Insurectia lui Viktor Orban – Ungaria se intoarce spre Unchiul Sam

Petrișor Peiu | Ziare.com | 27.07.2018

Guvernul lui Viktor Orban a declansat un ambitios program de inzestrare a armatei („Zrinyi 2026„), propunandu-si sa detina „cea mai mare armata din regiune (?) „, confom subsecretarului de stat pentru aparare, Szilard Nemeth, scop pentru care este gata sa aloce nu 2%, ci chiar 3% din PIB acestui sector!

Nemeth, fostul primar din Csepel, caricaturizat pentru stilul sau gregar la Budapesta (un fel de Zaroni local), este proaspat numit adjunct al primului militar ministru al Apararii din ultimii 25 de ani, generalul Tibor Benko, fost sef al statului major maghiar.

In timpul vizitei recente a lui Orban la Berlin, hiper-activul ministru de externe al sau, Szijjarto, a reusit, se pare, sa o convinga pe Ursula von der Leyen (ministrul apararii in guvernul Merkel) ca Germania sa finanteze un centru regional de comanda multinational NATO in Ungaria, in care sa fie reprezentate Ungaria, Slovenia, Slovacia si Croatia. Cu sprijinul Germaniei, Orban a propus la summit-ul NATO din acesta luna infiintarea respectivului detasament de comanda, care sa ofere Budapestei pozitia de lider regional in centrul flancului estic al aliantei.

Inserarea temei inzestrarii armatei si a reintarii NATO in discursul lui Viktor Orban este o noutate din ultimii doi ani si trebuie privita in logica obiectivului central al administratiei maghiare: reluarea orientarii pro-occidentale si, mai ales, reluarea unei pozitii favorizate a regentului Orban pe langa centrul puterii mondiale (Washington-ul).

Planul Budapestei de a isi relua un statut mai apropiat de Washington a prins contur in ianuarie anul acesta, cand Peter Szijjarto s-a intalnit, la Departamentul de Stat, cu Aaron Wess MitchellAssistant Secretary of State for European and Eurasian Affairs. Mitchell vine in acesta pozitie din rolul de presedinte al Center for European Policy Analysis, un think-tank specializat pe Europa de Est si Centrala, cu un birou in regiune (Varsovia) iar ungurii au vazut in succesorul Victoriei Nuland o sansa pentru reapropierea lor de America. Vizita lui Szijjarto de atunci de la Washington era „acompaniata” (ce convenabila coincidenta!) de catre o scrisoare a unui grup de senatori si congressmen-i republicani (proaspat intorsi dintr-o vizita „de documentare” la Budapesta), catre secretarul de stat de atunci, Rex Tillerson, prin care ii cereau acestuia sa suspende fondul guvernamental american care sprijina „presa obiectiva” de la Budapesta (anti-Orban).

Se pare ca Szijjarto a avut succes cu Mitchell, astfel incat, dupa numai patru luni, maghiarul se reintoarce la Washington pentru o noua intalnire importanta, de aceasta data cu noul secretar de stat Mike Pompeo (prima dupa foarte multi ani), prilej cu care adjunctul lui Orban proclama comuniunea de interese maghiaro-americana in a determina Romania sa isi puna gazul din Marea Neagra la picioarele ambitiilor Budapestei.

O luna mai tarziu, presedintele Janos Ader il primea pe noul ambasador american de la Budapesta, David B. Cornstein, un apropiat al cercului din jurul presedintelui Trump. Ca si Donald Trump, Cornstein este new-york-ez si are casa de vacanta la Palm Beach. Magnat al comertului cu bijuterii foarte scumpe, Cornstein a pledat in fata comitetul Senatului pentru Politica Externa pentru intarirea relatiilor dintre cele doua state, mai ales pe „dimensiunea de securitate”, in contextul unei „performante de exceptie a economiei ungare in timpul mandatelor Orban”.

Si iata si finalul apoteotic: dupa summit-ul NATO de la Bruxelles din 12 iulie, Viktor Orban califica Federatia Rusa, nici mai mult nici mai putin decat un „pericol la adresa securitatii noastre”. Asta, dupa ce, cu doar o luna inainte, acelasi Orban inaugura Monumentul Victimelor Ocupatiei Sovietice.

Cand si cum s-a produs declicul? Ce anume l-a determinat pe Orban sa isi schimbe optiunile strategice si sa se transforme in pilonul occidentalismului si al atlantismului in regiune, parazitand concubinajul cu Vladimir Putin?

Ei bine, explicatia tine de aparitia in viata politica a liderului maghiar a unui politician cu care are multe lucruri in comun: ambii au devenit premieri in anii 90, fiind cei mai tineri premieri ai tarilor lor, ambii au revenit dupa multi ani de opozitie si ambii au castigat apoi cate trei mandate. In timpul traversarii „desertului opozitiei”, Bibi Netanyahu (caci despre el era vorba) i l-a prezentat lui Orban pe genialul strateg politic Arthur Finkelstein; acesta din urma i l-a introdus pe partenerul sau, George Birnbaum, credincios participant al meselor de Shabbat de la sinagoga Chabad din centrul Budapestei. Cei doi evrei au reusit sa il retransforme pe Orban in liderul de succes care a spulberat puterea socialista la alegerile din 2010.

