Săliștea academică

De Gheorghe Pârja | Graiul Maramureșului | 17.08.2016

La sfârşitul săpămânii trecute a avut loc, la Săliştea de Sus, cea de-a VIII-a ediţie a Simpozionului naţional „Cultură şi civilizaţie românească în Maramureş”. Şi în acest an evenimentul a fost onorat de către membri ai Academiei Române în frunte cu preşedintele ei, savantul Ionel Valentin Vlad. În sala de conferinţe a Pensiunii Seky mi-a fost dat să ascult comunicări demne de orice întâlnire de rang naţional. Sesiunea a fost precedată de acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al localităţii Săliştea de Sus domnului academician Alexandru Surdu, vicepreşedinte al Academiei Române, înmânat de primarul oraşului, Ştefan Iuga.

IMG_9091

Laudatio a fost rostit de profesorul Nicolae Iuga care a fost şi moderatorul întâlnirii. Academicianul Surdu a expus comunicarea „Consideraţiuni despre duhul sărbătorii la români”. A dezvoltat trei termeni cu nuanţe diferite: spirit, suflet şi duh, insistând pe ideea că sufletul nu se identifică cu psihicul. Sărbătoarea este un proces, nu este o simplă adunare de oameni. Oare de ce se întorc oamenii acasă? se întreba retoric academicianul Surdu. Pentru că acolo este sufletul. Am mai fost atenţionaţi să avem grijă cui dăm sufletul. Şi să nu uităm că duhurile bune sunt subordonate Duhului Sfânt. Academicianul Emil Burzo a vorbit de Transilvania de Nord, la răscruce de  drumuri (1940-1945) cu referiri şi la timpul european pe care-l trăim.

Academicianul Ion Aurel Pop, rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca ne-a întors în istorie aducându-ne aminte că Maramureşul este o ţară fondatoare de ţări. Încă rămâne un rezervor etnic dar şi politic. Academicianul Mircea Dumitru, ministrul Educaţiei şi Cercetării (coleg de catedră cu regretatul nostru prieten Ion Bălin) ne-a amintit de vârsta foarte tânără la care Eminescu a luat legătura cu opera lui Kant.

Preşedintele Academiei Române, savantul Ionel Valentin Vlad, după ce ne-a lămurit despre originile sale maramureşene, ne-a amintit că ne aflăm într-un an special. Sărbătorim 150 de ani de existenţă a Academiei Române şi tot atâţia de regalitate în România. La fondarea Academiei s-a ţinut seama ca personalităţile să fie din toate teritoriile locuite de români. Aşa au fost cooptaţi şi doi academicieni din Maramureş Gheorghe Hodoş şi Alexandru Roman. Apoi a dat citire unei liste ample cu membri ai Academiei Române născuţi în Maramureş.

IMG_9133

De la Ioan Mihaly de Apşa la Augustin Buzura şi Nicolae Breban, de la Ion Ceterchi la Emilian Birdaş. A fost adus un omagiu celor 20 de academicieni întemniţaţi la Sighet. A fost un remember absolut necesar. Suita academică a comunicărilor a fost urmată de altele cu un acut conţinut al prezentului. Prof. univ. Dan Dungaciu ne-a reţinut atenţia cu un subiect fierbinte: relaţiile geopolitice în zona Mării Negre. La început a ţinut să aprecieze că dacă toate comunităţile ar face întâlniri ca la Săliştea de Sus, România ar arăta altfel. Este o manifestare esenţială şi funcţională care stă sub semnul solidarităţii intelectuale. A vorbit despre modelul frontierei, despre geopolitica simbolică, cum România a rămas cu o geografie simbolică. De ce Ucraina şi Republica Moldova au rămas ţări incapabile să decidă. La ce să ne aşteptăm în urma alegerilor prezidenţiale (30 octombrie) în teritoriul românesc de peste Prut. Apoi, dr. Vasile Iuga, săliştean de origine, ne-a vorbit despre Europa în furtuna perfectă a coincidenţelor. Despre imigranţi, protecţia socială din Europa, criza de lideri. Am mai reţinut o afirmaţie a domnului Iuga: viitorul Europei se va decide în următorii doi ani. Am selectat câteva idei care au fost avansate în ajun de Sfânta Maria la Săliştea de Sus. Altele le voi dezvolta cu alt prilej.

