Romania nu mai vrea sa fie lider regional, desi ar avea toate argumentele – de la bani, la istorie

Perișor Peiu | Ziare.com | 15.12.2016

In ultimii ani, Romania si-a asumat, umila, un loc codas printre statele Uniunii Europene. In pofida dimensiunii sale (geografice si economice), tara noastra nu vrea sa mai joace deloc intr-o liga corespunzatoare.

Modestia exagerata in plan international care caracterizeaza clasa noastra politica se afla in puternic contrast cu aroganta afisata in interior de catre aceaiasi politicieni care parca stiu dinainte solutia la orice problema.

Statutul de tara prost administrata este acum asumat oficial de catre autoritatile noastre care nu mai contenesc sa se planga de propria lor lipsa de performanta si care, in aceste conditii, isi asuma, cu indolenta, aerul de masa de manevra tacuta in afacerile internationale.

Ceea ce este uimitor este, in primul rand, faptul ca acceptand asta ignoram atat geografia, cat si istoria, nemaivorbind de economie.

Ignoram geografia pentru ca am decis sa facem abstractie de dimensiunile Romaniei, ale poporului roman (vorbitorii de limba romana) in context european. Romania cu cei 238 000 kmp ai sai este a noua cea mai mare tara din UE (in prima treime) si a doua cea mai mare din regiunea noastra, dupa Polonia.

Cu 20 milioane de locuitori ne situam pe locul 7 in UE, iar in regiune urmam de asemenea Poloniei.

Spre comparatie, Austria are 8,7 milioane locuitori, Ungaria 9,8 milioane de locuitori, Grecia 10,8 milioane, iar Serbia si Bulgaria putin peste 7 milioane de locuitori. Republica Moldova, cu cei 3,5 milioane locuitori, se afla in coada clasamentului. Ar trebui totusi sa adaugam la cei 20 milioane de romani din Romania si pe cei 3,5 milioane aflati in diaspora precum si pe cei 2,7 milioane de cetateni ai Republicii Moldova de nationalitate si de limba romana.

Sa nu uitam capitala: Bucurestiul este al noualea cel mai mare oras al Europei si al saselea cel mai mare oras al Uniunii Europene.

De fapt, in estul si centrul Europei este depasit doar de Moscova, Sankt Petersburg si Kiev; Bucurestiul este mai mare decat Varsovia, decat Praga, decat Budapesta si chiar mai mare decat Viena!

Tari cu performanta interna mai „subtire” decat cea a noastra (vezi Turcia sau Polonia, vezi si cazul Indiei sau Pakistanului) se pozitioneaza mult mai sus pe scara aspiratiilor internationale sau macar ale regiunii pe care o reprezinta.

Bazandu-se numai pe marimea sa, Polonia, de exemplu, a decis sa isi asume un rol regional de prim rang in anumite dosare si pe anumite relatii, cum ar fi asa-numitul „flanc estic” al NATO sau Ucraina.

Cum a dictat Romania istoria in zona noastra

Ignoram istoria, in primul rand cea recenta, pentru ca Romania ultimului secol nu a fost niciodata o putere absenta din dosarele internationale/regionale.

Sa ne aducem aminte de faptul ca sfarsitul razboaielor balcanice prin pacea de la Bucuresti din 1913 poate fi considerat drept instaurarea unei adevarate „Pax Romaniae”, datorita faptului ca Bucurestiul a coordonat si garantat tot procesul de reasezare a Balcanilor.

Desi am pierdut doar o suta de soldati, desi am avut o campanie militara de doar 19 zile (3-22 iulie), noi am dictat, impus si garantat pacea in regiune, in pofida Imperiului Austro-Ungar (care s-a vazut pentru prima oara exclus din politica balcanica) ; mai mult, frontiera romano-bulgara devine linia Turtucaia-Balcic, Bulgaria pierde mare parte a teritoriilor cucerite in primul razboi balcanic si pierde iesirea la Marea Egee, ceea ce face deja din Romania principala forta a Balcanilor.

