HOUSE OF CARDS. FURTUL MILIARDULUI DIN REPUBLICA MOLDOVA- O AFACERE DE STAT

Dan Dungaciu și Petrișor Peiu | LARICS.ro | 05.02.2018

Unul dintre reperele în jurul căruia ar trebui să pivoteze disputa politică, economică și socială din R. Moldova, în perspectiva alegerilor parlamentare din noiembrie 2018 este așa numitul „furt al miliardului” (în realitate, vom vedea, sumele sunt mult mai mari). De la dispariția banilor au trecut circa patru ani, timp în care autoritățile nu au oferit dovezi credibile că identificarea vinovaților este o preocupare majoră. Dimpotrivă. Astăzi, suntem în faza în care nimeni din aparatul de stat (demnitari, funcționari ai Băncii Naționale a Moldovei etc.) nu este inculpat în ceea ce privește dispariția banilor din republică, premierul în timpul căruia au plecat banii este cooptat din nou la guvernare (!), al doilea raport al Companiei Kroll însărcinată cu identificarea traseului banilor (apărut în decembrie 2017) nu este publicat decât în sinteză, și acesta doar în limbile rusă și engleză.

Mai mult, asistăm la declarații care, în alte state, ar genera demisii. Pe 21.12.2017, Banca Națională a Moldovei (BNM) publică doar o sinteză (și aceasta doar în limba engleză, ceea ce mai ales în R. Moldova afectează grav dezbaterea publică) a investigației fraudei bancare realizată de companiile Kroll și Stepton & Johnson. În același timp, BNM spune explicit că „Niciun demnitar sau oficial nu a avut acces la raportul propriu-zis”. După nici o săptămână de la publicare sintezei pe site, se pare că oficialii au avut acces la sinteză. Premierul Republicii Moldova, Pavel Filip, confruntat cu întrebări publice legate de faptul că Raportul nu este dat publicității, face o declarație halucinantă din care reiese că știa foarte bine numele din Raportul Kroll 2: „Dacă ar fi acum să facem publice toate numele care se găsesc în acel raport…. eu vă asigur că 90% din acele nume sunt oameni absolut onești, dar pur și simplu au fost în acest circuit. Iată de ce nu pot fi făcute publice aceste nume….”.

Declarație șocantă! Ulterior își cere scuze pentru declarație, fără să fie însă convingător, și interogațiile rămân: Cine, la Chișinău, a avut interesul ca discuția despre Kroll 2 să fie pusă în surdină. deși este o chestiune axială în perspectiva evoluțiilor recente și viitoare ale Republicii Moldova?

 Vom încerca în acest material să deslușim ițele unei afaceri dubioase, aproape neverosimile, și care astăzi, în an electoral în statul vecin, se dorește uitată de prea multă lume. O afacere în care cetățenii din stânga Prutului au pierdut mai bine de 1 miliard de dolari și în care statul Republica Moldova este, deopotrivă, călău (implicat) și victimă (asumată).

Structura investigației noastre este, pentru orientare, redată mai jos.

ff

 

 

  1. Ce lipsește din Raportul Kroll 2

Înainte de a trece la substanța analizei, respectiv ce s-a întâmplat de fapt în dosarul „furtului miliardului”, vom puncta pentru publicul mai puțin avizat care sunt principalele neajunsuri ale sintezei/rezumatului Raportului Kroll, dincolo de lipsa concretă a numelor de acolo. Vom vedea limpede că nu e vorba doar despre „oamenii absolut onești” pe care îi invoca premierul Filip.

f2

 Iată principalele omisiuni și carențe ale sintezei Raportului Kroll 2 publicate de BNM:

