Relatia romanilor cu maghiarii, intre inflamatie si transpiratie

Petrișor Peiu | Ziare.com | 21.06.2017

Recentele negocieri si apoi renuntari ale coalitiei de guvernare in raport cu cererile prea colorate etnic ale UDMR au readus in discutie un subiect pe care prea des il ocolim sau il tratam superficial: pozitionarea clasei politice romanesti (a elitei nationale in general) fata de problematica asociata principalei minoritati nationale din Romania, cea maghiara.

Raportarea in registrul strident de excludere reciproca, respectiv in registrul vag europenist de „discriminare pozitiva” creeaza frustrari si resentimente si reprezinta excese care nu aduc dupa sine solutii ci doar creeaza alte probleme, din ce in ce mai mari.

Superficialitatea si usurinta cu care partidele din Romania trateaza minoritatea maghiara sunt un simptom usor de recunoscut al ocolirii unei munci de constructie a unei politici nationale viabile, moderne si racordate la prezentul comun.

Doua sunt greselile fundamentale pe care politicienii nostri le fac fata de minoritatea maghiara.

Prima tine de obisnuinta bolnavicioasa a partidelor nationale romanesti de a discuta cu maghiarii numai prin intermediul UDMR si a doua tine de faptul ca, cel putin formal, dialogul cu UDMR nu este privit in contextul relatiilor complicate dintre Romania si Ungaria.

Obsesia de a crede ca singura cale de a avea dialog cu concetatenii nostri unguri este intermedierea de catre UDMR limiteaza posibilitatile de exprimare ale partidelor mari la nivel national (PSD si PNL) si, in acelasi timp, le aduce pe acestea in capcana de a discuta numai pe agenda UDMR, care fatalmente este exclusiv etnicizata si contine doar referiri la dispute aproape istorice, precum universitati separate, dreptul de a arbora „drapelul secuiesc” etc.

Este pacat ca politicienii importanti ai tarii nu au inteles ca agenda UDMR este agenda unui partid, nu a unei minoritati de peste un milion de oameni.

Ungurii nu mananca de trei ori pe zi in limba maghiara sau romana si nici nu sunt feriti de cancer sau diabet daca au doctor musai ungur.

Tratarea problematicii minoritatii maghiare rupta de contextul relatiilor romano-maghiare este o alta greseala istorica a politicienilor bucureseteni: credinta oarba ca relatia cu Budapesta este doar un capitol distinct care, iarasi fatalmente, nu poate fi mediat decat de UDMR, este un exemplu de lipsa de viziune si de intelegere a lumii actuale.

Ungaria, in schimb, niciodata nu abordeaza relatia cu Romania fara a o conexa de exacerbarea statalismului moldovenesc de la Chisinau si fara a o introduce ca fila componenta a dosarului bilateral pe care il construieste cu Moscova.

Desi este evident ca de 28 de ani partidele mari romanesti nu au prea mare succes in a trata relatiile romanilor cu ungurii, ele continua a persista in aceeasi greseala: de 28 de ani, Bucurestiul cedeaza treptat cererilor eminamente etnice ale UDMR si cu toate acestea UDMR vrea din ce in ce mai mult, fortand limitele si punand partidele romanesti in fata unui conflict cu propriile electorate (cazul recent al negocierilor PSD-UDMR).

Tot de 28 de ani, Bucurestiul a acazut in capcana medierii de catre „moderatii” UDMR a relatiilor cu Budapesta si relatiile politice bilaterale sunt un dezastru absolut: ultima intalnire oficiala la nivel de sefi de state si de guverne a avut loc in 2011, iar ultima vizita a ministrului de Externe Melescanu la Budapesta (prima dupa sase ani!) a fost un esec uluitor, desi se anunta o intrevedere cu premierul Orban Viktor, a fost doar o scurta si rece intalnire cu ministrul de Externe maghiar.

Chiar nu vedem ca atat UDMR, cat si Guvernul de la Budapesta mentin o agenda exclusiv etnica? Chiar nu vedem ca ei impun agenda bilaterala de 28 de ani si suntem in aceeasi situatie de „conflict diplomatic inghetat”?

Chiar ne facem ca nu vedem cum Budapesta nu face decat sa etnicizeze relatia bilaterala dopand moldovenismul artificial de la Chisinau (mai nou cultivandu-l pe nefrecventabilul Igor Dodon)?

Chiar nu intelegem ca singura ratiune a Budapestei de a re-inventa parteneriatul cu Rusia este cea de a construi un front impotriva Romaniei?

Relatia lui Orban Viktor cu Vladimir Vladimirovici Putin nu are ca scop inspaimantarea Berlinului sau a Parisului, ci doar „aratarea muschilor” catre Bucuresti.


