Mitul multinationalelor care distrug Romania

Petrișor Peiu | Ziare.com | 12.03.2017

In Romania sunt in jur de 37.000 de companii cu capital strain dintr-un total de aproape 500.000 de companii la nivel national.

Acestea au o cifra de afaceri agregata de aproximativ 600 miliarde de lei (peste 133 miliarde de euro), contribuind cu 49% la produsul intern brut al tarii.

Realitatea cifrelor

In anul 2015, firmele cu capital strain au avut un profit agregat net de doar 9 miliarde de lei, generand o rata a profitului de 1,5%, de trei ori mai mica decat cea raportata de firmele romanesti.

Conform datelor furnizate chiar de patronatul antreprenorial local (PIAROM), profilul unei companii cu capital strain din Romania este urmatorul (la nivelul anului 2015):
– o cifra de afaceri de 15,6 milioane lei
– 32 de angajati
– un profit net de 240.000 lei.

Din cei 4 milioane de angajati in economie la noi in tara, doar 30% (1,2 milioane) lucreaza la companiile cu actionariat strain, avand un salariu mediu net lunar de putin peste 2.400 lei, dublu fata de salariul mediu net lunar platit de antreprenorii romani (aproape 1.200 lei).

Tot conform PIAROM, productivitatea medie pe angajat la firmele cu capital strain era de 490.000 lei in 2015, mai mult decat dublul aceluiasi indicator la firmele cu capital romanesc (221.000 lei).

Cea mai mare productivitate o ating comerciantii de cereale (cam 1 milion euro/angajat/an), urmati de multinationalele din industria IT&C si cele din industria bunurilor de larg consum (peste 300.000 de euro/angajat/an).

Intr-un top al valorii de piata, din primele 20 de companii din Romania, 15 sunt multinationale, cele mai mari firme romanesti fiind doua companii de stat (Hidroelectrica, cea mai mare firma romaneasca, valorand aproape 3 miliarde de euro, si Romgaz cu o valoare de 2 miliarde de euro).

Intr-un clasament al cifrelor de afaceri, din primele 100 companii din tara doar 10 sunt cu actionariat local, restul de 90 fiind multinationale; in acest top, primele 15 pozitii sunt ocupate de companii mutinationale, firma romaneasca cu cea mai mare cifra de afaceri fiind Banca Transilvania. Din cele 90 de multinationale din acest top, 16 au raportat pierderi in anul 2016.

In clasamentul profiturilor, din primele 100 cele mai mari profituri realizate in Romania, 23 au fost realizate de firme locale, iar 77 de multinationale. 5 din primele 10 profituri raportate in 2014 provin de la firme cu actionariat local, pe pozitii fruntase fiind companiile de stat Romgaz, Hidroelectrica, Transgaz, CNANDR si Banca Transilvania.

De fapt, mai mult de jumatate din cele 23 de companii locale cu cele mai mari profituri sunt societati de stat, inclusiv Registrul Auto Roman, de exemplu.

Ipocrizia judecatilor

S-a spus ca multinationalele care lucreaza in Romania au adus cu ele distrugerea industriei romanesti, disparitia produselor locale din rafturile magazinelor, injumatatirea averii si numarului comerciantilor romani.

S-a spus ca multinationalele au adus cu ele saracirea romanilor si ingenuncherea oficialilor romani. S-a spus, intr-un cuvant, ca multinationalele au prea multa putere in Romania. Care este realitatea din spatele acestor acuzatii?

Primul adevar, simplu si important, pe care nimeni nu-l rosteste este acela ca multinationalele au exact atata putere in Romania cata le este data (permisa) de catre romani (de catre statul roman).

Statul roman, condus exclusiv de romani, a atribuit, inspirat sau nu, parti din resursele naturale, din monopolurile naturale, din companiile de energie catre investitori straini. Statul roman i-a selectat pe acestia din urma, ba chiar in unele cazuri i-a si invitat sa vina in Romania.

Statul roman, condus exclusiv de romani, face regulile jocului in tara.

Statul roman, reprezentat de primarii oraselor noastre, a permis sau chiar a dorit constructia supermarketurilor in centrele oraselor, in cartiere si in orice locsor liber din orice colt al oricarui oras.

Statul roman, inspirat sau nu, a chemat ani in sir investitorii straini incantandu-i cu „forta de munca bine calificata, dar foarte ieftina”. Statul roman a incurajat destramarea tuturor marilor companii romanesti, de la cele energetice pana la cele de infrastructura.

