Frustrarea de a fi „saraca tara bogata”- Interminabila si penibila dramoleta a gazelor din Marea Neagra

Petrișor Peiu | Ziare.com| 08.07.2018

Razboiul de ultim moment al gazelor din Marea Neagra pare cam ciudat.

Austriecii vor sa puna mana pe gaze (dar nu pot fara sondele americane), ungurii vor sa le fie destinate numai lor, americanii sustin cresterea securitatii energetice a unei Europe cu care sunt in razboi comercial, iar Romania sta si se uita, temandu-se sa nu supere cumva partenerul strategic caruia ii boicoteaza ziua nationala (4 iulie) sau sa nu-l supere pe Orban Viktor, cel iute la sfat care ne va da afara din OECD-ul in care nu ne-a primit, sau sa nu-i supere pe comisarii europeni care vand esticilor iluzia unui efort comun pentru securitate energetica, sub privirile indiferente ale germanilor care lucreaza de zor la conducta Nord Stream II…

Trebuie sa remarcam din capul locului ca subiectul zacamintelor de gaze off-shore (din Marea Neagra), precum si politica de valorificare a energiei primare (petrol, gaze si carbune) si cea de interconectare, au fost confiscate de catre grupurile auto-declarate de „initiati”: un grup restrans de persoane din sfera politicii, secondati de catre sergentii de serviciu din presa si nelipsitii analisti si consultanti au tinut aceste teme „inchise” in cercul lor restrans si, doar din cand in cand, se mai intruneau pe langa fantana de la Sarindar sa se aprobe unii pe altii.

Astfel, romanii (posesorii prezumtivi ai bogatiilor subsolului) erau racordati la tematica exploatarii resurselor numai prin intermediul celor mai „selecti” reprezentanti ai lor.

Din acest motiv, recentele evolutii spectaculoase din 2018 au socat profund pe cetatenii acestei tari: actiunea de cedare a capacitatilor de export catre doua dintre firmele de casa ale lui Orban Viktor, precum si aroganta turanica a presedintelui FGSZ (operatorul maghiar de transport al gazelor), au ridicat valul de pe un secret extrem de bine ascuns sub faldurile grupurilor de iluminati.

Cu aceasta ocazie, am aflat cu totii despre batalia la baioneta in care sunt angrenati decidentii nostri (unul provenit din casta privilegiatilor gazului de la Medias, altul fost director local al Petrom, ca sa dam doar cateva exemple), batalie la care s-au lipit si cei care paraziteaza demult acest subiect: un asa-zis consultant, care a poposit in fotoliul de ministru direct din organigrama austriecilor de la OMV, altul care filozofa doct pe langa intaiul agronom al tarii…

Cate gaze are Romania

Recursul la cifre este totdeauna binevenit pentru ca ne poate limpezi mintile infierbantate de studiile omv-iste ale asa-zisilor consultanti sau de ofensiva diplomatica maghiara.

Sa incepem cu inceputul: este Romania o tara bogata in gaze? Ei bine, la nivel european stam bine, altminteri nici nu prea contam. In tabelul de mai jos sunt prezentate cateva tari importante ca rezerve de gaze dovedite, precum si raportul dintre rezervele dovedite si productia anuala, R/p (adica numarul de ani cat ne mai ajung aceste rezerve).

Din acest punct de vedere, noi detinem mai putin de 0,05% din rezervele mondiale de gaze naturale, cam 100 miliarde mc din cele 3.000 de miliarde mc detinute de intreaga Europa (fara Rusia, evident, cel mai mare detinator de rezerve din lume, 35.000 miliarde mc) . Norvegia detine peste jumatate din rezervele europene de energie, urmata de Olanda (cam o treime) si Marea Britanie (cam 6%), dublu fata de Romania.

Daca am lua in considerare rezerve off-shore de inca 100 miliarde mc, Romania ar egala sau intrece Marea Britanie, dar tot nu ar depasi 6% din rezerva europeana si tot ar fi sub 0,1% din rezervele globale.

