Nevoia de Dumnezeu si nevoia de tehnologie

Petrișor Peiu | Ziare.com | 18.04.2017

Cu cativa ani in urma ma aflam la Ierusalim, in Sambata Mare, asteptand Sfanta Lumina, o flacara care se aprinde in fiecare an, in ziua dinaintea Invierii (calculata si sarbatorita de Biserica Ortodoxa), in locul unde se afla capela Sfantului Mormant, printr-o minune de nimeni explicata inca.

A venit Sfanta Lumina, am aprins un manunchi de 33 de lumanari si am observat, asemenea sutelor de oameni din jurul meu, ca acea flacara nu arde: puteai sa tii mana in acea flacara, puteai sa iti tii chiar fata in acea flacara si nu te ardea! In acel moment am auzit vocea unei profesoare care ne insotea tesand o explicatie care incepea astfel: „se stie de la chimie ca…” si continua foarte convingator, sadindu-ti in adancul sufletului indoiala ca ceea ce tocmai traiai nu este decat un „truc” bine fundamentat stiintific.

Cateva ore mai tarziu, aflandu-ma la biserica romano-catolica „Adormirea Maicii Domnului”, aflata la cateva sute de metri distanta de Sfantul Mormant (in fata portii Sion), am aprins acelasi manunchi de 33 de lumanari de la o alta lumanare din interior, am pus mana in flacara si, surpriza, ma ardea teribil de tare si de real. M-am intors spre profesoara atotstiutoare sa aflu explicatia si aceasta mi-a turuit, docta, o alta teorie care incepea cu „se stie de la chimie…”.

Despre acest „truc” as vrea sa vorbesc, despre trucul de a contrapune sentimentului religios stiinta cu toata greutatea sa.

Asa cum nu incape nicio indoiala, credinta crestina, bazata pe sentimentul interior al credintei in Dumnezeu unul si in Fiul sau Iisus (care a murit si a inviat pentru mantuirea noastra), sta la baza alcatuirii si dezvoltarii, a asezarii lumii noastre europene si americane; alaturi de noi, crestinii, in lumea democratiilor liberale se afla si natiunea evreiasca, poporul ales al lui Dumnezeu.

La fel de adevarat este si ca, cel putin in ultimul mileniu, viata noastra s-a schimbat mult, am ajuns sa traim mai mult si mai bine, prosperitatea s-a generalizat datorita asimilarii multor realizari ale stiintei.

A opune sentimentul religios increderii in stiinta a venit aproape natural ca un „truc” utilizat de catre ateii care doresc distrugerea lumii noastre asa cum o stim si transformarea ei intr-o magma fara sens, in care orice este permis si in care orice este la fel de „uman”.

Negarea conditiei fundamental crestine a lumii transatlantice se face acum utilizand o antinomie primitiva intre Dumnezeu si tehnologie; dupa ce ultimele doua secole au vazut esuarea proiectului de a crea, pe baze legale, o societate fara Dumnezeu in Europa si in America, acum se incearca, de multe ori cu concursul „presei progresiste” si a „societatii civile”, a imputina sentimentul religios prin inlocuirea sa cu fetisizarea tehnologiei.

Este evident o mare inselaciune sa contrapui divinitatea, aflata in alt plan, tehnologiei care, ramane, pana la urma un atribut al umanitatii; mai mult, ideea ca oamenii care creeaza tehnologie au atins un adevar care il exclude pe Dumnezeu este si falsa si contraproductiva.

Este dovedit statistic ca cel mai mare producator de tehnologie astazi, la fel ca in ultimii 50 de ani, ramane America; aproximativ jumatate din noile tehnologii provin de aici, precum toate marile dezvoltari stiintifice ale ultimelor decenii: de la tranzistor si penicilina pana la comunicatiile mobile si zborurile spatiale.

America ramane, de asemenea, cel mai mare centru de educatie performanta, cu aproximativ jumatate din universitatile de frunte ale lumii; America ramane, cu toate acestea, tara cu cel mai mare procentaj de credinciosi in Dumnezeu dintre toate tarile mari puteri economice sau politice.

Ei bine, in cea mai „tehnologizata” natiune, depozitara celei mai mari comunitati stiintifice a lumii, 70% din populatie se considera crestini si 2% se considera evrei si numai 22% se considera ne-religiosi (3% atei si 4% agnostici). Chiar in Germania si in Franta, centrul politic al Europei, procentajul de crestini este majoritar, de 58%, cu observatia ca aici procentajele de atei si agnostici urca spre totaluri de peste 30%.