In 2017, in luna iulie, Netanyahu efectueaza prima sa vizita la Budapesta pentru a se intalni cu proscrisul Viktor Orban, considerat de catre multi specialisti ca fiind promotorul unui anti-semitism provenit din cultul pentru figurile politice ale perioadei Horthy. Cu acel prilej, Netanyahu ii recomanda lui Orban pe Tzvika Brot si pe Ariel Sender, a caror companie i-a asigurat lui Trump voturile americanilor rezidenti in Israel; guvernul Orban a incheiat cu acestia un contract de lobby la Washington pentru o rata lunara de 45.000 USD. Efortul celor doi lobby-isti a fost suplimentat cu sprijinul influentului ambasador israelian in SUA, Ron Dermer (apropiat al premierului Netanyahu), astfel incat ungurilor au reinceput sa li se deschida usile in capitala americana, totul culminand cu intalnirea Pompeo- Szijjarto de la sfarsitul lui mai 2018.

In timpul recentului summit NATO de la Bruxelles, Donald Trump a tinut prima pagina a ziarelor pentru ca a numit Germania „a captive of Russia„, expresie pe care Orban a folosit-o cu multi ani in urma; iar atunci cand s-a referit (in timpul interviului dat presei engleze la Londra) la tarele induse de migranti in Europa si la „rezistenta unor membri UE”, Donald Trump a spus: „You look at Hungary as an example”!

Saptamana care se incheie acum a marcat prima vizita oficiala a lui Orban la Ierusalim, prilej cu care regentul Ungariei a facut doua gesturi neasteptate pentru un reprezentant maghiar: s-a recules la Zidul Plangerii si nu si-a programat si o intalnire cu liderul arabilor palestinieni Mahmoud Abbas la Ramallah, asa cum cerea conduita oficiala a Uniunii Europene.

Orban Netanyahu

Foto: Facebook / Viktor Orban

Iata cum, incet-incet, Ungaria lui Orban si-a reconstruit o naratiune pro-atlantista si pro-americana, reusind sa sparga blocada informala de la Washington; in toata aceasta perioada, Budapesta a inceput sa iasa din izolare si in interiorul Uniunii Europene, atat datorita pozitionarii favorabile fata de noua stea de la Roma, Matteo Salvini, cat si datorita fragilizarii extreme a pozitiei Angelei Merkel.

Recent re-valorizatul atasament maghiar la valorile atlantismului se sprijina, totusi, pe o realitate economica puternic vizibila in fundal: investind dublu fata de cat a facut-o in Romania, America ramane al doilea cel mai mare investitor strain din Ungaria(daca ne gandim la afilierea finala a companiei investitoare), cu peste 1.700 de companii americane prezente pe solul maghiar si cu peste 100.000 angajati ai acestora. De altfel, Aeroportul International Ferenc Liszt este legat de zboruri directe cu New York, Philadelphia si Chicago, iar recent firme americane reputate au anuntat investitii majore in Ungaria, in domenii de varf (automobile electrice „self-driving”) sau in domeniul clasic al energiei (General Electric si ExxonMobil).

Abilitatea de a se situa printre putinele capitale europene unde deciziile administratiei Trump nu au fost criticate niciodata a permis Budapestei sa clameze (si acum sa fie si crezuta) ca Ungaria impartaseste cu America dorinta de a proteja „valorile si mostenirea iudeo-crestine”.

Sesizand alunecarea lui Viktor Orban inapoi in zona atlantista, Vladmir Putin l-a sunat pe acesta imediat dupa summit-ul NATO de la Bruxelles si l-a invitat la finala Campionatului Mondial de Fotbal din 15 iulie; Orban a aparut la intalnirea cu Putin dintr-o excursie privata, convenabil aranjata la Moscova si Sankt Petersburg in aceeasi perioada…

Iata cum, asigurandu-si apropierea de prea-puternicul tar de la Kremlin si tesand proiecte megalomanice impreuna cu acesta sau cu liderii Chinei comuniste, premierul maghiar reuseste sa isi recastige concomitent si o pozitie de incredere la Washington, mizand (intelept) pe sustinerea pozitiei americane fata de Israel si fructificand resursele de lobby israeliene de la Washington.

Asta in vreme ce Bucurestiul isi cauta inca o pozitie clara si echilibrata fata de Ierusalim, dupa disputa oribila dintre presedinte si PSD pe tema ambasadei noastre in Israel si in vreme ce relatia mult mai veche si mai nenuantata dintre Romania si statul evreu pare marcata de inconsistenta si stangacii.

Treptat-treptat, Orban, ajutat si de perioada lunga petrecuta in fruntea Ungariei, rescrie istoria de balans diplomatic a lui Ceausescu din anii ’70, oferindu-si o maxima expunere internationala. Cine o juca, la noi, rolul cenusiului Janos Kadar din aceiasi ani 70?