Statul roman, prin guvernantii sai, a preferat sa rezolve (selectiv, bineinteles) anumite cereri ale investitorilor straini, iar pe altele sa le ignore.

Se spune ca toate lucrarile mari de infrastructura sunt adjudecate de companii straine. Este corect, dar cine daca nu guvernantii romani s-au delectat cu dezmembrarea si praduirea marilor firme romanesti de constructii, atribuindu-le arbitrar sau prin detestata metoda MEBO unor mari escroci?

Se spune ca distributia de gaze si electricitate este la mana multinationalelor. Este adevarat, dar cine altcineva decat guvernantii romani au planuit si executat cu sadism ruperea companiilor romanesti in zeci de parti, pe care le-au vandut apoi pentru favoruri politice?

Se spune ca majoritatea investitorilor au facut fabrici pentru munci slab calificate si prost platite sau supermarketuri cu angajati sub-retribuiti. Este adevarat, dar cine altcineva decat guvernantii romani au chemat astfel de investitori, au taiat panglici si au raportat somaj mic?

Se spune ca multinationalele nu fac productie manufacturiera si ca au transformat Romania in piata de desfacere. Corect din nou, dar cine altii decat guvernantii romani au preferat sa distribuie fabricile unor omarhaysami sau mittali?

Oare nu noi, romanii, am decis ca, in loc sa punem pe bursa cele mai mari banci romanesti, sa le vindem pe sume ridicole (cu exceptia BCR) ?

Oare nu guvernul roman a hotarat sa vanda Petrom unei firme austriece de trei ori mai mica si nu unui investitor mare?

Oare nu guvernul roman a hotarat sa sparga Renel in 14 companii pe care sa le marite contra unor favoruri politice?

Oare nu guvernul roman a hotarat sa dea Sidex-ul prada demolatorilor indieni?

Oare nu noi, romanii, am distrus marile firme de infrastructura (CCCF, Hidroconstructia, Energoconstructia, toate trusturile de constructii judetene etc.)?

Oare nu noi romanii am inzestrat austriecii pitici care au binevoit sa ia Petrom-ul cu rezervele de petrol si gaze ale tarii pentru redevente de batjocura?

Oare nu guvernele noastre au distrus cu buna stiinta universitatile tehnice de elita ale tarii, procopsindu-le cu cate un rector care nu are nicio legatura cu invatamantul decat harjoneala vinovata cu politica?

Oare nu guvernele noastre au decis ca nu trebuie sa mai producem muncitori calificati si ca trebuie sa scapam de rusinoasele scoli profesionale?

Oare nu inteleptii ministri ai Educatiei au hotarat sa nu avem prea multi ingineri IT&C, ci sa producem specialisti in meserii disparute?

Si oare nu primarii nostri taiau veseli panglica uriaselor hale de hypermarket, laudand raioanele cu mango si busuioc thailandez? Oare nu primarii nostri au autorizat si incurajat cate un supermarket la fiecare scara de bloc?

In loc de huiduieli, judecati echilibrate

Este esential, in primul rand, sa nu facem judecati globale: daca prezenta multinationalei Renault s-a dovedit o binecuvantare pentru Arges, prezenta multinationalei Mittal a scos Galatiul de pe harta industriala.

In al doilea rand, sa nu exageram cu „influenta multinationalelor”: aceasta nu este cu nimic mai mare decat ceea ce Guvernul doreste sa permita.

In al treilea rand, ar trebui sa dublam orice gand rau despre orice ticalosie atribuita oricarei multinationale cu un gand la fel de rau despre politicianul care a permis sau incurajat acea ticalosie.

Asadar, daca vom critica supermarketurile ca au invadat orasele, sa nu uitam ca multi primari au incurajat acest lucru; daca vom critica multinationalele ca ne vand scump gazele, apa sau electricitatea, sa nu uitam complicitatile havriletilor de la ANRE sau ale guvernantilor care au permis asa ceva; daca vom critica faptul ca Mittal nu a investit mai nimic la Sidex, sa nu uitam ca niste politicieni au aprobat, prin semnatura, acest lucru; daca vom critica OMV pentru lichidarea petrochimiei romanesti, sa nu uitam ca trei guverne ale Romaniei au fost de acord cu asta; daca vom critica lipsa produselor romanesti pe rafturi, sa nu uitam ca guvernantii romani au lichidat fizic sistemul de irigatii national.

Asa ar fi corect si echilibrat.