Ochiul lui Putin fixează Moldova

Cristian Câmpeanu| Românialiberă.ro| 04.03.2015

Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei și președintele Fundației Universitare a Mării Negre, susține că scopul Rusiei în Moldova nu este războiul, ci federalizarea și că este pe cale să și-l atingă: „Ipoteza că R. Moldova este Ucraina nu are în acest moment nici un temei. La fel şi ideea, pe care o tot auzim vehiculată de la cele mai înalte nivele, că R. Moldova ar fi viitoarea ţintă pe harta expansiunii ruse, în forma agresiunii hibride sau clasice. Scopul Moscovei în regiune este oprirea înaintării frontierei euroatlantice spre graniţele ei. A reuşit să facă asta în cazul Ucrainei prin anexare (Crimeea) şi război de tip hibrid în estul statului. În cazul R. Moldova, însă, o asemenea presiune nu se justifică în acest moment pentru că, în urma negocierilor şi a formării Alianţei pentru Moldova Europeană (atenţie, NU pentru integrare europeană), Moscova şi-a atins obiectivele. Alianţa de guvernare şi guvernul sunt minoritare şi se bazează pe sprijinul Partidului Comuniştilor condus de Vladimir Voronin care îi asigură, când vrea acesta, cvorumul. Refuzul unei alianţe cu Partidul Liberal şi aruncarea lui în opoziţie dă asigurări Moscovei că nici ideea de aderare la NATO sau ideea de reunificare cu România nu vor mai fi nici măcar rostite de actuala coaliţie de guvernare. Acesta este motivul pentru care Moscova a recunoscut alegerile, nu le-a contestat, a salutat noul premier şi, mai nou, a ridicat embargoul la fructe. Ceea ce Moscova a obţinut prin război în Ucraina a obţinut prin negocierile de formare a guvernului în R. Moldova. E vorba despre un guvern care a blocat inclusiv ca perspectivă integrarea euro-atlantică. Pasul doi al Moscovei, în parteneriat cu Chişinăul, nu va fi deci invadarea R. Moldova sau „anexarea” Transnistriei (ideea stupidă pentru că Moscova a anexat deja, fără acte, regiunea separatistă), ci găsirea unor pârghii de siguranţă în plus. Iar această pârghie este legalizarea ocupaţiei ruse în Transnistria, respectiv „soluţionarea” conflictului prin formule de „federalizare” sau autonomie extinsă pentru Transnistria, care vor avea drept consecinţă blocarea deciziei de politică externă sau de securitate a Chişinăului de către Tiraspol. Dacă asta se va face concomitent cu implementarea aceleiaşi soluţii şi pentru Ucraina (federalizare sau autonomie extinsă), vom vedea. Dar este deja vizibil la Chişinău că a început pregătirea pentru un asemenea scenariu. Nu e vorba aşadar de nici o invazie, ci de pregătirea unui nou Memorandum Kozak, într-o formă de data aceasta acceptabilă pentru alianţa „europeano-comunistă de la Chişinău.”

Dacă scenariul evocat de Dan Dungaciu este pe cale să devină realitate, atunci este explicabilă și îngrijorarea Bucureștiului, unde președintele Klaus Iohannis a insistat că România sprijină parcursul european al Republicii Moldova și a subliniat apăsat că alt drum nu există pentru Chișinău. Este un avertisment care poate însemna că Moldova a apucat deja pe un alt drum, sau în cel mai bun caz, a decis să oprească orice demers serios de integrare europeană.

Articol integral aici