor astfel de decizii”.

Cea mai surprinzătoare declarație a liderului PD este însă aceasta: „Vom revedea și reformele aflate în implementare. Ele vor fi duse la un bun sfârșit. Doar că noi le vom prioritiza, reieșind deja din nevoile principale ale oamenilor, și nu nepărat reieșind din condiționalitățile diferitor acorduri, cum a fost până acum”.

Bate șaua ca să priceapă iapa! Chiar dacă nu a făcut referire directă la Acordul de Asociere cu UE, liderul PD a trimis un mesaj clar. Aceste acorduri, inclusiv acesta, nu se referă la „nevoile principale ale oamenilor”, deci pot fi puse între paranteze, chiar ignorate. Prevalează „interesele cetățenilor”, pe care, evident, le vor defini guvernarea, și nu Europa sau America, nerecunoscătoare față de eforturile Chișinăului și manipulate de lideri oportuniști care vor răul republicii și lasă, vorba premierului Filip, copii de grădiniță fără hrană și profesorii fără salarii…

Dincolo de notele patetice și manipulare, o asemenea tensiune, acuzații reciproce și afirmații cu iz de șantaj la adresa UE sunt fără precedent în R. Moldova. Nu numai că Chișinăul nu a dat înapoi după rezoluția Parlamentului european, dar a intrat chiar într-o confruntare aproape pe față cu Bruxellesul.

Ce urmăresc, de fapt, Binomul și Rusia la Chișinău? 

f6

 

Și revenim acum la întrebarea din plecare. Ce se întâmplă acolo? Care au fost mizele deciziei de invalidare a alegerilor de la Chișinău?

Principala miză este politică, implicit geopolitică.

În primul rând, demisia lui Dorin Chirtoacă și, mai ales, victoria lui Andrei Năstase la Chișinău au devenit o veritabilă miză personală la Chișinău. Păstrând proporțiile, ceva de genul victorie lui Alexey Navalny la Moscova. Și așa ceva era intolerabil și inadmisibil pentru cel care conduce republica. Adică cel mai puternic om din republică nu îl poate împiedeca pe cel mai vocal dușman al său să preia Chișinăul? Atunci înseamnă că nu e, de fapt, puternic…

Dincolo de mizele personale, avem de-a face însă cu un răspuns geopolitic. Prin invalidarea alegerilor, PD, adică Vladimir Plahotniuc, a transmis tuturor un mesaj clar, fără echivoc, după care nicio alianță așa zis europeană dintre PAS, Platforma DA și PD la alegerile parlamentare din noiembrie nu mai este posibilă.

Această coaliție „potențială” a fost susținută tacit sau explicit pe ambele maluri ale Atlanticului (dar și pe malurile Dâmboviței). Ar fi fost inevitabilă pentru izolarea socialiștilor și a lui Dodon, se spunea, chiar dacă combatanții (referința era la Maia Sandu și Năstase) nu și-o pot asuma public și nici nu și-o doresc de fapt. Dar nu vor avea încotro. Spre asta s-ar fi mers, singura versiune acceptată de „Vest” pentru izolarea socialiștilor. Și, cu mâinile la nas, cei trei ar fi trebuie să semneze. Asta era speranța tacită a celor care ne tot sugerau că opoziția din stradă nu trebuie să se radicalizeze, să lase ușile deschise, să nu mai combată „Binomul”, Oligarhul etc. etc. Că până la urmă tot cu el vor trebui să guverneze…

Ei bine, toate calculele acestora, naive cum erau, sunt acum istorie. Istorie credulă, prostuță, infantilă, dar istorie. Astăzi, după invalidarea alegerilor pentru Primăria Chișinăului, mesajul lui Vladimir Plahotniuc este evident: asemenea coaliția este imposibilă. Ea nu se face pentru că acum e de neconceput. Ruptura e prea adâncă, e profundă, e irepresibilă.

Plahotniuc a ars toate punțile cu Sandu sau Năstase. Și a făcut-o public, cu flacără mare, să o vadă toți și să o înțeleagă.

Un capitol s-a închis. Și un tip de presiune tacită, dar iritantă, pe PD, s-a oprit. În condițiile în care șansele opoziției neparlamentare (PAS și DA) să ia peste 50% sunt în acest moment minime – inclusiv grație schimbării legii electorale pe care tot Binomul Plahotniuc-Dodon a impus-o – singura variată de coaliție a rămas Binomul, plus independenții, care va supraviețui și după alegeri. Mesajul puterii de la Chișinău acesta este: vă place sau nu vă place, asta este. De acum înainte trebui să admiteți cu toții că altă variantă nu e, opoziția e prea slabă să ia majoritatea, mai ales că vom face totul să o slăbim în continuare (nu vă uitați doar la Chișinău, că loviturile vor fi și în teritoriu, doar că despre acelea nu vorbește nimeni!).

Miza politică, respectiv menținerea Binomului la guvernare și după alegerile parlamentare, este, de fapt, geopolitică. Invalidarea alegerii primarului de Chișinău și menținerea unei stări de beligeranță cu UE din partea Chișinăului nu face decât să confirme ceea ce Larics a spus-o de multă vreme. Sarcinile ultime ale Binomului sunt geopolitice, respectiv „soluționarea” chestiunii transnistrene care astăzi nu se poate face decât în favoarea Federației Ruse. Adică transnistrizarea, care se pregătește, treptat, sub ochii noștri: cedările masive de suveranitate ale RM în raport cu Transnistria, validarea prezenței armatei ruse în RM prin recenta rezoluție votată la ONU prin care, de fapt, se legalizează trupele ruse din RM (respectiv așa zisi pacificatori consfințiți în Acordul din 1992, chestiune la care vom reveni într-un material separat) etc. etc. Dar transnistrizarea, care se numește la Chișinău „reintegrării țării” se poate face – și Moscova știe bine asta – doar cu o majoritate consistentă la Chișinău (majoritate constituțională), capabilă să modifice legislația deja votată și să impună una nouă, adecvată „reintegrării”.

Binomul plus independenții vor fi aceea majoritate. Aceasta este miza lor reală, asumată, interiorizată, nu „integrarea europeană”. Soluționarea chestiunii transnistrene ar fi pentru ei câștigarea atât al biletului de intrare în Istorie, cât și celui care le asigură onorabilitatea de azi.

Așa se explică și tăcerile stupefiante ale Federației Ruse, aparent inexplicabile, și menajamentele lui Igor Dodon față de guvernare, și perpetuarea Binomului Plahotniuc-Dodon și insurgența recentă a Chișinăului față de Europa, care, prin mesajul lui Vladimir Plahotniuc, transformă Acordul de Asociere în ceva opțional sau chiar împotriva „intereselor cetățenilor” republicii…

Un lucru trebuie să devină limpede. Cei care îl țin de mână astăzi pe Vladimir Plahotniuc, trebuie să înțeleagă că, după invalidarea alegerilor din Chișinău, cu cealaltă mână îl țin pe Igor Dodon…

*Dan Dungaciu este membru în Consiliul de Experți LARICS.