R. Moldova, sondajele şi o neînţelegere care nu avea rost să aibă loc…

Darie Cristea – director Inscop Research | Adevărul.ro | 07.09.2016

A trecut o săptămână de la incendiarele declarații ale ambasadorului SUA la Chișinău și problema a rămas, ca de obicei, nerezolvată. Dar cine a urmărit sondajele din august din Republica Moldova a înțeles niște lucruri… Câteva zile înainte și câteva după ziua independenței, Republica Moldova a reușit să fie un subiect de presă în România. Au trecut câteva zile de atunci și putem evalua, mai la rece situația. Pe scurt la sfârșitul lunii abia trecute, pe 27 august, s-au împlinit 25 de ani de la adoptarea în parlamentul de la Chișinău a declarației de independență a R Moldova. Subiectul comportă, evident, o mulțime de nuanțe și în jurul lui se desfac o mulțime de falii, manifeste sau latente, pe urmele cărora se se desface la rândul ei opinia publică. Sigur, declarația de independență conținea în ea câteva raportări istorice remarcabile pentru vremea în care a fost produsă (referirile istorice la Basarabia, condamnarea explicită a pactului Ribbentrop-Molotov etc.). Vreo 10-15 ani, independența R Moldova a fost citită la București prin paradigma „podului de flori”. Sigur, la începutul anilor 90 nici opțiunile geostrategice reale ale României (de exemplu, reușita ulterioară a parcursului euro-atlantic) nu se vedeau atât de bine cum le vedem azi. Cert este că podurile de flori au avut și o funcție terapeutică, de gestionare a relației Bucureștiului cu un Chișinău în privința căruia nu prea știa ce să facă și, de multe ori, nici măcar ce să spună. Într-o zonă unionistă a intelectualității de pe ambele maluri ale Prutului a existat atunci o părere că, în spatele independenței și podului de flori, s-a ratat o șansă istorică a unei uniri cumva coerente cu reașezările geopolitice din Europa de Est a timpului (e suficient să invocăm exemplul Germaniei deși, acolo, mișcarea socială în sine a fost dublată de un efort diplomatic). Discuția publică asupra acestui context al anului 1991 a venit însă abia peste 20 de ani, când au început să apară, atât în România cât și în R Moldova, sondaje care să atingă și tematici legate de ideea unirii, fie într-o notă istorică, fie într-una de raportare la viitor.

Dacă în anii 90 independența R Moldova încă ținea în mentalul colectiv ca un act de desprindere de Rusia, de la finele anilor 90 prin primul deceniu al anilor 2000 simbolistica se schimbă – se centrează pe statalitatea R Moldova, nu de puține ori cu derapajele moldoveniste cunoscute (moldovenii diferiți ca etnie de români, redenumirea periodică a limbii oficiale ca fiind limbă moldovenească și nu română etc.). Simbolistica independenței este reinterpretată și, de facto, confiscată. Dacă ne uităm la mesajul abordat în prezent de forțele politice proruse de la Chișinău, apare iarăși o schimbare de paradigmă – teza nu mai este cea moldovenistă, ci mai degrabă una centrată pe statalitate și pe un civic moldovenesc (nu pe un presupus etnic moldovenesc).

grafic--ce-spun-moldovenii-despre-unirea-moldovei-cu-romania-21512

Moldova și unirea în opinia publică din România

Acordul cu unirea este undeva între 60-70% în opinia publică din România, dacă luăm în calcul diferite măsurători din ultimii 2-3 ani. Cifra este spectaculoasă, cu atât mai mult cu cât interesul românilor pentru ce se întâmplă în general în spațiul est-european este de obicei scăzut. Desigur, putem să ne întrebăm cât de solidă este o asemenea opinie, care este nucleul dur al unionismului din România, pe ce grad de cunoaștere a realităților de la est de Prut se bazează o asemenea opinie etc. Pe de altă parte, putem pune întrebări similare privind orice opinie și orice comportament, de la banalele preferințe de consum până la opțiuni electorale sau chiar valorice. Deci cifra este validă și reprezintă opinia publică în chestiunea respectivă.