Cu adevărat, timp de două zile, spiritul academic s-a mutat în aşezarea de pe Iza. Cred că va rămâne acolo multă vreme. Totul s-a putut întâmpla deschiderii spre lume a Consiliului local, a primarului Ştefan Iuga. Asumarea a fost luată de mulţi ani de prof. Simion Iuga, neobosit mentor al manifestării.

IMG_9293

Geografia simbolică

Sintagma din titlu îşi are izvorul în literatură şi antropologie. Profesorul Dan Dungaciu, în expunerea de la Săliştea de Sus a plasat-o şi în zona politică. Mi-a atras atenţia ce arie de acoperire are în zona tumultuoasă a prezentului european. Şi nu numai.

A trecut un sfert de secol şi unii sunt convinşi că nu va mai fi o extindere spre est a Uniunii Europene. Dincolo de balconul nostru Federaţia Rusă este în mişcare. Luând seama la modelul frontierei ne dăm seama că dincolo pulsează ceva. Dincolo este tocmai acel mai puţin cunoscut care ne preocupă foarte mult. Cu mare viteză se fac noi alianţe ori sunt reactivate periodic cele mai vechi. Grupul de la Vişegrad este preocupat de o nouă geografie simbolică. Uniunea Vamală Euroasiatică şi alte creaţii integraţioniste au o dinamică de luat în seamă. Dacă observaţi România şi Bulgaria, dar mai ales România are parte de o singurătate parcă stabilită de alţii. Din 1982, la Viena, a luat fiinţă un Institut care este preocupat de Mitteleuropa. Din care România nu face parte. Mai nou, nimeni nu doreşte să fie balcanic. Nu atât ca mentalitate ci ca geografie simbolică.

Balcanii au devenit sinonimi cu eşecul, conflictul şi războiul. Pilda este fosta Iugoslavie. S-a produs o distanţare a relaţiilor pe care noi le aveam cu spaţiul balcanic cu care avem multe lucruri comune. Fuga din Balcani – uneori iluzorie – a îndepărtat România de iniţiative cu răsunet în regiune. Cum s-a spus politica faţă de vecinătate a fost înecată în Marea Neagră. Se pare că este nevoie de o revenire a României în Balcani, nu ca geografie simbolică ci tocmai pentru a juca un rol de lider. Numai că Uniunea Europeană nu este interesată să dea libertatea unei influenţe româneşti în zonă. Putem observa că Europa împinge Balcanii în braţele Rusiei şi ale Islamului.

IMG_9135

Ca urmare a acţiunilor Rusiei în Ucraina şi anexarea ilegală a Crimeei, Marea Neagră a apărut pe radarul internaţional. Până atunci marea noastră era albastră şi turistică. Prima carte despre Marea Neagră s-a scris abia în 2005 în Europa. Deşi istoricul român Gheorghe I. Brătianu a elaborat o lucrare documentată în perioada interbelică. Mai nou, Marea Neagră este disputată geopolitic şi militar. E nevoie de un manifest al Mării Negre în contextul actual. Iar Europa are datoria să înţeleagă ţările de la Marea Neagră. Domnul profesor Dungaciu susţinea, pe Valea Izei, că NATO şi Uniunea Europeană nu se vor extinde deocamdată. Va trebui să ne împăcăm cu această realitate. Acţiunile militare ale Rusiei au avut ca efect aducerea SUA în regiune ca factor principal în asigurarea securităţii statelor membre NATO. Regiunea este divizată de conflicte îngheţate care prezintă un risc mare de escaladare. Pe fondul unei dinamici regionale date de Rusia, a unei Turcii absorbită de frământările interne, un Iran care pândeşte să devină un actor mai important în zonă, Uniunea Europeană pare vlăguită. În ţările din regiune, Rusia sprijină partide politice cu orientări antieuropene. Discursul lor este completat de energica maşinărie de propagandă a Rusiei care îşi face simţită prezenţa în ţări din Uniunea Europeană. Cum a fost şi Referendumul olandez împotriva acordului de asociere al UE cu Ucraina.

La Săliştea de Sus, bunii cunoscători ai timpului prezent au opinat că România poate juca un rol mai important în zonă. Sintagma geografia simbolică ne dă prilejul de a gândi mai curajos pentru a aduce aproape vremuri mai prielnice pentru noi.

O tăcere riscantă

În sala de conferinţe a Pensiunii Seky din Săliştea de Sus două comunicări au scormonit realitatea imediată. Mai ales ce ne-ar putea aştepta în ziua de mâine.