  1. Numele administratorilor, chiar şi fictivi, ai firmelor deţinătoare a conturilor unde au fost trimişi banii furaţi.
  2. Firmele de avocatură care reprezintă acţionarii reali ai firmelor din paradisurile fiscale la care au ajuns banii furaţi.
  3. Naționalitatea beneficiarilor reali, care se cunoaşte pentru cel puţin 70% din transferuri.
  4. Traderii din BEM şi Banca Socială care au schimbat leii furaţi în valută străină, care să fie apoi transferată peste hotare.
  5. Persoanele din BNM care au autorizat schimbul valutar al banilor furaţi.
  6. Ce sume au tranzitat conturile offshore în drum spre beneficarii reali, fără însă a rămâne în conturile respective. Aceasta este o cerinţă concretă a partenerilor de dezvoltare ai Republicii Moldova, pentru a se stabili dacă operaţiunea furtului miliardului a fost premeditată. Din acest punct de vedere este evident că jaful a fost premeditat cu mai mult timp înainte, din moment ce investigatorii au constatat că ordinele de plată erau deja date, atunci când au ajuns banii de la BEM.

Să fim bine înțeleși și să fie clar pentru toată lumea. Responsabilitatea pentru lipsurile din raport nu aparţine firmei Kroll, ci clientului său, Banca Naţională a Moldovei (BNM), pentru că firma execută comenzile clientului care o plăteşte. Odată cu publicarea celor două rapoarte, sau a unui singur raport în două părţi, se mai nasc şi alte întrebări faţă de cele iniţiale:

 

  1. Cine a cerut investigația Kroll și în ce context?
  2. De ce nu s-a investigat și implicarea instituțiilor de stat?
  3. În ce monedă au fost făcute transferurile?
  4. Cum au plecat banii de la BNM?
  5. Cine sunt persoanele din BNM vinovate?
  6. De ce Președintele Parlamentului din Republica Moldova, Adrian Candu, a publicat pe blogul personal primul raport Kroll și al doilea este confidențial?
  7. De ce raportul s-a publicat doar pe site BMN doar în limba engleză, un impediment în declanșarea unei dezbateri publice la Chișinău pe această temă?

Înainte de trece la analiza propriu-zisă, vom rezuma, anticipativ, concluziile demersului nostru. Tot ceea ce s-a întâmplat începând din anul 2013 în sistemul bancar din Republica Moldova a fost o acțiune coordonată a unor grupuri private și a principalelor instituții ale statului, în primul rând Ministerul de Finanțe, Guvernul Republicii Moldova, Procuratura Generală și Banca Națională a Moldovei, având ca scop extragerea unei sume importante de bani din sistemul bancar și transferarea acesteia în străinătate, cu predilecție în legislații off-shore, de unde să fie extrem de greu, dacă nu imposibil, de recuperat.

 

  1. Pregătirea furtului miliardului. Statul cedează controlul sistemului bancar către un unic grup privat (2012-2013)

Prima operațiune care se înscrie în această logică are loc în perioada 2012-2013. Statul Republica Moldova cedează de bună voie și nesilit de nimeni controlul asupra majorității acțiunilor a trei bănci – Unibank, Banca Socială și Banca de Economii – unui grup privat, bine coordonat și care a dat trei lovituri similare prin aceleași metode.

f3

 

Astfel, începând cu august 2012, Vienna Capital Partners vinde participația sa la Unibank către 21 de acționari, dintre care 8 firme private britanice și una rusească plus 12 cetățeni ai Republicii Moldova, majoritatea noilor acționari plătind acțiunile cu credite luate de la companii off-shore cu conturile bancare în bănci letone. Manevra a încălcat prevederile unor acorduri internaţionale de reglementare a domeniului financiar-bancar, la care şi Republica Moldova este parte, şi pe care ar fi trebuit să le respecte. Astfel, autorităţile de la Chişinău ar fi trebuit să stabilească şi să verifice identitatea reală a beneficiarilor ultimi/finali, având în vedere că unele dintre firmele britanice erau înregistrate în paradisuri fiscale precum Isle of Man, iar creditele prin care au obţinut banii pentru cumpărarea acţiunilor proveneau de la companii off-shore. Însă BNM şi alte instituţii competente nu au deranjat noii acţionari nici măcar cu completarea formularelor, unde aceştia ar fi putut da răspunsuri de formă. Autorităţile mai erau obligate şi să verifice în cazul în care aveau suspiciuni. În ce-i priveşte pe cei 12 acţionari persoane fizice, cetăţeni ai Republicii Moldova, autorităţilor nu li s-a părut nimic suspect în faptul că opt dintre aceştia au luat credite de la o singură companie, ceea ce arăta în mod evident că sunt concertaţi.