In timp ce ne raportam hipnotizati la agenda UDMR si a lui Orban Viktor, noi ignoram problemele reale ale unei agende normale bilaterale.

Ignoram, in primul rand, faptul ca o cincime din deficitul nostru comercial urias (2 din 10 miliarde dolari SUA) vine din relatia dezechilibrata cu Ungaria. Adica noi vorbim de universitati separate etnic si ne facem ca nu vedem ca avem, pe relatia Ungaria, a doua cea mai mare sursa de deficit comercial dupa cea din relatia cu China.

Si asta dintr-un motiv foarte simplu: Romania a ignorat sa construiasca planuri de expansiune a firmelor romanesti in tara vecina, in vreme ce ungurii sunt prezenti aici cu doua companii uriase: grupul petrochimic MOL si grupul bancar OTP.

MOL si mai ales OTP au adus dupa ele si au potentat jumatate din exportul maghiar catre Romania. Oare cetatenii de etnie maghiara din Harghita si Covasna nu sunt afectati de efectele macroeconomice ale acestui deficit? Mai ales ca, ilar aproape, Covasna si Harghita sunt in ultimele 10 judete exportatoare catre Ungaria, dar in primele 10 judete importatoare de acolo!

Tot ilara este si o consecinta a agendei etnice proprii, scaderea numarului de mandate UDMR in Parlament cu un sfert (de la 40 la 30) in 20 de ani, care se datoreaza emigratiei masive din Harghita, Covasna si Mures in Ungaria!

Ignoram, in al doilea rand, faptul ca Ungaria planuieste sa dubleze, cu tehnologie ruseasca nesigura, o centrala atomo-electrica de 2200 MW suplimentar la Paks, la numai 130 km de Timisoara.

Desi centrala de la Paks (centrala veche, in functiune, cu aceeasi tehnologie ca cea de la Kozlodui, Bulgaria) ar fi trebuit inchisa, dupa 25 de ani de activitate, autoritatile maghiare si-au manifestat intentia mentinerii in functiune a acestei unitati pentru cateva decenii, iar romanii nu au zis nimic.

Ba chiar au organizat cuminti si sfiosi „consultari publice fantoma” la Oradea, nu la Timisoara sau Arad (cum era firesc), consultari la care, culmea, oficialii romani din Timis si Bucuresti (CNCAN) nu au avut o participare efectiva si activa la aceste dezbateri, ci au lasat aceasta corvoada unor ONG-uri, care s-au implicat in actiuni de decontaminare radioactiva in Timis, cum sunt Hobby Club Jules Verne, din Buzias. Totul pentru a nu deranja…

Ignoram, in al treilea rand, faptul ca Ungaria a decis sa gatuie cea mai mare cale navigabila interna a Uniunii Europene, culoarul Rhin-Main-Dunare, care leaga Marea Nordului de Marea Neagra. Astfel, din cauza opozitiei Budapestei „din motive ecologiste”, cel mai lung, mai mare si mai important coridor naval de interior al Uniunii Europene se „stranguleaza” tocmai spre treimea inferioara, facand Dunarea utilizabila navigatiei doar in foarte mica masura.

Acest lucru reduce semnificatia portului Constanta si provoaca Romaniei pierderi economice importante, in detrimentul porturilor concurente (din punct de vedere central-european), Rijeka din Croatia si Koper din Slovenia.

In schimb, ne-am incolonat cuminti in proiectul de autostrada polono-maghiar „Via Carpatica” (care scurtcircuiteaza atat Transilvania, cat si centrul Munteniei) si in proiectul de conducta maghiro-austriac BRUA, care va aduce gazul romanesc sau (m-as mira sa fie asa) pe cel rusesc din Turkish Stream catre puternica petrochimie din Ungaria sau din Austria.

Adica, in loc ca statul roman sa se lupte pentru scoaterea din izolarea planuita de Budapesta (prin traseul Via Carpatica) a ungurilor din Harghita-Covasna-Mures si conectarea lor la Europa prin autostrada Transilvania, noi negociem agenda meschina a 30 de politicieni maghiari!

Si, in loc sa valorificam faptul ca suntem singurii detinatori de gaz in depozite terestre din Uniunea Europeana, noi discutam spargerea pe criterii etnice a universitatilor.

Oare nu vede nimeni ca agenda reala a ungurimii din Transilvania este tot dezvoltarea economica si reducerea decalajelor? Oare nu poate nimeni de la Bucuresti sa vorbeasca direct maghiarilor fara „translatorii” de la UDMR? Hai ca nu trebuie decat imaginatie, perseverenta si buna credinta!