(INTERVIU) Dan Dungaciu: „Intențiile Rusiei sunt clare: un Chișinău care să își pună singur lațul la gât”

Cotidianul.md | 21.06.2019

Președintele Fundației Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, susține că situația din Republica Moldova devenise sufocantă, cu mult mai rea decât pe vremea lui Voronin, o combinație de corupție și frică fără precedent, care îi face azi pe cetățenii republicii să jubileze că au scăpat de Plahotniuc. Totuși, acesta atenționează că asupra Republicii Moldova planează unele pericole, de care noua guvernare ar trebui să se ocupe la modul cel mai serios. În cadrul unui interviu pentru Cotidianul, Dungaciu opinează că dacă cineva vrea cu adevărat să îi ajute pe reprezentanții noii guvernări trebuie să înceapă o campanie pentru demascarea și demantelarea scopurilor Federației Ruse în Republica Moldova și regiune.

Reporter: În Republica Moldova a avut loc tranzitul pașnic al puterii, iar lucrurile par să se miște într-o direcție nouă. Secretari de stat, funcționari publici, dar și judecători și-au anunțat demisiile, iar noua guvernare a reușit deja să se așeze la masa de discuții cu oficialii europeni și americani. Domnule Dungaciu, cum vedeți evoluțiile de la Chișinău?

Dan Dungaciu: Ce se întâmplă acum în Republica Moldova îmi aduce aminte de experiența unui diplomat francez aflat la post în Rusia țaristă. Diplomatul a scris la un moment dat în memoriile sale: „Aseară am băut cu rușii – era să mor. Azi dimineață m-am trezit – mai bine muream ieri”. Cam așa ar putea sta lucrurile și acum. După „debarcarea” de la Chișinău din 3 iunie 2019, când trei reprezentanți ai UE, SUA și Rusiei s-au aflat concomitent la Chișinău, Blocul ACUM „a băut cu rușii”… și a făcut o „înțelegere temporară” cu socialiștii lui Dodon. Acum, orice obiecții am avea, trebuie să recunoaștem o evidență: situația din Republica Moldova devenise sufocantă, cu mult mai rea decât pe vremea lui Voronin, o combinație de corupție și frică fără precedent, care îi face azi pe cetățenii republicii să jubileze că au scăpat de Plahotniuc. Și au dreptate aici. Ca oameni politici, Maia Sandu și Andrei Năstase au înțeles probabil că încă patru ani în opoziție ar fi putut însemna sfârșitul, nu al lor, dar al partidelor lor, secătuite de resurse, cu oameni șantajați, persecutați, partide rămase fără personal administrativ și chiar fără votanți. Și de aceea, între Scylla înțelegerii cu Dodon și Carriba respingerii Rusiei au ales înțelegerea…

Important e ce urmează de aici înainte și cum vor putea gestiona situația. Căci „durerea de cap”, provocările, pot veni indiscutabil, iar Blocul ACUM trebui să fie pregătit pentru asta. E o sarcină enormă pe care și-au asumat-o guvernând, dar știu că au ales „la pachet”, nu à la carte, și asta e, evident, un risc. Și vreau să fim foarte clari asupra acestui punct, vă spune toate astea președintele Fundației Universitare a Mării Negre, care, înainte de alegerile parlamentare din R. Moldova, pe când Bucureștiul făcuse din Vladimir Plahotniuc un idol, iar idolatrii roiau pe ambele maluri ale Prutului, era practic singura instituție din România care oferea platformă amplă liderilor blocului ACUM, Maia Sandu și Andrei Năstase. Deci nu putem fi noi bănuiți de rea credință la adresa Blocului ACUM. Dimpotrivă. Important din punctul meu de vedere este să conștientizăm aceste pericole și, pe cât se poate, să le contracarăm.

Reporter: Care sunt pericolele principale pentru Maia Sandu și Andrei Năstase?