Al treilea cel mai mare producator de tehnologie din lume este statul Israel, unde procentajul de populatie evreiasca religioasa este de peste 80%, cu mai putin de 20% din populatia evreiasca din Israel declarandu-se „secularista”. Urmeaza apoi tarile europene care, in ansamblu, reprezinta al doilea producator de tehnologie din lume, cu un procentaj agregat de 51% populatie crestina.

Iata ca si astazi, dupa atatea salturi tehnologice impresionante reusite de comunitatea stiintifica, lumea iudeo-crestina ramane totusi credincioasa lui Dumnezeu; majoritatea oamenilor nu au cazut in capcana facila de a incerca sa contrapuna tehnologia divinitatii si, mai ales, majoritatea oamenilor traiesc cu tehnologii sofisticate, le utilizeaza si le dezvolta dar, in acelasi timp, cred in Dumnezeu!

In deceniul trecut, doi sociologi, Neil Gross de la Harvard si Solon Simmons de la George Mason, au desfasurat un studiu foarte amanuntit asupra reflectarii sentimentului religios in universitatile americane, locurile de unde se propaga in toata lumea dezvoltarile cele mai numeroase si spectaculoase ale stiintei. Ei bine, contrar opiniei raspandite de catre binevoitori, majoritatea profesorilor din universitatile americane (53%) se declara credinciosi si numai 10% atei si 13,4% agnostici!

Cifrele acestei cercetari ne releva surprize mari: cei mai religiosi profesori sunt cei de contabilitate (aproape de 70%), cu rate majoritare si la specializari precum finante, marketing, drept penal, economie, medicina si IT (computer science, in terminologie americana, unde aproape 60% dintre profesori se declara religiosi) ; cei mai putin religiosi sunt profesorii de la psihologie, inginerie mecanica, stiinte politice, biologie, istorie, comunicare si sociologie. Aproape 60% dintre profesorii de psihologie sunt atei sau agnostici in vreme ce sub 40% dintre cei de IT (automatica si calculatoare) sunt in aceste categorii.

Adica, contrar prejudecatilor induse public, creatorii de tehnologie si finantistii (pilonii dezvoltarii lumii moderne) sunt mai credinciosi decat cei care ne explica societatea ultra-tehnologizata.

Nu in ultimul rand, sunt de amintit aici cateva exemple din lista lunga de mari creatori in domeniul stiintelor exacte care si-au marturisit public credinta in Dumnezeu si s-au considerat inspirati de Dumnezeu in ceea ce au facut: parintele experimetarii stiintifice Francis Bacon, astronomul si fizicianul de geniu Galileo Galilei, uriasul fizician Blaise Pascal, chimistul Richard Boyle, parintele mecanicii clasice Isaac Newton, astronomul Johannes Kepler, matematicianul si fizicianul Gottfried Leibniz, matematicianul si fizicianul Leonard Euler, parintele taxonomiei, Carl Linnaeus, fizicienii Allesandro Volta, Andre Marie Ampere, Michael Faraday, James Clerk Maxwell, Heinrich Herz, James Joule, parintele geneticii Gregor Mendel, lordul Kelvin (matematician si fizician), vulcanologul Giuseppe Mercalli, parintele radiologiei Wilhelm Rontgen, fizicienii Guglielmo Marconi, Max Planck si Werner Heisenberg.

96 de fizicieni, 94 de chimisti si 108 medici dintre laureatii Nobel se declara crestini practicanti, adica doua treimi dintre cei care au primit premiul Nobel pentru stiinte exacte sunt crestini! Inca 35 de fizicieni (din 52), 30 de chimisti (din 35) si 31 de medici (din 52) dintre laureatii Nobel sunt evrei credinciosi autodeclarati.

Sunt toate acestea argumente in favoarea unei abordari echilibrate, care sa nu contrapuna adevarul de credinta adevarurilor stiintifice si care sa permita continuarea existentei lumii asa cum o stim, fara ziduri despartitoare intre lumea care crede in Dumnezeu si lumea care creeaza si utilizeaza tehnologie.

Nevoia de Dumnezeu nu este in niciun caz o amenintare la adresa stiintei, iar nevoia de tehnologie nu trebuie sa se simta amenintata de sentimentul credintei religioase.