”Nu-mi răspunzi la sms”, sau cifrele din Moldova

În cursul lunii august, cu vreo două săptămâni înainte de ziua independenței de la Chișinău, au apărut public rezultatele unui sondaj realizat în R. Moldova de Magenta Consulting la comanda Fundației Universitare a Mării Negre din România. (FUMN este în prezent cea mai publică voce din România privind dezbaterea relației cu R Moldova, mai multe evenimente organizate de fundație privind percepția românilor asupra R Moldova fiind realizate în colaborare cu Inscop Research.)

Sondajul Magenta din Moldova arăta că procentul cetățenilor R. Moldova care ar fi de acord cu o eventuală unire cu România este de 28% (13% total de acord, 15% mai degrabă de acord). Mai mulți comentatori afirmă că o asemenea cifră, deși mică în sine, reprezintă o ușoară creștere față de ultimii 3-4 ani, când procentul unioniștilor în rândul cetățenilor republicii Moldova era în jurul a 20%. Desigur, comparațiile sunt dificil de făcut, nu avem pentru sondajele de la est de Prut nici măcar în ultimii ani o baterie de indicatori cu formulare standard pentru a măsura apetența pentru unire în condiții similare și de asigurare a comparativității (nu mai vorbim de alte probleme metodologice legate de numărul foarte mare de cetățeni moldoveni plecați temporar din țară și care nu pot fi intervievați). Comentatorii sondajului Magenta-FUMN au atras atenția și asupra faptului că, dincolo de cifra brută a celor care ar fi de acord cu unirea, atunci când respondenților li s-a prezentat opțiunea unirii asociată cu beneficii certe pe care aceasta ar aduce-o, procentul ipoteticului acord cu unirea a crescut semnificativ (formulare de tipul ați fi de acord cu unirea RM cu România dacă ați ști că aceasta ar aduce educație mai bună/servicii medicale de calitate/luptă reală împotriva corupției/salarii, pensii și burse mai mari etc.). Sigur, nu creșterea cantitativă a acordului cu unirea față de întrebarea anterioară interesează atât de mult – scalele și sistemul de măsurare folosite la cei doi itemi sunt diferite, dar este cert că imaginea unei Românii mult mai dezvoltate economic și social decât RM reprezintă un stimulent pentru opțiuni unioniste. Și aici intervin alte variabile decât cele strict de opinie – generaționale, etnice (a propos de minoritățile din RM), legate de spațiul informațional și media de peste Prut și de modul în care acesta configurează opinia publică, variabile electorale interne (de la Chișinău). Există și un revers al medaliei, desigur: potențialul de creștere al atitudinii favorabile față de o eventuală unire în condițiile conștientizării unor viitoare beneficii pragmatice are câteva contraponderi – în cât timp (real) ar putea statul român să producă o ameliorare a condițiilor de trai din Moldova (cei care citesc unirea exclusiv prin beneficii pragmatice au, probabil, așteptări imediate)? În al doilea rând, procentul foarte mare de români (din România) care sunt favorabili unirii citesc relația cu RM în cheie istorică și de recuperare morală (chestiunea Basarabiei) – procentul cetățenilor RM care răspund în aceeași cheie vedem că este mult mai mic (putem explica și cauzele și scenariile de evoluție în timp a acestui fenomen, dar nu este tema acestui articol). Este de dorit pentru esența unui proiect unionist stimularea interesului cetățenilor RM pentru acesta (dincolo de nucleul unioniștilor din convingere) pe rațiuni strict pragmatice, de interes? Este un fapt și el trebuie citit în vederea luării unei eventuale decizii de policy. Sunt întrebări dificile și cărora li se poate răspunde doar prin elemente urgent constructive mai degrabă decât declarative: spațiu informațional și media cât mai comun posibil, politici comune în probleme cheie și cooperare instituțională reală, nu simbolică, utilizarea mai curajoasă a apartenenței noastre la UE, prin prisma beneficiilor, nu a piedicilor în apropierea de RM. Nu în ultimul rând, un program de cercetări calitative privind raportarea populației RM la identitate, geopolitică regională, cetățenie, viață cotidiană, est și vest ar trebui implementat – sondajele au totuși limite, mai ales în spațiile care nu au o tradiție veritabilă a opiniei publice… Dacă e mai mult sau mai puțin sub aceste cifre, doar așa am putea vedea.

