Pentru ce votam la 26 mai (IV)? Pentru 50 de miliarde de euro si pentru egalarea nivelului Ungariei

Petrișor Peiu | Ziare.com | 19.05.2019

Europenii merg la vot pe 23-26 mai 2019 avand pe masa o miza de 1.135 miliarde de euro, bugetul Uniunii Europene pentru perioada 2021-2027. Aceasta suma este identica cu cea din perioada 2014-2020 (1.134 miliarde de euro) in termeni nominali, dar, in termeni reali, din cauza inflatiei din aceasta perioada, Uniunea va avea, de fapt, un buget mai mic cu 10-15%, adica un buget micsorat cu ponderea contributiei britanice la vistieria Bruxelles-ului. Ei bine, pe acest buget mai mic se bat mai multe regiuni definite drept „cel mai putin dezvoltate – Less developed regions, LDR” decat in precedentul buget.

Buget UE dupa Brexit

Sursa (si pentru materialele urmatoare): Reforming the MFF and Cohesion Policy 2021-27: pragmatic drift or paradigmatic shift?, John Bachtler, Carlos Mendez si Fiona Wishlade, University of Strathclyde Publishing, 2019

Socul major va fi acela ca apar regiuni LDR noi in Grecia, Spania, Italia si Portugalia si se diminueaza (inclusiv in cazul Romaniei) populatia din regiunile cele mai sarace din Europa Centrala si de Est. Adica fondurile de coeziune, dupa ce ca vor fi mai putine, vor trebui sa hraneasca in plus si o parte dintre italieni, spanioli, greci si portughezi.

In plus, tarile mari, care conduc Uniunea, au impus o varianta de lucru a bugetului care sa reduca major ponderea fondurilor de coeziune (destinate infrastructurii si reducerii decalajelor dintre regiunile sarace si cele bogate) si a subventiilor pentru agricultura si sa creasca, la fel de puternic, ponderea altor fonduri: pentru migratie, pentru aparare, pentru asistenta externa, pentru inovatie si cercetare/dezvoltare.

reducere fonduri coeziune

Numai fondurile de coeziune vor scadea de la 374 miliarde de euro, in perioada 2014-2020, la 331 miliarde de euro, pentru perioada 2021-2027. Adica o scadere de 13% a fondurilor destinate infrastructurii si dezvoltarii!

Dar hai sa vedem exact ceea ce a propus actuala Comisie Europeana, condusa de Jean-Claude Juncker, pentru urmatorul buget de coeziune:

buget de coeziune propus Juncker

Bruxelles-ul propune, asadar, urmatoarea alocare a fondurilor destinate dezvoltarii- preturi din 2018:

  • 27 miliarde de euro pentru Romania, adica 1.384 euro/locuitor;
  • 64 miliarde de euro pentru Polonia, adica 1.675 euro/locuitor;
  • 18 miliarde de euro pentru Ungaria, adica 1.831 euro/locuitor;
  • 17,8 miliarde de euro pentru Cehia, adica 1.686 euro/locuitor;
  • 20 miliarde de euro pentru Grecia, adica 1.857 euro/locuitor;
  • 21 de miliarde de euro pentru Portugalia, adica 2.036 euro/locuitor;
  • 11,8 miliarde de euro pentru Slovacia, adica 2.173 euro/locuitor.

Asa cum se vede, Romania are cea mai mica alocare de fonduri de coeziune dintre toate statele enumerate mai sus, desi toate acestea au un nivel al indicatorului PIB/locuitor mult mai mare decat al nostru! Oare ce sens o avea cuvantul „coeziune” in limba birocratilor bruxellezi? Poate au vrut sa aplice ce-au inteles ei din Pilda talantilor: „Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua (Evanghelia dupa Matei, 25,29) „…

La aceste fonduri de coeziune se adauga cele pentru agricultura, compuse din doua categorii: cele destinate subventiilor directe si cele destinate „dezvoltarii rurale”, propuse a se imparti astfel:

fonduri europene agricultura

Si fondurile destinate „dezvoltarii rurale”:

Practic, la cele 27 de miliarde de euro pentru coeziune, romanii ar urma sa mai adune inca putin peste 20 de miliarde de euro (13,5 miliarde pentru subventii directe si 6,75 miliarde de euro pentru dezvoltare rurala) . Adica un total de 47 miliarde de euro.

subventii agricultura UE

Dar si ungurii si polonezii si cehii si bulgarii si slovacii isi pastreaza nivelul subventiilor primite, iar francezii, spaniolii si germanii pierd cate putin (cam 5%) din acestea. Cat priveste fondurile pentru dezvoltare rurala, toate statele vor pierde cate 15,3% din actualele alocatii.

