Povestea gazului. Orban inlocuieste Romania la Marea Neagra

Petrișor Peiu | Ziare.com | 08.02.2018

Ziua de 5 februarie 2018 se anunta linistita ca orice zi de luni in Romania.

Proaspat pricopsiti cu o noua reforma fiscala, romanii isi beau cuminti cafelutele bine-meritate de dupa weekend, in asteptarea fatidicei ore doua dupa amiaza, cand temutul CEx sau birou al partidului de guvernamant va aduce la Breaking News vreun ministru nervos care sa anunte fie o noua taxa, fie o noua campanie de lupta impotriva statului paralel.

Deodata, panica s-a instalat in redactii si pe ecrane: un ochelarist inalt si subtire, cu privirea rece a unui tocilar (olimpic la vreo materie ciudata gen chimie sau geografie), a venit val-vartej la Bucuresti, i-a aliniat pe prea-puternicii Tariceanu si Dragnea si, secondat de elegantul si plictisitul nostru ministru de Externe, a anuntat ca a venit sa ne ia gazele de la Marea Neagra, sa uneasca Clujul de Budapesta cu o cale ferata de mare viteza si alte cateva grozavii.

Szijjarto Peter pe numele lui, hiper-activul ministru de Externe maghiar, avand jumatate din varsta si din tara lui Melescanu, ne-a lasat pe toti sa ii admiram iscusinta diplomatica si determinarea.

Moskva slezam ne verit (Moscova nu crede in lacrimi)

Atunci cand se aude un zgomot de copite, cel mai probabil este o turma de cai, nu de zebre. Regentul Orban Viktor sau tanarul de 40 de ani Szijjarto nu urmareau nici sa ne ia Ardealul si nici macar nu le pasa de secuii pe care ii plangeau la televizor, totul era, de fapt, o lupta pentru resurse.

Ungaria este o tara mica, lipsita de resurse naturale si care incearca sa creasca printr-o geopolitica la nivel mare si, mai ales, bazata pe accesul la resursele altora. Marii jucatori pe langa care se gudura Budapesta sunt imensa si bogata Rusie, Germania-motorul economic al Europei si Polonia care se agita sa fie recunoscuta puterea regionala dominanta.

Budapesta lui Orban a mizat pe mimarea unui dans de apropiere prietenoasa fata de Rusia hartuita de Occident. Si s-a trezit cu spatele la zid, adica si cu banii dati (pe garnituri de metrou, pe reactoare nucleare) si cu accesul interzis la principala resursa ruseasca, gazul natural. Cum s-a ajuns aici?

Uniunea Europeana consuma anual peste 465 de miliarde de metri cubi de gaze, din care 35%, adica aproximativ 165 miliarde metri cubi, sunt importuri din Federatia Rusa. In 2017, exporturile de gaze ale Gazprom spre Europa si Turcia au crescut cu 8,1%, la nivelul record de 193,9 miliarde de metri cubi (bcm), in pofida eforturilor Europei de a-si reduce dependenta fata de furnizarile de energie din Rusia; cota de piata a Gazprom pe piata europeana a gazelor, unde genereaza majoritatea veniturilor sale, a crescut anul trecut la nivelul record de peste 35%, de la aproximativ 33% in 2016.

Inca 35% din importuri provin din Norvegia, iar 12% sunt reprezentate de importurile de gaz natural lichefiat (LNG) si tot 12% sunt reprezentate de importurile din Libia si Algeria. Peste 20 miliarde de euro este factura importurilor de gaze pentru Uniune.

Gazprom asigura o treime din necesarul de gaze naturale al Europei

Grupul rus aprovizioneaza Europa cu gaze naturale prin trei rute principale: conductele din Ucraina, ruta Yamal-Europe, via Belarus si Polonia, precum si gazoductul Nord Stream, care face legatura intre Rusia si Germania, via Marea Baltica.Dintre conductele actuale, ruta ucraineana (Urengoy Uzhgorod) are cea mai mare capacitate (142 miliarde metri cubi – bcm), urmata de Nord Stream 1 (55 bcm), Yamal Europa (33 bcm) si Blue Stream (prin Turcia – 16 bcm).

retea gaze

Pana in 2025, Europa va avea nevoie de inca 50 miliarde metric cubi (bcm) de gaze importate si pana in 2035, de inca 75 bcm in plus fata de nivelul actual.

Din intreaga cantitate exportata catre Uniunea Europeana de catre Gazprom, cam 80 bcm au fost exportati in 2017 prin sistemul de conducte Urengoy Uzhgorod, 54 bcm prin prin Nord Stream1 si 30 bcm prin Yamal Europa (o mica cantitate este export de containere LNG).