Este important să menţionăm şi rezistenţa îndârjită pe care guvernanţii „reformatori” şi „pro-europeni” au manifestat-o faţă de adoptarea de către Republica Moldova a legislaţiei financiar-bancare europene, solicitare făcută la adresa Chişinăului de către principalii săi finanţatori, UE şi FMI. De exemplu, în România, încă cu mai bine de 10 ani înainte de aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007, era interzis ca firmele off-shore să dobândească acţiuni la bănci. Dacă asemenea legislaţie ar fi fost în vigoare şi în Republica Moldova, furtul miliardului nu ar mai fi fost posibil.

 În perioada mai-iunie 2013, peste 50% din acțiunile de la Banca Socială au fost achiziționate de către câteva firme moldovenești și un grup de persoane fizice, cetățeni ruși, ucraineni și moldoveni; niciunul dintre aceștia nu deținea mai mult de 5% din acțiunile băncii, dar câțiva dețineau peste 4% din aceste acțiuni. Deși noii proprietari ai majorității acțiunilor Băncii Sociale și-au plătit achizițiile prin aceeași metodă ca în cazul Unibank (credite luate de la companii off-shore cu conturi în bănci letone), Banca Națională a Moldovei a ignorat această stranie coincidență și nu a acționat în consecință, deci nu a sesizat parchetul și nu a blocat schimbarea de acționari.

Dacă BNM şi-ar fi făcut datoria prevăzută prin lege şi ar fi efectuat o minimă verificare a bonităţii acţionarilor persoane fizice ar fi avut nişte surprize. Acţionarii ucraineni ai Băncii Sociale sunt nişte oameni de paie, interpuşii celor care au furat miliardul. O investigaţie de presă care a plecat de la identitatea acţionarilor, dezvăluită de primul Raport Kroll a reuşit să-i găsească pe aceştia.

Acţionarii provin din Kahovka, un orăşel de 36.000 locuitori din regiunea Herson, Ucraina. Cei cinci ucraineni şi doi ruşi au devenit acţionarii Băncii Sociale cumpărând într-o singură zi, 8 mai 2013, acţiuni în valoare de circa 650.000 fiecare. Banii proveneau din conturile unor firme off-shore înregistrate în paradisuri fiscale ca Panama, Belize, Republica Dominicană, Insulele Marshall şi Seychelles, conturile fiind deschise la banca letonă Pasta Bank. Şedinţa acţionarilor Băncii Sociale din 26 noiembrie 2014 s-ar fi ţinut la Kahovka, conform procesului verba al şedinţei. Atunci s-au decis mai multe manevre frauduloase, printre care vinderea  fictivă a portofoliului de credite unei firme britanice, pentru ştergerea urmelor, documentele tranzacţiilor fiind arse apoi cu ocazia incendierii dubei de transport valori a firmei de pază.

Printre proaspeţii bancheri de la Banca Socială care au aprobat asemenea decizii importante se numărau personaje ca Serghei Andriiciuk, preşedintele asociaţiei acţinarilor din Kanovka, căruia în toamna lui 2014 doi bărbaţi i-au cerut paşaportul cu scopul de „a salva o bancă” şi promiţându-i acestuia în schimb suma de 1000 hrivne, moneda naţională a Ucrainei, adică echivalentul a circa 70 dolari SUA.  Unul dintre cei doi bărbaţi, un anume Roman, vindea telefoane mobile în piaţa din Kanovka. Pentru a putea cumpăra acţiuni la Banca Socială, Andriiciuk a primit 655.000 dolari SUA de la un off-shore din Panama.