Ei, si-acum ma intreb si eu ca alegatorul: oare cum sa reducem noi decalajele fata de Polonia, Cehia, Ungaria sau chiar fata de Portugalia si Grecia, daca primim mai putini bani decat ceilalti pentru dezvoltare, pentru infrastructura? Pai cum putem face noi autostrazi si cai ferate, macar ca la unguri sau ca la polonezi, daca primim mult mai putini bani? Oare cei care au proiectat aceste alocari ce fel de matematica foloseau? Sau ce fel de economie? Bine ca ne-am umplut de fonduri pentru agricultura si dezvoltare rurala sa producem materie prima pentru fabricile unguresti si poloneze si sa crestem deficitul comertului cu produse alimentare!

Poate va intrebati cum am ajuns in aceasta situatie? Ei bine, in anul 2013, cand s-a negociat bugetul UE pentru perioada 2014-2020, Romania avea guvernul cu cea mai larga majoritate parlamentara din Europa (USL castigase alegerile cu 70% din mandate), premier era guralivul si mandrul Victor Ponta, ministru de Finante era Daniel Chitoiu, creierul de azi al ALDE, Orlando Teodorovici era ministrul Fondurilor europene si candidatul la Nobel Varujan Vosganian era ministrul Economiei, marele patriot de azi Liviu Dragnea era chiar ministrul Dezvoltarii, Romania avea cel mai experimentat sef de stat din UE (Traian Basescu era in al 9-lea an de mandat), comisar european era nimeni altul decat Dacian Julien Ciolos, francofonul reformator al agriculturii europene.

Armate de intelectuali demni si curajosi zburau cu elicopterul la Neptun sa-l daruiasca cu stiinta lor de carte pe protectorul Elenei Udrea si alte batalioane de intelectuali progresisti clujeni strajuiau jiltul premierului.

Ei bine, ce-a obtinut Romania, cu toata aceasta elita politica geniala? Hai sa facem haz de necaz (https://cohesiondata.ec.europa.eu/countries/RO): romanii s-au ales cu 30,8 miliarde de euro (fonduri in afara celor pentru subventii agricole, inca vreo 12 miliarde euro) pentru perioada 2014-2020, adica 1.548 euro/locuitor; in vremea asta, ungurii iliberalului Viktor Orban au primit 25 miliarde de euro, adica 2.532 euro/locuitor, Donald Tusk le-a adus polonezilor 86 miliarde de euro, adica 2.262 euro/locuitor, euroscepticul si rusofilul Milos Zeman le-a adus cehilor 24 miliarde de euro, adica 2.270 Euro/locuitor si nu mai continui cu alte exemple, ca voi enerva inutil cititorul.

Pentru a intelege dimensiunea exacta a catastrofalei abordari a politicienilor nostri a fondurilor europene, trebuie spus clar: Europa considera ca astazi a trecut vremea marilor proiecte de infrastructura si a agriculturii subventionate fara masura si a venit timpul pentru cheltuirea banilor cu apararea granitelor, cu sprijinirea revolutiei tehnologice, cu stipendierea vecinilor pentru a nu ne inunda cu imigranti etc. Cu alte cuvinte: cine avea nevoie de autostrazi trebuia sa si le faca la timpul potrivit, noi trecem acum la infrastructura digitala si la inovatie tehnologica! Si uite astfel am mai pierdut un bun prilej sa construim autostrazile de care vorbim atat.

E drept ca si Europa e condusa de catre niste geniali absoluti: in plina competitie cu America, in care Trump a facut un pact cu democratii pentru un plan gigantic de 2.000 miliarde USD, de reconstructie a infrastructurii si cu China, care se afla in plina expansiune a noului drum al matasii, o infrastructura gigantica in valoare de 5.000 miliarde USD, duetul cel duios Merkel-Macron ne propune un liliputan fond de coeziune de 331 miliarde de euro pentru 7 ani. Curat viziune si perspectiva globala, coane Emmanuele si coana Angeliko! se lingusesc pe langa ei Ghita Pristanda-i contemporani, care ne mai vor si votul pentru isprava asta.

Daca este sa fim optimisti, putem sa privim lucrurile si astfel: Romania este singura tara estica care nu va trimite la Strasbourg deputati din clasa „euroscepticilor”, „suveranistilor” sau „populistilor”, Romania este aproape de sufletul lui Manferd Weber, viitorul conducator al Europei, care tocmai ce s-a certat cu galagiosul Viktor Orban. Mai mult, Bucurestiul a reusit sa nu supere Berlinul prea mult pe tema conductei Nord Stream si a renuntat si la mutarea ambasadei la Ierusalim. Poate viitorii europarlamentari, tinerele sperante Traian Basescu, Rovana Plumb si Vasile Blaga se vor umple de entuziasm pentru tara care i-a imbogotit si, intr-una din pauzele de la shopping, vor gasi puterea sa se uite in ochii lui Weber si sa-i aminteasca cat de putin a primit Romania fata de cat ar fi trebuit. Poate asa se va face dreptate si vom castiga cele 5-6 miliarde de euro care ni s-ar fi cuvenit in plus, daca am fi fost condusi acum sase ani de niste oameni de stat, nu de catre niste sicofanti. Hai sa nu mai visam, o sa creada cititorul ca fumez ceva prea „tare”.