Dan Dungaciu: Există două maniere de a-i face rău Blocului ACUM și care se practică ambele. Prima este cea a dușmanilor politici. Regretă „regimul Plahotniuc”, explicit sau tacit și fac din acesta ceea ce nu a fost de fapt niciodată: unul european, pro-român, luptător împotriva Rusiei și împotriva federalizării. În realitate nu a fost așa ceva. Relațiile cu Europa erau înghețate în timpul lui Vladimir Plahotniuc, Anul Centenar a fost ignorat sistematic și obsesiv la Chișinău. Guvernul nu a făcut niciun gest să reamintească de 1 decembrie 1918. Relația cu România trecea prin portofel, nu prin inimă. PDM a refuzat chiar votul pentru „limba română” în Constituție, iar negocierile cu Tiraspolul au fost într-o dinamică fără precedent. Ba mai mult, s-a și anunțat, de ultimii doi șefi ai Biroului de reintegrare, Gheorghe Bălan și Cristina Lesnic, că în 2019 trebuie să înceapă negocierile pe așa numitul coș 3, respectiv coșul politic și de securitate, fără ca vreun soldat al armatei ruse să se retragă din RM, cum zice Legea din 2005, sau să plece vreo pușcă de la Cobasna. Iar chestiunea cu Chișinăul care ar fi cerut la ONU retragerea trupelor ruse din republică, și care e tot vânturată prin presă, este tot o minciună sfruntată: nu a existat niciodată așa ceva, solicitarea Chișinăului la ONU s-a referit strict la așa numitul Grup Operativ al Armatei Ruse (GOPR) care se află în regiunea transnistreană, nu și la așa numitele trupe de pacificare ale Federației Ruse, pe care Chișinăul, prin tăcere, le-a legalizat, de fapt. În plus, marii patrioți ai regimului Plahotniuc de azi, au tăcut mâlc atunci când Dodon trimitea către Washington, Berlin, Roma sau Bruxelles așa numitul „Balșoi paket” pentru federalizarea RM sau conferenția la Munchen pe tema noului concept de politică externă al republicii, inclusiv, e limpede, chestiune transnistreană.

Atunci nimeni nu se bătea cu cărămida patriotică în piept, cum face PDM și susținătorii lui de acum. Unde erau ieri „patrioții” de azi? Păi nu erau, căci așteptau o eventuală coaliție chiar cu socialiștii lui Dodon, dar, surpriză, a intervenit Rusia în acord cu America și UE, care a rupt în două Binomul Plahotniuc – Dodon. Despre asta a fost vorba. Rusia, într-o conivență cu UE și SUA, au blocat orice șansă de guvernare a lui Plahotniuc și Dodon.
Deci linia asta de mesaj, adică „patrioților” de la PDM în frunte cu Plahotniuc versus „trădătorii” Maia și Andrei e complet falsă.

Reporter: Și a doua?

Dan Dungaciu: A doua manieră este practicată de unii dintre susținătorii, chiar și sinceri, ai Blocului ACUM: întoarcem ochii de la orice referință geopolitică. Nu există Rusia, Dodon nu mai e fostul membru al Binomului, geopolitica nu mai există, Rusia e plină de solicitudine și bune intenții față de Chișinău. Și mai mult, nici nu vrea nimic în schimb. E și ridicol și periculos să faci asta. Nu mai există în discursul public sau politic de la Chișinău nici Rusia, nici regiunea, nici Ucraina, nici Transnistria, deși există un ministru al Apărării de la Dodon, va fi un SIS supravegheat de Dodon și un ministru al reintegrării, Vasilii Șova, care tot nu vorbește nici azi limba română. Mă întreb cum se derulează ședințele de guvern. Cei care tac pe subiectul acesta cred că susțin Blocul ACUM se înșală. Se înșală și încearcă ca pisica să ascundă sub preș ceva care tot miroase. Asta nu e un serviciu pentru Blocul ACUM! În niciun caz. Ni se explică, calofil, că cetățenii RM doresc în proporție de 80% relații bune cu toată lumea, și cu Rusia și cu SUA, și cu România și cu Ucraina. E foarte frumos, dar să faci din RM și din regiune un soi de Woodstok din anii 70 al pacifismului geopolitic, în care cetățenii cu semnul păcii tatuat pe piept și pe brațe vor „să facă dragoste, nu război” e complet lipsit de realism. Și un pic ridicol, în opinia mea. În plus, nu te crede nimeni.

Reporter: Ce ar trebui să spună susținătorii Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase la tema asta?