Dr. Vasile Iuga ne-a vorbit în ce forme se întoarce în forţă geopolitica în Europa, iar profesorul Dan Dungaciu despre unionism şi (geo)politică: un cocktail Molotov la frontiera României. Din ce se compune el? Alegerile prezidenţiale din 30 octombrie, modelul Transnistriei luat de Republica Moldova şi resurecţia unionismului. Candidaţii la preşedinţie nu prea discută ce se întâmplă în jurul ţării lor socotind mizele reale lupta împotriva corupţiei şi dezvoltarea ţării. Putem fi de acord având în vedere că oamenii cinstiţi din Basarabia sunt agitaţi că nu s-a declanşat nici o anchetă în legătură cu furtul miliardului. Totul s-a făcut legendă. A ignora geopolitica este o mare greşeală, dar mai ales o capcană. Pentru candidaţii care au reflexul cocoşului de munte în timpul rotaţiei, în privinţa geopoliticii, pot cădea în groapa săpată de ei. Mai ales că în turul doi va ajunge socialistul Igor Dedon, cel coborât din poza cu Vladimir Putin, după cum plastic s-a exprimat profesorul.

De unde, până unde modelul Transnistriei în teritoriul dintre Prut şi Nistru? Cum diplomaţia operează cu aparente naivităţi, ambasadorul Uniunii Europene la Chişinău, Pirkka Tapiola “ingenuă şi delicată ca un crin finlandez” sugerează Chişinăului să accepte plăcuţele cu înmatriculare transnistrene. Ingenua de care vorbea profesorul Dungaciu a adus un model dintr-o insulă din Finlanda unde se vorbeşte suedeză li se bucură de ceea ce ar trebui să se bucure transnistrenii. Joaca de-a comparaţiile este riscantă mai ales când se referă la Republica Moldova. Aşa încep paşii mici spre federalizare. O regiune care are plăcuţe de înmatriculare, recunoaşterea diplomelor, prefix separat al regiunii are atribute de statut politic. Cine câştigă? Să mai punem întrebarea? Rusia care prinde Chişinăul în captivitate. Occidentul este derutat şi nu-l preocupă subiectul sub presiunea altor provocări. Ori vrea să pună o cortină pe Prut să nu aibă atâta bătaie de cap. De aici vine principala ameninţare pentru Republica Moldova.

IMG_9304

Profesorul Dungaciu a avansat o idee mai puţin vehiculată. Ca un bun cunoscător al acestei părţi de lume, crede că problema transnistreană este neglijată de populaţie şi poate fi manipulată de elite. Numai că atunci când cetăţenii vor afla că li se pregăteşte ceva se va deschide un canal de acţiune publică care poate redesena harta politică a republicii. Două variante rămân valabile. Unu: reintegrarea Transnistriei şi integrarea Republicii Moldova în Federaţia Rusă (Uniunea Vamală Euroasiatică). Doi: Reunificarea cu România şi integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană. Atât federalizarea cât şi unificarea vor fi teme de campanie. Da, cu realităţile nu te cerţi ci încerci să le înţelegi la timp. Republica Moldova este la o răscruce. Nici comuniştii, nici proeuropenii nu au mulţumit aşteptările populaţiei. De aceea dezamăgirea este mare, 80% din populaţie crede că direcţia este greşită. Este o criză a soluţiilor de criză.

Profesorul ne-a prezentat rezultatul unui sondaj recent. O întrebare: Când se va face Unirea?, a primit răspunsuri la egalitate, 43% cred că niciodată, 43% cred că se va face (fie şi în 20 de ani). S-a identificat unionismul minţii, unionismul inimii. Se crede mai degrabă în integrarea în Uniunea Europeană prin reunificarea cu România. Interesant este unionismul pasiv, al celor care nu sunt de acord cu unirea dar se împacă cu gândul. Bucureştiul este un spectator angajat în spectacol. Tace, iar problema este dificil de gestionat. Se închid ochii. Dar dacă se trezesc basarabenii şi cer Unirea? Ne trebuie calm, inteligenţă şi realism. Să nu se tacă.

“Pentru Bucureştiul oficial vor veni provocări serioase care trebuie asumate ca atare. Partidele politice din România ar trebui să îşi pregătească din timp discursul şi atitudinea pentru Republica Moldova, este eminamente o chestiune politică, nu tehnocrată. Vom avea o toamnă fierbinte”, ne-a spus profesorul Dan Dungaciu la Săliştea de Sus.