Relația Republicii Moldova (RM) cu Fondul Monetar Internațional (FMI) – o perspectivă după vizita delegației FMI

Petrișor Peiu | FUMN.EU | 08.10.2015

Această relație cunoaște acum o oarecare normalizare după aproape un an de incertitudini și chiar de renunțări, în sensul în care la Chișinău s-a aflat pentru doua săptămâni o delegație a Fondului care a efectuat o misiune tehnică, cu scopul precis de a diagnostica starea economiei RM. Lumea trebuie să înțeleagă faptul că, după o perioadă de îngheț a relațiilor dintre un stat și FMI și, mai ales, după o perioadă de numai un an în care acel stat (în speță RM) și-a diminuat propriul PIB cu o cincime și și-a devalizat sistemul bancar prin furtul unei sume echivalente cu doua treimi din bugetul statului, Fondul nu poate, pur și simplu , să pună în paranteze acest din urmă an, să se facă că nu a existat „furtul secolului” și să reînceapă finanțarea acestui stat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Deci, delegația FMI a venit la Chișinău pentru o primă evaluare a noilor realități economice și pentru a înțelege la fața locului cât de dispus este noul guvern să declanșeze niște reforme dureroase pentru populație; mai mult, delegația FMI a discutat cu toți actorii politici pentru a înțelege cât de „adânc” este suportul clasei politice față de un nou acord cu Fondul.

Trebuie menționat că, la sfârșitul vizitei tehnice a delegației FMI, aceasta a spus explicit care ar fi cele mai importante pre-condiții pentru negocierea unui nou acord stand by cu RM:

  • O conducere stabilă a BNM, adică votată de Parlament și cu un mandat întreg în față;
  • Reașezarea pe baze economice a tarifelor la utilități, adică corelarea acestora cu indicii de creștere a prețurilor pe anul acesta și anul trecut;
  • Lichidarea BEM, BS și Unibank;
  • Îmbunătățirea cadrului macroeconomic.

Premierul Streleț a solicitat FMI să întreprindă o nouă misiune la Chișinău în cursul lunii noiembrie în vederea negocierii unui nou acord stand by; de altfel, dl. Streleț a mai spus de curând foarte plastic cam cât de important este pentru el un nou acord cu Fondul atunci când a anticipat un curs de schimb de 40 MDL/USD în cazul neîncheierii unui astfel de acord.

Dacă acest nou acord se va semna în această toamnă depinde numai și numai de viteza cu care coaliția de la Chișinău poate implementa pre-condițiile enunțate de către FMI.

În ceea ce privește desemnarea unei conduceri stabile a BNM, calendarul anunțat de către coaliție are ca punct terminus data de 15 noiembrie, ceea ce ar permite bifarea acestei precondiții.

În ceea ce privește „reașezarea” tarifelor la utilități , observăm că acestea ar trebui practic mărite cu 30-40% în medie ceea ce creează mari probleme de suportabilitate din partea unei populații și așa foarte sărace; mai mult aceste scumpiri ar trebui să se producă și în pragul iernii, ceea ce ar crește gradul de insuportabilitate al lor; practic, cred caă este exclus ca AIE 3 să poată îndeplini această cerință și atunci va căuta un paleativ și anume creșterea acestor tarife în mai multe trepte, încercând să „păcălească” FMI prin adoptarea unor creșteri moderate în primele etape.

Problematica cea mai sensibilă ține de lichidarea celor trei bănci, care implică chestiuni tehnice uriașe de rezolvat:

  • Clarificarea instituției care va „suporta” pierderea sumelor împrumutate de la BNM către bănci: FMI dorește ca aceste sume să fie suportate de către buget , ca efect al garantării creditelor oferite de către BNM iar dl. Streleț dorește să plaseze această gaură în curtea BNM, care astfel ar rămâne cu rezerva diminuată la 6-700 milioane USD, insuficient să facă față presiunilor asupra cursului de schimb;
  • Coaliția va mai trebui să decidă și asupra mijlocului de lichidare a celor trei bănci (la București, de exemplu cu ocazia lichidării Bancorex s-a creeat Agentia de Valorificare a Activelor Bancare), adică cine să lichideze efectiv băncile, cine va valorifica garanțiile/ipotecile și cine va executa garanțiile debitorilor;
  • Mai mult, lichidarea va genera o serie întreagă de falimente la nivelul debitorilor cu împrumuturi „în default” ceea ce va conduce la o noua scădere economică.

În fine, ajustarea cadrului macroeconomic implică mari reduceri de cheltuieli, un curs de schimb mai defavorabil al monedei locale și o reducere de subvenții cu rol social (la pâine de exemplu).

Practic, precondițiile puse de FMI pot fi îndeplinite în timp scurt doar cu prețul unor nemulțumiri sociale majore precum și cu costuri politice și macroeconomice greu de suportat de către o economie și așa devastată de cleptocrația politicienilor.

Este greu să facem pariuri bazate pe voința politică a unor partide/politicieni dar trebuie să reținem că orice îndeplinire a precondițiilor FMI se va face cu costuri sociale uriașe. Din această perspectivă, înclin să cred că Guvernul de la Chișinău va încerca jumătăți de masură pentru a nu risca revolte populare incontrolabile, ceea ce va împinge semnarea unui nou acord spre ianuarie-februarie.