Sa ne aducem apoi aminte de episodul de la sfarsitul Primului Razboi Mondial, cand Romania si-a asumat rolul de sanitar al Europei curatand proximitatea noastra de microbul bolsevic-rusesc; intre 21 martie si 4 august 1919 (mai putin de cinci luni), armata romana a eliberat Ungaria, inclusiv Budapesta, a impus demisia guvernului bolsevic Bela Kun si a parasit Ungaria numai dupa impunerea unui regim de ordine acceptata international in februarie 1920.

Coroborata cu preluarea Basarabiei romanesti din captivitatea Imperiului raului de la rasarit, ofensiva din Ungaria a dovedit faptul ca singura tara stabila, generatoare de securitate europeana in regiune era Romania, cel mai mare si mai important stat din zona.

Sa ne mai aducem aminte de politica curajoasa de crestere a semnificatiei internationale a Romaniei din anii ’60-’70, cand Bucurestiul a fost primul stat de dupa Cortina de Fier care a avut relatii diplomatice cu Republica Federala Germania (1967) si singurul din aceeasi zona pro-moscovita care a pastrat relatiile diplomatice cu Israel dupa razboiul de sase zile din iunie 1967, marcand astfel intrarea tarii noastre in grupul ligii secunde a vietii politice internationale (nu in grupul celor mari, liga intai unde sunt statele cu armamanet nuclear si cele de mari dimensiuni, dar nici in ligile inferioare unde juca atunci Polonia de exemplu), in grupul tarilor care erau consultate si care puteau determina anumite corecturi ale deciziilor celor mari.

La acest lucru au contribuit si relatiile de mediere intre Israel si tarile arabe, precum si incercarea de mediere in razboiul dintre Statele Unite si Vietnamul de Nord.

Suntem mari si din punct de vedere economic

In fine, ignoram economia pentru ca nu vedem cifrele: dupa indicatorul marime PIB in metodologie PPP (power purchase parity – la paritatea puterii de cumparare), Romania este a 42-a economie a lumii (statisticile Fondului Monetar International pentru 2016), cu un estimat de 435 miliarde de dolari.

Spre comparatie, Austria este pe locul 45 cu 413 miliarde, iar vecinii nostri sunt pozitionati astfel: Ucraina locul 48 cu 339 miliarde de dolari (cam un sfert mai putin ca noi), Grecia locul 53 cu 286 miliarde de dolari (65% din cifra corespunzatoare Romaniei), Ungaria locul 58 cu 258 miliarde (59% fata de Romania), Bulgaria locul 75 cu 176 miliarde (40% fata de Romania), Serbia locul 78 cu 121 miliarde (28% fata de Romania), Republica Moldova locul 142 cu 18 miliarde (cam 4% fata de Romania).

Sursa: www.eupedia.com

Economia Romaniei este cu 25% mai mare decat economiile cumulate ale statelor fostei Iugoslavii; desi nu ne consideram asa, suntem o economie mai mare decat Austria, Cehia sau Ungaria si decat Ucraina.

Vorbind despre capitala, Bucurestiul are un PIB/capita de 131% fata de media UE, bucurestenii producand mai mult decat atenienii (98% fata de media UE), madrilenii (128% fata de media UE) sau berlinezii (113%fata de media UE) sau mai mult decat media sudezilor, spaniolilor sau germanilor!

Spre comparatie, Budapesta are un PIB/capita de doar 108% fata de media UE, iar Praga unul de 173% fata de media UE.

Metroul din Bucuresti are o lungime de peste 70Km, de peste doua ori mai mult decat cel din Varsovia (30km), de aproape doua ori mai mult decat cel din Budapesta (38 km), aproape cat cel din Viena (78km), mai mult decat cel din Praga (68 km) si mai mult decat cel din Roma (60km).