”De ce plâng” sondajele?..

Chiar în perioada zilei independenței RM a fost popularizat la Chișinău un alt sondaj, pe o tematică „de sezon”: Libertatea de a fi liberi. Concluzii după 25 de ani, realizat de IMAS Moldova. În ciuda receptării de pe metereze opuse, cele două sondaje (FUMN-Magenta: Părerile moldovenilor față de unirea RM cu România, respectiv Libertatea de a fi liberi de la IMAS) pot fi citite și complementar, și poate abia aici lucrurile devin cu adevărat interesante. Fiecare studiu cere opinia publicului privind o problemă/idee concretă: eventualitatea unirii într-un caz, evaluarea a 25 de ani de statalitate, în altul. Fiecare sondaj pune respondentul în fața unei paradigme specifice a propos de tema chestionării. Din start spunem, pentru cititorul mai puțin familiarizat cu industria opiniei publice de peste Prut, că și Magenta și IMAS Moldova sunt instituții de cercetare cât se poate de serioase. Ne vom opri însă asupra unui singur răspuns, poate două, pentru a ilustra beneficiile unei fotografii făcute din mai multe unghiuri.

Unii comentatori, e bine să spunem, unioniști activi, au criticat sondajul IMAS în ideea că relevă anumite opinii și opțiuni identitare în care mulți cetățeni ai republicii ar fi cumva captivi, în primul rând ca urmare a istoriei sovietice a teritoriului dintre Prut și Nistru. Aflăm și din acest sondaj lucruri pe care, de altfel, cei care au studiat problema, le știu: că 43% dintre respondenți cred că limba moldovenească e diferită de limba română, că 54% cred că independența s-a dovedit a fi un lucru bun, sau că 80% consideră că patria lor de suflet este Moldova și multe altele. Vorbim de o populație care, după 50 de ani de apartenență la URSS, încearcă de 25 de ani statalitatea, trebuie să gestioneze de zeci de ani identități suprapuse. Nuanțele de genul acesta sunt greu de surprins în sondaje iar instrumentarul conceptual, etichetele și denominările care apar în sondaje sunt cele utilizate în mod curent și cele din definirile legale. Sigur, unii cititori, luând ca reper sondajele cunoscute din România, se vor mira când vor vedea că, peste Prut, ajungi să ai în sondaje și statistici categorii etnice precum moldoveni și români în aceeași listă, sau întrebări despre o limbă moldovenească. Este un rezultat al unui climat administrativ și de opinie de acolo, al unei istorii pe care o cunoaștem, nu o ipoteză de lucru. Pentru o bună parte a publicului, disonanța generată de ambiguitatea moldovean-român s-a tranșat administrativ, statal și local. Moldoveanul este omul care locuiește, s-a născut și are cetățenie în Republica Moldova. Această definire nu este neapărat foarte sustenabilă pe termen lung, ci este foarte sensibilă la contextul geopolitic. Dar are deocamdată actualitatea ei. Instrumentul sociologic trebuie adaptat societății din care îți culegi informația, pentru o prezentare acurată a opiniei de acolo, inclusiv așa cum e ea formulată. Abia după aceea pot veni explicațiile și interpretările.