Adica, daca acum, rezervele noastre ne ajung pentru inca 10 ani, cu rezervele submarine ne-ar ajunge pentru fix 20 de ani, poate 25, daca se vor dovedi mai mari. Vi se pare asa mult? Sa nu mai spunem ca avem astazi un consum foarte mic de gaze, pentru ca austriecii de la OMV (generator de ministri si secretari de stat si consultanti si analisti) au inchis toata petrochimia pe care a primit-o la pachet cu jumatate din gazul tarii…

La nivelul intregului glob, rezervele de gaz ating valoarea de 193.500 miliarde mc cu un raport mediu R/p de 52,6. Pentru Uniunea Europeana avem 1.200 miliarde mc cu un raport mediu R/p de 10.

rezerve gaz

Este productia de gaze romaneasca (10 miliarde mc anual) impresionanta pentru Europa, conteaza prea mult in balanta energetica continentala? Sa fim seriosi: nu producem mai mult de 2% din gazul consumat in Europa!
Rusii au produs in anul 2017 635,6 miliarde mc, americanii 734,5 miliarde mc, norvegienii 123,2 miliarde mc, olandezii 36,6 miliarde mc, britanicii 41,9 miliarde mc, romanii 10,3 miliarde mc, iar restul Europei 9,1 miliarde mc; kazahii au produs 27,1 miliarde mc, azerii 17,1 miliarde mc, ucrainenii 19,4 miliarde mc, iar algerienii 19,2 miliarde mc.

Intregul glob a extras 3.680 miliarde mc dintre care Uniunea Europeana a extras doar 117,8 miliarde mc.

Lucrurile devin interesante daca luam in considerare si consumul, care pentru continentul nostru se prezinta astfel: daca consumul global este de 3.670 miliarde mc, Uniunea Europeana consuma 466,8 miliarde mc, adica aproximativ a opta parte din total.

consum gaze
De unde vine gazul importat? Cea mai mare parte ajunge pe batranul continent pe conducte, dupa cum urmeaza:

import gaze
 

import gaze2
Cu alte cuvinte, in 2017, Europa a importat 423,4 miliarde mc, dintre care 189,3 miliarde mc din Federatia Rusa (45%), 109,2 miliarde mc din Norvegia (25%), 43,3 miliarde mc din Olanda (putin peste 10%), 33 miliarde mc din Algeria (aproape 8%) si 10,8 miliarde mc din Marea Britanie (2,5%); aceste tari sunt responsabile asadar de peste 90% din importurile realizate pe continent, mici contributii avand si Azerbaidjean, Libia si Iran.

Cine sunt importatorii? Aproape un sfert din importuri (95 miliarde mc) sunt adresate Germaniei, care aduce 48,5 miliarde mc din Rusia si 20 miliarde mc din Olanda; urmeaza apoi Italia (53,8 miliarde mc, 12,7%) care aduce jumatate din cantitate din Rusia si restul din Algeria si Libia; Olanda importa, la randul sau 40,9 miliarde mc (cam 10% din totalul Uniunii), dintre care jumatate din Norvegia, fiind astfel un mare hub continental.

In regiunea noastra, cei mai mari importatori sunt: Polonia (14,7 miliarde mc, (11,1 miliarde mc din Rusia si 3,5 miliarde mc din restul Europei), Slovacia (13,7 miliarde mc, adusi din Rusia in intregime), Austria (8,6 miliarde mc, intreaga cantitate din Rusia), Republica Ceha (8,5 miliarde mc – 5,4 miliarde mc din Rusia si restul din Norvegia) si Ungaria (8,2 miliarde mc, in intregime import din Rusia).

O contitate de 65,7 miliarde mc este importata in Europa si sub forma de gaz natural lichefiat (LNG), dintre care cea mai mare cantitate vine din Qatar (23,7 miliarde mc), Algeria (14,1 miliarde mc) si Nigeria (12,2 miliarde mc) . Norvegienii contribuie si ei cu 4,8 miliarde mc la securitatea energetica a continentului, iar americanii cu doar 2,6 miliarde mc.

import gaze Europa
Ce inseamna sa fii hub energetic

Ce inseamna sa fii hub energetic si cine se califica sa fie numit asa? La nivel global, anul trecut s-au tranzactionat peste 1.100 miliarde mc, dintre care 740 miliarde mc pe conducte si 393 miliarde mc sub forma de LNG. Cel mai important trafic este exportul Federatiei Ruse catre alte piete (215 miliarde mc, aproape o cincime din total), apoi vine hub-ul gazeifer american: importuri de 83 miliarde mc si exporturi de aceeasi valoare.