Aeroportul Henri Coanda este al 52-lea cel mai aglomerat aeroport european cu 10 milioane pasageri in 2016; Budapesta se afla pe locul 49 cu 1 milion de pasageri in plus, Varsovia pe 42 cu 2 milioane de pasageri in plus, iar Praga pe locul 40 cu aproape 3 milioane de pasageri in plus.

Conform predictiilor FMI, peste cinci ani vom avea o situatie accentuata in acest sens:

– Rusia si Polonia isi vor reduce usor semnificatia globala, coborand cate o pozitie, iar Turcia va creste cu trei pozitii;

– Romania va deveni a 40-a cea mai mare economie a lumii, crescand distanta fata de Austria si Grecia;

– Republica Moldova isi va pierde din semnificatia globala si asa redusa, pierzand trei pozitii si reducandu-si dimensiunea la doar 4,23% din cea a Romaniei;

– Cu exceptia Romaniei, toate celelalte tari foste socialiste isi vor reduce semnificatia globala cu cote mici, dar generalizate.

Tot semnificativ este si faptul ca avem al doilea cel mai mare buget al apararii din regiune (3,1 miliarde de dolari), dupa cel polonez (9,2 miliarde), dar inaintea Greciei (2,7 miliarde), a Ucrainei (2,4 miliarde), Cehiei (1,8 miliarde) sau Ungariei (1,1 miliarde).

Sa mai mentionam si faptul ca Romania se afla pe locul 6 ca pondere a industriei in PIB in 2015, cu 26,4%, sub Irlanda, Cehia sau Ungaria, dar peste Germania, Franta sau Italia.

Cu alte cuvinte, Romania urca lent, iar cei din jurul nostru scad lent, ceea ce ne pune in postura neasteptata de lider regional al cresterii.

Dupa 1990, Romania a pierdut treptat din relevanta, desi aproape toate conditiile geopolitice ii erau favorabile:

– celalalt stat mare si concurent din regiunea balcanica extinsa (Iugoslavia) a facut implozie, impartindu-se in sapte mici bucatele, ultima bucatica Kosovo avand un statut incert de semi-recunoastere internationala;

– Uniunea Sovietica s-a dezintegrat, aducandu-ne la granita un stat slab si derutat, dar populat larg majoritar de etnici romani (Republica Moldova) si un stat imens (Ucraina), dar macinat de conflicte interne ireconciliabile, de coruptie endemica, de inapoiere culturala si politica, ambii noi vecini ai nostri fiind prinsi in capcana secesiunii teritoriale pe criterii etnice (Republica Moldova este practic scindata intre Basarabia veche si Transnistria iar Ucraina a pierdut probabil definitiv peninsula Crimeea si Regiunile Donetk si Luhansk).

In contrast, Romania a fost integral determinata sa se ataseze comunitatii euro-atlantice, ceea ce a si reusit prin aderarea la NATO si integrarea in UE.

Astfel, am devenit o insula de stabilitate si de occidentalism in regiune, statut adus la apogeul relevantei de evolutiile din ultimii opt ani, de la declansarea crizei globale din 2007-2009:

Grecia s-a prabusit intai economic si apoi politic, devenind irelevanta si incapabila sa isi asume un rol regional;

Bulgaria s-a detasat, la toti parametrii, ca fiind codasa Uniunii Europene, macinata de o coruptie de proportii istorice;

Republica Moldova s-a afundat intr-o criza de un dramatism fara egal, ocolita de orice si de oricine;

Ucraina nu poate sa isi gaseasca niciun factor de coeziune interna si moare incet in fiecare zi;

Serbia nu pare a-si clarifica statutul simuland aderarea la Uniunea Europeana;

Ungaria a intrat intr-o disputa majora cu lumea buna transatlantica;

Turcia se afunda intr-un izolationism cu cauze interne profunde si greu de compensat;

Uniunea Europeana insasi a intrat intr-o criza de identitate, pierzand cu zambetul pe buze a sasea parte din sine insasi.