Revenind la cifrele pe care spuneam că le vom comenta din sondajul IMAS Moldova, este de luat în calcul faptul că din cifre reiese destul de evident că opțiunile geopolitice ale populației dintre Prut și Nistru nu au întotdeauna fermitatea pe care ne-am dori-o noi, comentatorii, ca să putem face predicții. De altfel, nici la noi, și nicăieri în lume opiniile de politică externă nu sunt cele mai fundamentate, subiectul în sine nefiind de obicei pe agenda omului obișnuit. Un răspuns din sondajul IMAS ne spune că, dacă ar fi acum 1991 și cetățenii RM ar putea decide ce să se întâmple, doar 40% ar decide destrămarea URSS și independeța RM, 37% ar dori continuarea proiectului URSS cu RM membră, 14% ar alege într-un ipotetic 1991 unirea pe loc cu România. Pe de altă parte, același sondaj ne indică 54% dintre cetățenii RM considerând că independența de stat s-a dovedit un lucru bun, iar 40% că nu. Avem cu aprox. 14% mai mulți mulțumiți de independență decât cei care ar alege independența dacă ar retrăi 1991. Deci granițele de opinie sunt fluide. Ca și jocul conceptual limbă română-limbă moldovenească, termenii prin care cetățenii RM descriu statalitatea, aderarea la o zonă sau alta geoeconomică mai largă, proiectele geopolitice din regiune au imprecizia și ”relaxarea” lor, de unde și doza mare de relativitate a acestor opinii.

Să ne uităm, de exemplu, la clasica întrebare de evaluare a direcției în care merge țara – R Moldova în cazul de față. Cele două sondaje despre care discutăm, realizate practic în aceeași perioadă, dau astfel: Magenta 79% direcție greșită, IMAS 80% direcție greșită. Deci aici e clar. Toată lumea știe ce înseamnă direcția greșită. De unde atunci diferențele când discutăm opinia moldovenilor privind un subiect precum unirea cu România? Diferențe ar fi, dar nu atât de spectaculoase precum par, dacă luăm în calcul complexitatea subiectului. Folosind o grilă cu patru trepte plus variantele auxiliare indiferent și ns/nr, sondajul Magenta obține un 13% total unionism și un 15% mai degrabă pentru unire, la 5% indiferent plus nonrăspunsuri. Sondajul IMAS, într-o baterie de indicatori care măsoară votul pentru o eventuală unire, dar și pentru o eventuală aderare la UE, Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, NATO (deci un context mai complex și implicit nu direcționat strict pe tema unirii, plus cu o întrebare formulată altfel. Să nu uităm că demersul Magenta-FUMN este centrat strict pe măsurarea apetenței pentru unire tocmai pornind de la teza că UE, deși tot mai populară printre cetățenii RM, pare un proiect în mod real tot mai îndepărtat ca urmare a evoluțiilor geopolitice din zonă). IMAS Moldova obține deci un 19% vot pentru unire cu variantele pentru, contra, nu aș participa, plus variantele indecizie și nonrăspuns. Doar că indecizia și nonrăspunsurile strâng 20% dintre opțiuni. Deci iar o zonă de fluiditate a opiniilor care ar trebui să ne îndrepte mai degrabă spre a pune cifrele într-un context mai larg și să ne cointereseze în a  dezvolta o metodologie de măsurare a potențialului decât spre a compara cifre care actualmente au o relativitate absolut explicabilă. În plus, dacă întoarcem clepsidra, găsim o veste bună și pentru unioniștii pe undeva dezamăgiți de această întrebare din sondajul IMAS: dacă la Magenta aveam 67% dintre respondenți mai degrabă împotriva sau total împotriva unirii, la IMAS avem, pe întrebarea discutată, doar 55% care ar vota împotriva unirii la un referendum. Practic, prin natura întrebării și contextualizare, IMAS-ul a cules opinii mai ferme, și într-o parte și în alta, Magenta a preferat să îi prindă în horă și pe cei aflați sub imperiul lui ”mai degrabă”.  Deci totul e bine când se termină cu bine. Și să spună cineva și Ambasadei SUA de la Chișinău că sondajele nu se citesc ad litteram.

Datele Inscop privind percepția românilor asupra R. Moldova

http://www.inscop.ro/wp-content/uploads/2016/04/INSCOP-raport-martie-2016-Republica-Moldova_Aderare-UE-1.pdf

Sondajul Magenta-FUMN din R. Moldova

http://consulting.md/rom/noutati/sondaj-fumn-parerile-moldovenilor-fata-de-unirea-r-moldova-cu-romania

Sondajul IMAS din R. Moldova  

http://imas.md/rom/arhiva