În august 2013, Agenția care gestiona participațiile statului, desfășoară o majorare de capital la Banca de Economii (BEM), la care statul nu participă, reducându-i-se astfel participația de la 56,13% la doar 33,3%, rezultatul fiind creșterea participației firmei „Sisteme Informatice Integrate” la 33,8% și făcând-o pe aceasta din urmă să devină principalul acționar al băncii. De data aceasta, firma majoritară a fost creditată direct de către firma-mamă, compania rusească OOO Konstanta, aceasta fiind, la rândul său finanțată prin credite de la companii off-shore, care au creditat și alți acționari ai BEM , care participaseră la majoarea de capital din luna august 2013. Firma Sisteme Informatice Integrate nu avea ca obiect de activitate principal pe cel „financiar-bancar”, şi deci nici experienţă în domeniu. OOO Konstanta, condusă de o interpusă a lui Ilan Shor, rusoaica Iana Gaidaiciuc, avea ca obiect de activitate alimentaţia publică, prepararea băuturilor, programe de distracţii şi opera un restaurant în incinta Ambasadei Republicii Moldova în Federaţia Rusă. Tot la Ambasada din Moscova a Republicii Moldova era înregistrat sediul social al firmei ruseşti Victoria, al cărei administrator este rusoaica Iana Gaidaiciuc, proprietara firmelor Sisteme Informatice Integrate şi OOO Konstanta, pe mâna cărora Guvernul Republicii Moldova a dat BEM. Dacă filiala din Chişinău a Sisteme Informatice Integrate avea un capital social de 57 milioane lei moldoveneşti, adică 3,35 milioane dolari la cursul din august 2013, firma mamă din Moscova, cu acelaşi nume, avea un capital social de numai 10.000 ruble, adică 300 dolari la cursul de schimb din august 2013.

Pentru a vedea cine a coordonat aceste mișcări de preluare a controlului celor trei bănci, este suficient să aplicăm principiul „follow the money” și să observăm că în perioada 2012-2013, grupul Shor (condus de Ilan Shor, foto jos) și-a triplat portofoliul de credite de la cele trei bănci de la 1,38 miliarde lei moldovenești la 4,8 miliarde lei moldovenești, dintre care 3 miliarde lei moldovenești numai către Unibank. (pag. 11 din primul raport Kroll).

f4

 

În toată această perioadă, nici Banca Națională a Moldovei, nici Ministerul de Finanțe nu au luat nicio măsură legală de stopare a acestei preluări și nici nu au sesizat Parchetul. În toată această perioadă, Ministru de Finanțe a fost Veaceslav Negruță (până în august 2013), urmat de către Anatol Arapu, prim-ministru fiind Iurie Leancă. Guvernatorul Băncii Naționale era Dorin Drăguțanu.

De menționat, totuși, faptul că Veaceslav Negruţa a făcut publică corespondenţa sa din mai-iunie 2012, adresată Consiliului Suprem de Securitate şi Comitetului Naţional de Stabilitate Financiară, care se referă la situaţia de la Banca de Economii. Fostul ministru al Finanţelor a atenţionat încă de atunci că statul riscă să piardă pachetul majoritar pe care îl deţine la Banca de Economii. În corespondenţa oficială, Negruţa a descris şi acţiunile de tip raider din 2011, atunci când în baza unei ordonanţe a unui judecător din raionul Căuşeni, 18,5% din acţiunile „Băncii de Economii” au fost transmise companiei off-shore „Rietel Limited”, înregistrată în Noua Zeelandă. Ulterior, un alt judecător, de această dată de la Judecătoria Centru din Chişinău, a legalizat tranzacţia prin care pachetul de 18,5% acţiuni ale BEM a fost trecut de la „Rietel Limited” la o altă firmă off-shore, „Lectom Ltd”. Tot Veaceslav Negruţa a declarat insistent că anumite persoane din conducerea ţării au cedat BEM unor grupuri oligarhice, dar atunci când se afla la conducerea ministerului nu a inițiat nicio procedură legală pentru a cere Băncii Naționale administrarea specială a Unibank sau a Băncii Sociale. Tot în acea perioadă, Veaceslav Ioniță, președintele Comisiei Parlamentare de Buget-Finanțe a desfășurat o campanie publică de avertizare asupra celor care se petreceau la cele trei bănci aflate în discuție.