Pe continent, Germania a importat aproape 95 miliarde mc si a exportat 7, iar Olanda a importat 42 miliarde mc si a exportat 44 si Marea Britanie a importat 47 miliarde mc si a exportat 11. Asa ca, despre pretentiile de a fi hub (regional sau continental) de gaze ale Romaniei, Ungariei, Austriei, numai de bine putem vorbi, dar realitatea este un pic diferita…

Ia sa vedem acum naratiunea OMV-analisti-consultanti-blogeri: Romania are 100 de miliarde mc de gaze pe fundul Marii Negre; cu aceasta cantitate inarmata, Europa se va lupta cu bestia ruseasca, taindu-i acesteia pofta nesanatoasa de a crea dependenta europenilor.

Si pentru ca noi suntem niste neputinciosi, aflati sub blestemul esecului, vom concesiona aceste zacaminte austriecilor care le au si pe cele terestre, cu care n-au facut nimic spectaculos, de altfel. Ce importanta are faptul ca austriecii nu au tehnologia de extractie a acestor gaze? Se vor alia cu americanii de la Exxon si astfel nu le vom putea refuza niciun favor partenerilor strategici… Si ne vom lupta si cu rusii!

Numai ca apar niste mici problemute de aritmetica: pai daca noi vom produce nu 10 miliarde mc, ci 20, tot vom fi cam pe la 4% din consumul Europei si de 10 ori mai putin decat exporta rusii in Europa! Deci credeti ca vom echilibra noi balanta gazeifera a continentului?

Dar cum de ne vom lupta cu rusii? Vom oferi pietei un pret mai bun (mai ieftin, adica) decat ofera Gazprom la asemenea cantitati? Dar cu care rusi ne vom lupta, de vreme ce unul dintre zacamintele off-shore a fost daruit pe tava celor de la Lukoil? Si dupa 15 ani, cand tot acest gaz se va epuiza, cum ne vom mai incalzi?

Nu cumva vom ajunge sa cumparam iar gaz de la rusii cu care ne-am luptat eroic pana atunci?

Una dintre marile inginerii planetare la care ne indeamna echipa de zgomote este salvarea sarmanilor ucraineni de la taierea conductelor rusesti. Pe bune? Pai, datele indica rezerve de 1.100 miliarde mc ale Ucrainei, care le vor ajunge acestora pe 54 de ani, adica ei vor zambi la caldura caloriferului cand, prin 2040, la noi va fi era glaciara! Ucraina a consumat in anul 2017 29,8 miliarde mc., de exemplu…

Nici cealalta tabara nu este mai putin comica decat echipa „OMV”, insa. Acestia ar vrea, nici mai mult nici mai putin, decat sa „uitam” gazele respective pe fundul marii pentru o vreme cand vom avea tehnologia sa le exploatam singuri, cu o industrie pe care ei au taiat-o ca fiind doar fier vechi. Si sa lasam in continuare doua treimi dintre romani sa se incalzeasca cu vreascuri sau sa nu se incalzeasca.

Iata de ce scenele penibile care se desfasoara acum la Bucuresti in jurul unui subiect ocultat pana acum de partidele politice, presa si ONG-uri nu fac decat sa alimenteze imaginea unei tari de mana a doua, care nu este capabila sa isi genereze o strategie coerenta pentru dezvoltare. Asa ca ar trebui sa ne calmam un pic, sa ne tamponam fruntea cu apa rece si sa decidem pentru noi, nu pentru altii:

Avem tot interesul sa exploatam aceste gaze? Avem! Pai, hai sa le dam sarcina exploatarii celor care o pot face, iar noi sa ne luam sarcina dezvoltarii rezonabile a unei industrii prelucratoare, sa construim centrale electrice pe gaze (pana in 2022 putem face cel putin inca una in afara de cea de la Iernut), sa extindem distributia de gaze catre cetatenii proprii si sa repornim petrochimia pe care inca nu au taiat-o austriecii…

*Toate datele, inclusiv tabelele, prezentate in articol au ca sursa „2018 edition of the BP Statistical Review of World Energy” – buletinul anual editat de catre British Petroleum