Dan Dungaciu: În primul rând, toți cei care au avut și au încredere în Maia Sandu și Andrei Năstase, ar trebui să spună explicit că acest pericol e real. Că nici pentru Rusia „nu există prânz gratis”, vorba americanilor. Că acest pericol poate să vină, dar că trebuie să îl conștientizăm și să îl contracarăm. În regiunea asta, nu există nici neutralitate, nici dragoste concomitentă spre Est, Vest, Nord sau Sud. În realitate nu există așa ceva, în viață mai trebuie să decizi, altfel decid alții pentru tine. Aici văd eu pericolul.

Da, există undeva în proiectele unora care au sprijinit această alianță împotriva naturii ceva care ne reamintește de anii 2000, și înainte, când se croiau proiectele de federalizare pentru R. Moldova. Atunci, societatea civilă și liderii de opinie democrați, pro-europeni și pro-români au început o campanie fără odihnă care a reușit să dejoace orice plan prin corecta informare a publicului despre ce înseamnă, de fapt, federalizarea. Trebuie să recunoaștem că vectorul principal al acestei campanii a fost atunci Vladimir Socor, iar vocea lui a fost decisivă în a asocia, cum se face azi, „federalizarea” cu ceva rău. Publicul din RM reacționează acum aproape pavlovian la federalizare: unde vede cuvântul respinge… Dar asta nu a fost un dat, a fost rezultatul unei companii enorme. Vă reamintesc că la început federalizarea avea conotații pozitive in RM. Și Germania, și Rusia, și America sunt state federale, dar că, în urma unei campanii fără precedent, populația a fost atrasă împotriva proiectului, oamenii s-au revoltat, au ieșit chiar în stradă, iar apogeul a fost respingerea Memorandumului Kozak. Nu doar Voronin a respins Memorandumul Kozak, strada l-a respins. Păstrând proporțiile, am putea ajunge cam în aceeași situație. Nu mai e vorba acum de federalizare, ci de „statut special”, nu mai e vorba de mâna Rusiei, cum era atunci, ci de „mâna Moldovei”, care e lăsată acum ea singură să își pună lațul de gât. Adică să vină singură cu proiectul de „statut special”, nu să i se trimită de la Moscova. Despre asta e vorba. Acest sunet se aude, din păcatul, uneori, ca un bas al actualei guvernări. Deocamdată se aude încet, suportabil pentru unii, controlabil pentru alții.

Eu sunt convins că nu trebuie să ne facem că nu există. Și cred că susținătorii Maiei Sandu și ai lui Andrei Năstase nu ar trebui să bage capul în nisip, ci să înceapă de pe acum o campanie pe tema asta, tocmai pentru ca populația, opinia publică, politicienii și vocile publice să fie pregătite să reacționeze vreodată dacă cineva se va decide să declanșeze operațiunea „statut special” pentru Transnistria așa cum se vede că se petrece în Ucraina.

Reporter: Ce se petrece în Ucraina?

Dan Dungaciu: La Chișinău toată atenția este pe politica internă și pe dezoligarhizare. E firesc, într-un fel. Dar dacă ne uităm ce se întâmplă în regiune, în Ucraina de pildă, vedem o accelerație fără precedent a discuțiilor despre soluționarea conflictului din Donbas. Încă de când era în campania electorală, viitorul președinte Zelenschi a fost preluat de Macron și Merkel și pus să accepte o relansare a formatului Normandia, pe care Poroșenko îl blocase aproape doi ani de zile. Formatul Normandia înseamnă Minsk II și posibilitatea statutului special pentru Donbas înainte de controlul frontierei ruso-ucrainene de către Ucraina. Adică o soluție politică în Ucraina înainte de soluția militară. Zilele trecute, la Berlin și la Paris, cu ocazia vizitei președintelui Zelenschi, iarăși s-a pus problema reluării formatului Normandia, care se va pregăti, la începutul lunii iulie, la nivel de experți, de fapt la nivel de consilieri de securitate ai liderilor implicati, urmând ca reuniunea liderilor politici ai Germaniei, Franței, Rusiei și Ucrainei să aibă loc poate chiar înainte de alegerile parlamentare din Ucraina din 27 iulie. Deci o accelerație fără precedent… Despre asta la Chișinău nu vorbește nimeni, deși e ridicol să crezi că așa ceva ar putea evita R. Moldova. Evident că RM este „antreul” pentru „felul principal”, care e Ucraina.

Reporter: Credeți că există pericolul federalizării RM?