 

  1. Statul intervine ilegal și transferă bani din rezerva Băncii Naționale către cele trei bănci falimentare (2014)

Fostul Ministru de Finanțe Veaceslav Negruță a publicat în 2017 un material intitulat „Spălătoria de bani și furtul miliardului”, capitol în cadrul raportului Monitorizare a evoluțiilor în sectorul financiar-bancar. Raport preliminar (decembrie 2016-mai 2017). Spicuim din acest material publicat sub egida Transparency International Moldova și IDIS Viitorul:

„În iulie şi septembrie 2014, se modifică legislația din domeniul bancar şi financiar. Astfel, prin angajarea răspunderii guvernului Leancă, sunt create premise legale de creditare de urgenţă a băncilor comerciale aflate în dificultate de către BNM cu garanţia guvernului… În noiembrie 2014, în şedinţă secretă, guvernul decide alocarea a 9,6 miliarde lei de la BNM celor trei bănci  (BEM, Banca  Socială şi Unibank). Decizia a fost luată contrar legislaţiei, întrucât nu a fost instituit nici organul abilitat să declare situaţii de criză, şi nici criza nu a fost anunţată oficial”.

De menționat că decizia guvernului Leancă a fost motivată prin acea că se urmărea acoperirea depozitelor garantate de către lege. Dar, surpriză: „Argumentul că garanţia s-a oferit pentru protecţia deponenţilor nu este  plauzibil. Din numărul  total al conturilor  deţinute de către deponenţi, care la  acea  dată  era  de  circa  2,4  milioane conturi, peste  2,3 milioane de conturi, sau 96% din deponenţi, aveau sume mai mici de 6 mii lei. Guvernul si-a argumentat deciziile  de  emitere  a  garanţiilor cu  aceşti  2,3  milioane de  conturi  ale deponenţilor  bancari, care  urmau  legal  să  obţină banii  înapoi, pentru  a  întoarce şi depunerile  celor  care deţineau în cont sume mai mari”- notează Veaceslav Negruță

„Din totalul de 13,4 miliarde lei putem găsi o justificare plauzibilă doar pentru o sumă de 2,4 miliarde lei care  reprezintă  suma depozitelor  persoanelor  fizice  de  până  la  100  mii  lei. Din datele oferite de BNM, observăm că din totalul depozitelor de 6,85 miliarde lei, doar 279,7 milioane lei  sunt depozite ale  persoanelor care cad sub  incidenţa Legii  privind  garantarea  depunerilor.  Aceste depozite reprezintă  4%  din  totalul  depozitelor şi  doar  2%  din  suma  garanţiilor  Guvernului. Mai  mult această sumă era şi trebuia plătită conform legii din Fondul de garantare a depozitelor.”- notează fostul ministru de finanțe Negruță.

Urmează ceva și mai uimitor, conform raportului realizat de către același Veaceslav Negruță: „Este  de  remarcat complicitatea şi coordonarea deciziilor a trei instituţii autonome în aceiaşi zi, 27 noiembrie 2014: BNM decide asupra administrării special a celor trei  bănci; Curtea Supremă de Justiţie declară ilegală emisia de acţiuni a BEM, urmare a căreia statul din acţionar majoritar devine proprietar a 33% din acţiuni (septembrie 2013) şi restabileşte calitatea de acţionar majoritar a statului; Consiliul Concurenţei decide iniţierea unei investigaţii privind ajutorul de stat prin creditarea de la BNM a celor  3  bănci. De fapt, prin aceste  acţiuni concertate, statului i-au fost transmise datoriile şi „gaura” de la BEM.”