Nu pot sa nu amintesc aici si penibila naivitate a celor care cred cu adevarat ca marea explicatie pentru decalajul intre Romania si vecini este coruptia, care numai la noi exista. O, Sancta simplicitas!, imi vine sa strig precum Jan Hus pe rug: articolul „Nemtii” sunt de vina, semnat de catre Andrei Cornea in revista 22, pacatuind printr-o citire plina de superficialitate si rea-credinta a articolelor mele, crede ca a gasit vinovatul (pe mine, evident!) pentru prezenta mica la vot sau chiar pentru voturile catre PSD.

Vreascul aruncat pe rugul pe care ma arde „babuta” Andrei Cornea este observatia ca eu as prefera sa insir grafice si tabele greu de inteles, eludand astfel coruptia noastra neaosa, cauza tuturor relelor. Ce ne facem, insa, ca, bunaoara, in orice statistica europeana, vom gasi faptul ca indicatorul PIB/locuitor (metodologie PPS) este mai mare pentru Bucuresti decat pentru Berlin! Sa insemne oare ca berlinezii sunt mai corupti decat bucurestenii? Ba chiar Bucurestiul sta mai bine decat jumatate din landurile Germaniei. Doar nu credem ca e coruptia explicatia acestei diferente? Cat priveste rata de absorbtie a fondurilor europene, ea este mai mica in Romania decat in Ungaria (unde a ajuns la contractarea a 107% din fonduri!!!), dar, totusi, acolo, aceasta absorbtie minune l-a facut pe vecinul din copilarie al lui Viktor Orban cel mai bogat ungur in doar 3 ani.

Si, desi sunt de acord cu Cornea ca Liviu Dragnea este mai „putin” intelectual si mai antipatic decat Emil Boc, asta nu inseamna ca Boc nu a condus Guvernul care a construit terenuri de sport in panta si parcuri la tara de peste 1 miliard de euro si care a platit despagubiri tot de ordinul miliardelor camarilei Elenei Udrea (va mai aduceti aminte, sper, de Stelu, Diacomatu etc.) Sper sa nu uitam vreodata nici de Crinuta Dumitrean si alte nume sonore din echipa clujeanului Boc!

Pragmatic vorbind, oricum ar fi ratele de absorbtie, ele nu schimba defel alocarea inegala a fondurilor structurale, care sunt cu peste 70% mai mari pentru 1 slovac decat pentru un roman, cu 60% mai mari pentru un ungur decat pentru un roman si cu 40% mai mari pentru un polonez decat pentru un roman. Si pentru toate acestea nu putem defel sa dam vina pe nemti, austrieci sau olandezi. Nu, singurii vinovati sunt conducatorii nostri, care nu si-au propus nimic niciodata pentru tara, cu atat mai mult pe durata negocierilor bugetului UE. Singurii vinovati sunt purtatorii de pantofi de mii de euro, care nu se duc la Strasbourg sau Bruxelles decat sa-si faca selfie cu nemtii, francezii si olandezii, pe care-i injura apoi in fata electoratului, printre laude despre ispravile lor trecute si viitoare.

Concluzia: alegerile din 26 mai 2019 sunt, in primul rand, pentru a imparti foarte multi bani intre 27 de guri flamande. Traind in bula noastra mioritica, nu am inteles inca faptul ca Uniunea Europeana a devenit un adevarat „bellum omnium contra omnes”, mai multi deveniti saraci peste noapte dorind sa imparta mai putini bani. Continuand sa ne comportam provincial, sfasiindu-ne pentru teme care nu au deloc anvergura in Europa, riscam sa pierdem, a cata oara? trenul dezvoltarii.

Vrem sa ajungem din urma Ungaria? Ne despart cateva procente, ei sunt la 68% din media europeana, noi la 63%; pentru a-i putea ajunge avem nevoie sa crestem cu 0,5 puncte mai mult decat ei in fiecare din cei 7 ani din perioada 2021-2027. Si pentru asta avem nevoie sa beneficiem de un nivel egal de fonduri europene de coeziune. Le vom avea daca va avea cine sa ne aduca 5-6 miliarde euro in plus si acelea puse acolo unde trebuie: la Fondul de Coeziune, pentru infrastructura mare. Nu e un obiectiv prea frumos acela de a egala Ungaria pana in 2027? De ce nu am crede in aceasta tinta?

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).