Dan Dungaciu: Eu repet: sunt absolut convins că ceea ce au făcut Maia Sandu și Andrei Năstase nu are nicio legătură cu vreun proiect strategic sau geopolitic rusesc. Nu uitați că Andrei Năstase, de pildă, a fost primul politician din R. Moldova care a vorbit, public, despre pericolul federalizării și planurile ascunse ale lui Igor Dodon. La vremea respectivă „patrioții” din fosta guvernare tăceau mâlc, într-o cârdășie evidentă cu proiectul lui Igor Dodon. La scurtă vreme Maia Sandu, Andrei Năstase și deputatul Igor Munteanu au ieșit public să denunțe mașinațiile lui Dodon și planul de federalizare. Nu a fost nici atunci, deși eram în campanie electorală, nicio reacție a Binomului Plahotniuc-Dodon. Dar vă reamintesc că avem de-a face în actuala guvernare cu o „înțelegere temporară”, în care mizele sunt dezoligarhizarea, modificarea legislației electorale și anticipate. Nimic despre negociere de statut sau altceva. Deci, atât timp cât guvernarea se menține pe agenda „înțelegerii temporare”, e legitimă și politic, și moral. Dacă „înțelegerea temporară” devine coaliție, își pierde cel puțin legitimitatea morală. Este ceea ce eu nu cred. Dar asta nu însemnă că alții, dintre cei care au nășit alianța, nu gândesc așa. Și acesta e pericolul.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, pericolul nu e federalizarea, care se tot vântură. Și nu e pentru că… nimeni nu îi mai spune așa. Rușii au renunțat demult la asta, diplomatic se numește „statut special”. Nimeni nu va vorbi despre federalizare, dar asta nu înseamnă că unii nu gândesc la momentul în care, în numele unei negocieri pe coșul 3, să se revină, discret, la discuția despre „statut special”.

Reporter: Care sunt scopurile Rusiei în regiune?

Dan Dungaciu: Scopurile Rusiei sunt trei. Primul de a fi primit la masa mare de negocieri atunci când se discută aspecte strategice în regiune. Asta a vrut Rusia și cu Memorandumul de la Meseberg din 2010, și cu tentativa eșuată a unui Helsinki 2 (respectiv o Comunitatea euroatlantică de securitate în care să fie cooptată și Rusia). Iată că, acum, la Chișinău, acest prim obiectiv a fost obținut. Rusia a fost acceptată și acreditată.
Al doilea obiectiv a fost pedepsirea lui Plahotniuc, pe care l-a atins într-un consens rapid cu ceilalți parteneri, SUA sau UE. Plahotniuc a scăpat, practic, toate bilele pe care voia să le țină concomitent în aer.

Al treilea obiectiv este așa-numitul „cordon sanitar”, care să seteze și să formalizeze statutul spațiului dintre Rusia și Occident. Asta se va face prin acceptarea de către Chișinău sau Kiev a unui așa numit „statutut special” pentru Donbas, respectiv Transnistria. Adică prin ceea ce acum 10 ani se numea federalizare. Doar că de data asta, spre deosebire de 2003, Moscova vrea ca inițiativa să fie „locală”, deci Chișinăul să își pună singur lațul la gât.
Acesta este momentul la care, pentru Maia Sandu și Andrei Năstase, vor putea începe groaznice dureri de cap. Unde îi va prinde acest moment? În perspectiva acestui scenariu, care nu e neapărat o fatalitate, trebuie să se pregătească. Iar cei care îi susțin, trebuie să se pregătească și ei, lucid, fără să bage capul în nisip când cineva aduce vorba despre asta.

Dacă cineva vrea cu adevărat să îi ajute pe reprezentanții Blocului ACUM trebuie să înceapă o campanie pentru demascarea și demantelarea scopurilor Federației Ruse în regiune și în RM, cele pe care, la un moment dat, Igor Dodon le va pune pe masă sub eticheta falsă de „fabricat in Moldova”. În perspectiva acelui moment trebuie pregătită apărarea, cu calm și perseverență. O asemenea discuție nu are cum dăuna nici Maiei Sandu, nici lui Andrei Năstase, nici Blocului ACUM, căci aceștia nu au fost, nu sunt și nu vor fi adepții „statutului special” în versiune rusă, adică ai federalizării.