Și lucrurile nu se opresc aici, indiferent de cine conduce guvernul. „Prin  a doua  decizie secretă, în  martie  2015, guvernul Gaburici  a alocat  încă  5,4 miliarde  lei  pentru acoperirea şi achitarea depozitelor persoanelor fizice”.

O serie de nume din cele invocate se regăsesc astăzi în guvernul R. Moldova:

f5

Fostul Premier Iurie Leancă (2013-2015) este astăzi Prim viceprim-ministru pe integrare europeană. Chiril Gaburici, fost premier (2015), este astăzi Ministru al Economiei și Infrastructurii. Alexandru Tănase, fost Președinte al Curții Constituționale (2011-2017), este astăzi Ministru al Justiției.

 

 

  1. Cele trei bănci pierd 18,4 miliarde lei într-o singură zi

Trebuie observat că în perioada ianuarie-noiembrie a anului 2014, grupul Ilan Shor devine un debitor important al BEM, ajungând să obţină de la această bancă credite de 2,3 miliarde lei moldovenești (de la aproape 100 milioane lei moldovenești în decembrie 2017). Acest lucru a fost posibil datorită unui artificiu bancar din 2013, când compania off-shore Rosseau Alliance a cumpărat un portofoliu de credite neperformante (NPL) de 1 miliard lei moldovenești la valoarea nominală (fapt unic în analele bancare, creditele neperformante fiind, de obicei, cesionate cu discounturi mari, între 50 și 90%!).

În acest timp, valoarea totală a creditelor acordate grupului Shor atinsese 8 miliarde lei moldovenești, utilizând garantarea încrucișată dintre cele trei bănci. Trei bănci rusești, Gazprombank, Interprombank și Alefi Bank au creeat depozite la cele trei bănci, permițând creșterea plafonului total de creditare a acestora, plafon consumat aproape în întregime pentru credite acordate grupului Shor.

f6

Grupul Shor și-a plătit (în intervalul 1-24 noiembrie 2014) creditele luate de la Unibank și Banca Socială, prin intermediul unor împrumuturi luate de la BEM, garantate cu depozite din alte bănci. Și astfel, la 24 noiembrie 2014, grupul Shor era debitor numai către BEM, valoarea creditelor către aceasta fiind 13 miliarde lei moldovenești (acordate către patru companii deținute de Ilan Shor).

Pe 26 noiembrie 2014 au loc următoarele fapte concomitente: creditele de 13 miliarde lei moldovenești sunt plătite anticipat către BEM, BEM plasează banii într-un depozit la Banca Socială și, în baza acestui depozit, plafonul maxim de creditare al acestei din urmă bănci crește și o nouă serie de credite de 13,7 miliarde lei moldovenești sunt emise de către Banca Socială către cinci companii moldovenești, care transferă banii unor companii off-shore cu conturi la Privatbank din Letonia (codul swift al acestor conturi este PRTTLV2XXX, corespunzător sediului central din Riga al PrivatBank)portofoliul de credite este cesionat unei companii britanice, Fortuna United LP (primul raport Kroll, pagina 15) plus o dobândă de 4,7 miliarde lei modovenești. Coincidență sau nu, dosarele de credit care conțineau întreaga documentație de creditare și garantare între cele trei bănci sunt încărcate într-un vehicul al Klassica Force SRL, vehicul care este furat și găsit apoi incendiat în totalitate, cu arhiva respectivă mistuită de flăcări. Practic, în acest mod, într-o singură zi, din cele trei bănci au dispărut 18,4 miliarde lei moldovenești.