Este evident că, dacă puterea de la Chișinau va găsi forța necesară pentru impunerea unor astfel de reforme radicale precum cele cerute de către FMI, semnarea acordului stand by va declanșa, treptat , reluarea procesului de asistență financiară din partea multor parteneri de dezvoltare. Trebuie să reținem că partenerii de dezvoltare și în primul rând, UE, SUA  și România nu dețin modalități de „control” a situației macroeconomice din RM și se bazează exclusiv pe misiunile de evaluare ale FMI. Din acest punct de vedere, acordul cu FMI este doar parte dintr-un puzzle mai mare din care fac parte și acordurile de finanțare cu UE, SUA și România; toate acestea depinde de fixarea unui cadru macroeconomic de către FMI. Totuși, reluarea finanțărilor din partea partenerilor de dezvoltare nu va fi instantanee ci va presupune o inerție de câteva luni , timp în care Guvernul va trebui să gestioneze singur lipsa cronică a finanțării precum și nemulțumirea populației sărăcite o dată ân plus de reforme generate de „ororile financiare” comise de către clasa politică.

Aspectele morale vor juca un rol foarte important, inclusiv modul cum Guvernul Streleț va reuși să convingă societatea că își dorește clarificarea „furtului secolului” și pedepsirea vinovaților; așadar continuarea investigației numită generic Kroll este esențială în procesul de convingere a populației și a Occidentului de bunele intenții ale Puterii; dar această investigație, în măsura în care va aduce și clarificări , s-ar putea să conducă la persoane din cercul întâi al Puterii politice, ceea ce va scădea gradul de susținere în Parlament a Guvernului Streleț, generând o nouă sursă de instabilitate politică sau o nouă stagnare a reformelor.

În ceea ce privește recuperarea unor sume din „miliardul furat”, nu cred că stă în puterea Guvernului de la Chișinău să facă acest lucru; mai mult lichidarea celor trei bănci și executarea unor garanții se poate transforma într-o altă operațiune contestabilă datorită modului de valorificare a activelor celor trei bănci.

Nu în ultimul rând este important de înțeles și locul creditului de 150 milioane EURo oferit de către Guvernul României, mai ales în lipsa unor informații oficiale.

Trebuie sa menționez de la început faptul că Guvernul României greșește dacă nu își corelează politicile față de Republica Moldova cu UE, SUA și FMI; mai mult, Guvernul României greșește atunci când nu creează mecanisme și politici pe termen lung față de Republica Moldova. Faptul că Republica Moldova se află acum într-o situație atât de dificilă, cu finanțele publice la pământ și cu populația prăbușită moral se datorează atât elitelor politice de la Chișinău cât și celor de la București; dacă România ar fi avut o abordare pragmatică, strategică (pe termen lung) nu s-ar fi ajuns în situația de astăzi.

Ponta-Strelet-sedinta-de-guvern

Creditul de 150 milioane Euro este un instrument neuzual și încă nu sunt convins că el se va derula în lipsa unui acord stand by cu FMI.

Din punct de vedere legal, dacă Guvernul României trimite în Parlament un proiect de lege bazat pe acest acord și Parlametul votează acest proiect , Președintele îl poate promulga iar mai apoi Guvernul Ponta trebuie să facă o rectificare bugetară în care să includă și această sumă (sau cel puțin cea de 60 milioane Euro vehiculată de către dl. Streleț pentru anul 2015). Tot acest demers procedural poate dura două –trei luni sau două săptămâni, în funcție de voința politică a dlor. Ponta și Iohannis.

Este probabil ca, în acest răstimp, Comisia Europeană și FMI să ceară explicații, să ceară mai multă prudență din partea României și să solicite oficial condiții pentru accesarea acestui credit; probabil că se mizeză pe o lipsă de atenție din partea Comisiei Europene (preocupată mai mult de gestionarea crizei migranților) dar nu aș paria pe faptul că aceste decizii nu vor fi observate.

Din punct de vedere tehnic nu cred că este posibil să se aplice acest acord de împrumut atâta timp cât Republica Moldova nu are un acord stand by cu FMI , pentru că atunci acest credit devine de fapt un cadou; un cadou otrăvit pentru că poate „seda” coaliția de la Chișinău pentru câteva luni dar nu poate rezolva problema de fond a Republicii Moldova. Această problemă se poate rezolva doar cu un împrumut masiv (probabil peste un miliard USD- numai BNM ar avea nevoie de această sumă pentru a rezista presiunilor pe cursul de schimb) și cu un acord cu FMI care să silească Guvernul de la Chișinău să realizeze mult-așteptatele reforme. Mai mult, numai un acord cu FMI va convinge UE și alți parteneri de dezvoltare să reia asistența financiară către RM.

În ceea ce privește destinația acestui credit  nu avem o sursă oficială la care să ne referim iar ce s-a spus până acum făcea referire atât la un suport bugetar de urgență cât și la proiecte de investiții. Personal cred că această sumă (cel puțin cele 60 milioane EURO anunțate pentru anul acesta dacă nu chiar toată suma ) vor avea ca scop suportul bugetar adică acoperirea nevoilor de plată a pensiilor și salariilor pentru ultimul trimestru al anului 2015; proiectele de investiții nu par a fi o prioritate acum. Se pare că acum prioritară este salvarea Guvernului de la Chișinău (salvarea de presiunea străzii) și „împingerea” reformelor și creșterilor de tarife spre perioada primăverii 2016. Este un pariu riscant, cu șanse minime de reușită.

*Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea autorului și nu reprezintă neapărat poziția oficială a Fundației Universitare a Mării Negre sau a Academiei Române

—————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————————-

Petrisor PeiuPetrişor Peiu este doctor al Universităţii Politehnica din Bucureşti (1996), şef de lucrări la aceeaşi instituţie; a fost consilier al Primului Ministru Radu Vasile (1998-1999) şi al Primului Ministru Adrian Năstase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) şi vicepreşedinte al Agenţiei pentru Investiţii Străine (2003-2004); preşedinte al Sidex Galaţi (1999-2000) şi administrator al Romtelecom (1997-2000), Omniasig (1999-2001) şi Electroputere (2004-2005). În prezent este consultant în afaceri pentru mai multe companii străine.