Macron rateaza „glontul de argint”. Vers l’autre flamme. L’Union europeenne En Marche!

Petrișor Peiu | Ziare.com | 10.03.2019

„Daca Dumnezeu nu exista,
inseamna ca totul este permis si, daca totul este permis,
inseamna ca suntem pierduti”,
Feodor Mihailovici Dostoievski- Fratii Karamazov

In anul 1927, la aniversarea unui deceniu de la revolutia bolsevica din Rusia tarista, scriitorul Panait Istrati este invitat in URSS, impreuna cu „tovarasa sa de viata”, Marie-Louise Baud-Bovy (Bilili) si cu cuplul Eleni-Nikos Kazantzakis.

Cei doi scriitori comunisti, de o celebritate intrecuta pe atunci doar de cea a lui Romain Rolland, au petrecut 16 luni in proaspata Uniune Sovietica cu intentia de a aduce lumii burgheze marturii din raiul comunist.

Numai ca, la intoarcerea in Franta, Panait Istrati, sfidand sfaturile protectorului sau Rolland, publica trei volume de eseuri sub titlul „Vers l’autre flamme” (Sub alta flamura), in care demasca saracia extrema, birocratia sufocanta si lipsa totala de libertate din „paradisul” sovietic.

Antologia a devenit cunoscuta in toata lumea pentru textul esential intitulat „Confession pour vaincus” (Spovedania unui invins) si a fost motivul pentru care intreaga lume marxista, progresista si comunista l-a ostracizat pe Istrati pana la moarte.

Macron dezamageste

Dupa fix 90 de ani de la gestul de mare curaj al lui Panait Istrati de a demasca prapastia dintre discursul oficial si realitatea din URSS, in oglinda cu Istrati, Emmanuel Macron imbraca costumul unui apparatchik perfect, aparand un regim anchilozat, ineficient si devitaminizat.

Emmanuel Macron, de la pupitrul sau de presedinte al celei de-a cincea Republici Franceze, din pozitia de vice-rege al Europei, face un gest trist si dezamagitor, alegand sa apere ceea ce nu este de aparat, in detrimentul unei reforme demult asteptate.

De fapt, prezidentiatul lui Macron a avut, pentru Europa care astepta reformarea si corectarea erorilor, efectul pe care l-a avut alegerea lui Leonid Brejnev la carma URSS, in 1964, adica inghetarea oricaror sperante.

Prea tanar (doar 41 de ani) pentru a fi contaminat definitiv de morbul functionarului prafuit care se identifica cu institutia birocratica, Macron dezamageste alegand sa isi puna talentul in slujba contra-reformei.

El decide, in deschiderea campaniei electorale pentru alegerile europene din mai 2019, sa publice o scrisoare catre popoarele europene, scrisoare care cucereste prin frazarea inteligenta si exprimarea spumoasa, dar care deziluzioneaza teribil prin continutul fad, tezist, lipsit de substanta (sursa: AICI).

Scrisoarea respectiva ar fi putut la fel de bine sa fie scrisa de catre un scriitor sovietic talentat si oficios (un fel de Evgheni Evtusenko), care ar fi avut sansa sa candideze la functia de secretar-general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.

Ceea ce frapeaza la scrisoarea lui Macron este glorificarea Europei ca spatiu comun fara a spune nicaieri ce uneste, de fapt, Europa: crestinismul. Marele absent din scrisoarea de „re-fondare” a Uniunii Europene este chiar Dumnezeu si aici ma vad nevoit sa il citez din nou pe Dostoievski: „Daca Dumnezeu nu exista, inseamna ca totul este permis si, daca totul este permis, inseamna ca suntem pierduti”.

Britanicii pleaca din cauza Frantei

Macron isi incepe si isi sfarseste pledoaria de glorificare a Uniunii birocratice si ineficiente cu tema Brexit-ului, pe care o vede ca pe un simbol al pericolului in care se afla Uniunea Europeana, dar si ca o capcana din care el, Macron, se ofera sa scoata neajutoratii votanti europeni.