A doua zi, 27 noiembrie 2014, la BEM se instituie procedura administrării speciale de către Banca Națională, aceiași procedură fiind aplicată și Unibank și Băncii Sociale pe 30 noiembrie, trei zile mai târziu. Ca să punem lucrurile în context, toate aceste manevre s-au efectuat cu câteva zile înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, care s-au ţinut duminică, 30 noiembrie 2014.

Nimic nu pare întâmplător.

 

  1. Filiera băncilor letone – filiera „morții”

Băncile letone implicate în scandalul furtului miliardului sunt entități înspăimântătoare pentru industria bancară europeană, deoarece Letonia își promovează agresiv sistemul bancar ca oferind cu ușurință suport bancar (conturi) firmelor off-shore, țara fiind considerată paradisul oligarhilor ruși și ucraineni. Având în vedere acest lucru, orice tranzacție provenind din conturi din această legislație trebuie din principiu suspectată de a fi materializarea unei firme off-shore. Jumătate din activele bancare letone sunt deținute de către ne-rezidenți, ceea ce reprezintă o vulnerabilitate majoră a acestui stat, cu cele 29 de bănci ale sale, rămase după ce criza a măturat alte 34.

 

Care sunt aceste băncile letone implicate în furtul miliardului?

  1. PrivatBank-subsidiara din Letonia a băncii ucrainene PrivatBank, înființată de către Ghenadi Boholubov și Igor Kolomoysky. Acesta din urmă (vezi foto jos) este al treilea cel mai bogat oligarh ucrainean (după Ahmetov și Pinciuk) și al 377-lea de pe glob și a fost guvernatorul provinciei Dnipropetrovsk. A fost numit de către Vladimir Putin „un escroc cu capacități unice”, a intrat în conflict cu președintele Poroșenko și a fost demis din postul de guvernator în martie 2015, iar în 2016 banca pe care o deținea, PrivatBank, a fost naționalizată de către guvernul de la Kiev, invocându-se o pierdere majoră de peste 6 miliarde USD.

f7

 Igor Kolomoysky – PrivatBank

 

  1. ABLV Bank AS, o bancă cu active de peste 3 miliarde USD, fosta bancă regională Aizkraukles Banka, privatizată în 1995 de către doi „întreprinzători”, Ernest Bernis (43%) și Oleg Fil (43%), intrată în 2014 sub regim de supraveghere directă a Băncii Centrale Europene; are prezențe în fostul spațiu sovietic (Rusia, Ucraina, Belarus, Kazakhstan, Azerbaijan, Uzbekistan) și în alte legislații off-shore ( Hong-Kong, Cipru și Luxemburg). Este cea mai mare bancă deținută de către letoni. Principalul acționar, Oleg Fils, fost fotbalist de echipă națională) este cel mai bogat leton cu o avere estimată la peste 250 milioane USD.

f8          Oleg Fils – ABLV Bank AS

 

  1. Latvijas Pasta banka, fosta bancă a poștei letone, recent privatizată ca urmare a iminenței falimentului, este acum deținută de către holdingul MONO (fondat în 1988 (în timpul Perestroikăi) de către al optulea cel mai bogat leton (Mihail Ullman, cu active de 110 milioane Euro). Doi dintre cei patru directori sunt ruși. Este o bancă mică, cu active de câteva sute de milioane de Euro și cu o capitalizare bursieră de 13 milioane Euro. Latvijas Pasta banka, de exemplu, este foarte fidelă cooperării în cadrul instrumentului Automatic Exchange of Information și nu ține foarte mult la „secretul bancar”, mai ales față de ofițerii organelor fiscale din alte țări. Însă de a Chişinău nu are cine să pună asemenea întrebări.

f9

Mihail Ullman – Latvijas Pasta banka

 Cu toate că primul raport Kroll enumără încă două bănci, Aiskrakles Bank și Aizkraukles bank, acestea sunt de fapt una și aceeași cu mai sus descrisa ABLV Bank.

 

(va urma)