Fara a se fi produs inca, iesierea britanicilor din Uniune este vazuta ca o catastrofa pentru insulari. Ceea ce uita teribilistul urmas al lui De Gaulle sa spuna este ca propria lui tara a facut tot ce a putut pentru a submina rolul Marii Britanii in Uniune: Parisul s-a opus timp de 22 de ani (din 1951 pana in 1973) intrarii britanicilor in piata comuna, tot Parisul a impus neconditionat o politica agricola comuna (CAP in limbajul bruxellez) desenata in beneficiul exclusiv al fermierilor francezi (care primesc practic un sfert din bugetul Uniunii Europene), desi Londra s-a opus indarjit acestei politici si exemplele de „sufocare birocratica” a arhipelagului britanic nu se opresc, desigur, aici.

Motivele cele mai importante pentru care insularii au ales sa paraseasca Uniunea sunt trei: populatia matura si batrana s-a saturat de ritmul in care se ceda suveranitate, de pierderea identitatii proprii, frica de migrantii din Africa si Orientul Mijlociu adusi de politica Bruxelles-ului la un Canal al Manecii distanta de imperiala metropola de pe Tamisa si neincrederea in posibilitatile de crestere economica sub bagheta mediocritatilor din Comisia Europeana.

Ceea ce uita Macron sa ne spuna in scrisoare este ca Brexit-ul va sterge venituri importante nu doar din bilanturile firmelor britanice, ci si din cele ale firmelor continentale (totusi, britanicii au un deficit in comertul cu restul UE de 67 miliarde de lire!).

Sa nu uitam ca economia britanica, anul trecut, a inregistrat un excedent comercial (bunuri plus servicii) de 41 de miliarde de lire cu restul lumii, pe care ei il compara cu deficitul de 67 de miliarde de lire (bunuri plus servicii) pe care il au fata de restul Uniunii.

De altminteri, dupa votul pentru Brexit, niciun indicator macroeconomic britanic nu are o evolutie mai proasta decat cele similare calculate pentru zona euro.

Oricum, in loc sa identifice onest problemele Europei, Macron alege sa sublinieze realizarile Uniunii, mentionand in primul rand „prosperitatea” adusa unui continent devastat.

Totusi, oameni buni, prosperitate este doar pentru luxemburghezi, olandezi, danezi, nemti si alti castigatori ai trecerii la euro. Vi se pare ca este prosperitate in Campania? Sau in Calabria? Sau in Puglia? Sau in Andalucia, in Extremadura? Si vorbim de unele regiuni (cele din sudul Italiei) in care, inca din 1951, se tot aloca fonduri pentru „dezvoltare regionala”.

Dar ce spun de Italia? In Romania noastra, de cand exista fondurile europene pentru echilibrarea dezvoltarii, raportul dintre Bucuresti-Ilfov si nord-estul tarii s-a cam dublat (astazi, Capitala se afla la 150% fata de media UE, iar judetul Vaslui la doar 27% din media UE).

GDP Europa 2016
(Sursa: AICI.)

Lucrul esential pe care teologii religiei bruxelleze nu il inteleg este ca politica actuala din Uniune duce la cresterea polarizarii dintre regiunile Uniunii, duce la un indicator PIB/capita (cifre comparabile metodologia PPS) de peste 600% din media UE in Londra si la unul de doar 30% pentru majoritatea regiunilor din Bulgaria!

Ne spune Macron ca Uniunea actuala a adus renovarea cate unei scoli. Da, este adevarat, numai ca aceeasi Uniune a lipsit multe din aceste scoli de copii: din Romania au plecat spre Franta si alte tari vestice peste 4 milioane de oameni, sa creeze PIB acolo, sa plateasca taxe acolo si sa ne lase sa ne descurcam cu doar 60% din forta de munca romaneasca pentru a plati pensiile inclusiv ale parintilor celor plecati in Franta.

Pai daca lucram impreuna si suntem solidari, domnule Macron, de ce nu ne trimiti macar o parte din contributiile la pensii platite de medicii romani statului francez sa avem bani pentru pensiile parintilor acelor medici? De ce sa nu reformam si aici Uniunea si sa adaugam libertatii de miscare si echilibrarea bugetelor de pensii din tarile furnizoare nete de forta de munca?

Cine o sa ne apere de rusi?

De fapt, scrisoarea lui Macron pacatuieste prin transformarea lucrurilor nefunctionale din Uniune in zone de mai mare integrare (a se citi export de politici nu neaparat inspirate).

De exemplu, presedintele francez ne propune, nici mai mult nici mai putin, decat o integrare totala a sistemelor de aparare, adica, de fapt, renuntarea la achizitionarea de armament american. Si atunci, cine o sa ne mai apere vreodata de marele nostru cosmar? Daca nu avioanele si rachetele americane, cine?

Cei care fac conducte cu rusii, cei care sunt la mii de kilometri de raza de actiune a rachetelor S-400 din Crimeea? Cei care nu demult vorbeau de Europa de la Atlantic la Urali? Hai sa fim seriosi, tineti-va Mirage-urile la voi, lasati-ne sa ne bizuim pe F-16, macar acestea au castigat multe razboaie reale.

Ni se mai cere sa ne aliniem unei politici externe facute la Bruxelles de fosti membri ai Partidului Comunist, precum Federica Mogherini.

De exemplu sa boicotam Israelul si sa participam la farsa „dialogului” cu Iranul. Pai, domnule, in Israel sunt cateva sute de mii de cetateni care vorbesc romaneste si dupa a treia generatie, iar cu Iranul nu mai avem niciun fel de relatii, pentru ca proprietarii austrieci sau francezi ai unor companii romanesti si-au pastrat pentru ei acele relatii. Si, mai presus de orice, am invatat in ultimul secol, ca numai daca stam langa americani, vom fi aparati…

Desigur ca Macron nu rateaza momentul de a ne vinde propria iluzie cu infiintarea unei Banci a Climatului. Pai, uite de-aia, s-au retras Statele Unite din Acordul de la Paris, pentru a fugi de asemenea propuneri ridicole. Dar sa nu uitam cu ce se ocupa astazi birocratii de la Bruxelles: cu o reglementare care sa oblige producatori de sticle de PET sa lipeasca dopul de sticla, pentru a fi aruncate impreuna!!! Serios, asa o sa traim mai mult? Chiar daca vom manca numai paine decongelata frantuzeasca, aici, in „tara granelor”?

Am lasat pentru final cea mai spumoasa propunere a „europeanului” Emmanuel Macron: dupa ce ne ridica in slavi democratia care i-a facut pe francezi sa inlocuiasca cuvintele „tata” si „mama” cu „parinte 1” si „parinte 2”, francezul ne propune infiintarea unei Agentii pentru Apararea Democratiei!!! Hai ca-i buna: pai daca avem asa o democratie ca nici mama si tata nu mai avem, de ce sa mai infiintam o agentie europeana care sa apere democratia?

Faceti, mai nene, agentii din astea in Libia sau Siria, ca tot le-ati eliberat de „dictatura”, sau in Iran (cam complicat, nu?), nu in Europa. Totusi, aici ar fi o risipa de bani similara cu terenurile de sport in panta sau cu parcurile facute prin sate, totul pe bani europeni…

Inchei cu speranta ca poate va veni un Panait Istrati si pentru Uniunea Europeana; deocamdata, cei care o critica, precum Viktor Orban, sunt precum Trotki care il critica pe Stalin. Noi, in Europa 2019, avem nevoie de Soljenitin, nu de Trotki. Si nici de Brejnev.P