Practic, Gazprom si-a redus ponderea exporturilor catre Uniune prin conductele ucrainene de la 90% (in 1998) la aproximativ jumatate in 2016-17.

Miza principala a Federatiei Ruse astazi o reprezinta realizarea gazoductului Nord Stream 2, impreuna cu Germania. Nord Stream 2 va dubla capacitatea actualei conducte Nord Stream 1 si va reduce la doar un sfert actuala cantitate de gaze ce tranziteaza Ucraina, iar aceasta din urma tara ar pierde astfel venituri anuale de aproape 2 miliarde de dolari (2% din PIB-ul nominal), intrand in colaps.

Realizarea conductei Nord Stream 2 (peste 12 miliarde USD-55 miliarde metri cubi capacitate) va conduce la reducerea cantitatilor de gaz care vor tranzita Ucraina la 20-25 miliarde metri cubi pe an.

Numai ca finalizarea conductei Nord Stream 2 va aduce si pierderi importante si lipsa securitatii alimentarii cu gaz pentru inca doua tari din sfera de influenta ruseasca, Slovacia si Ungaria.

Adica ungurii lui Orban Viktor vor ramane prin 2020 cu ochii in soare: premierul Orban s-a facut frate de cruce cu tarul Volodea Putin cumparandu-si atentia acestuia cu 12 miliarde de dolari (a cumparat doua reactoare nucleare pentru centrala Paks 2 in valoare de aceasta suma), iar Moscova isi continua planurile diabolice imperturbabila, neluand in seama guvernul frate de la Budapesta.

Ceea ce conteaza pentru Putin este scoaterea Ucrainei din circuitul gazelor si taierea veniturilor acesteia cu 2% din PIB prin taierea platilor pentru tranzitul gazelor. Ei, si acum ce sa faca nedreptatitul Orban? Plus ca in 2018 are si alegeri pe cap.

Romania, victima inocenta a propriei lipse de strategie

Intr-o pelicula celebra a anului 1998, Rounders, exista o scena memorabila care reproduce situatia Romaniei in regiune: personajul Joey Knish (interpretat de catre John Turturro) ii explica esenta jocului de poker mai-tanarului sau discipol, Mike McDermott (interpretat de catre Matt Damon):

“Cand te asezi la o masa de poker, daca in primele 20 minute nu te prinzi cine este fraierul de la masa aia inseamna ca tu esti ala”.

Bucurestiul nu s-a prins cine este fraierul nici dupa mai multi ani, darmite dupa 20 de minute. Incurajat de amatorismul echipei guvernamentale, presedintele Iohannis isi petrece o binemeritata vacanta (in Germania si Spania), obosit dupa un indelung somn de frumusete, uriasii muti din administratie fac si desfac a cincisuteuna strategie de dezvoltare a sectorului energetic, consultantii rontaie linistiti milioanele de euro sponsorizari de la nenumaratele consilii de administratie ale nenumaratelor firme din sectorul energetic.

Numai depozite subterane de gaz nu face nimeni, centrale electrice pe gaze nu mai face nimeni, carbunele nu mai este folosit de nimeni si noi importam energie electrica.

Ungurii nu au avut decat sa citeasca statisticile si sa isi dea seama ca noi nu stim ce sa facem cu gazul: consumul Romaniei este de sub 11 miliarde metri cubi (bcm), iar Ungaria (o tara de doua ori mai mica) consuma aproape 9 miliarde metri cubi, avand si industrie energetica si planuind sa scape de cosmarul lipsei gazului rusesc de pe conductele ucrainene.

Ideea salvatoare s-a dovedit trimiterea unei solii la valahii cei tulburenti, speriati de barba lui Hunor Kelemen si de pactul tripartit al partidelor maghiare din Romania (un fel de “Unio Trium Nationum” varianta 2017). Solul regentului Orban Viktor, ministrul de Externe Szijjarto Peter (un tocilar ochelarist care parea victima sigura pentru experimentatul diplomat cu trabuc in coltul gurii care este ministrul de Externe de la Bucuresti), s-a dovedit foarte eficient si, in numai cateva ore, i-a aliniat in fata sa pe presedintii camerelor Parlamentului de la Bucuresti si lideri ai coalitiei de guvernare, si a obtinut de la acestia incredibilul: Romania sa-si cedeze practic Ungariei intregul zazamant de gaz descoprit de consortiul Exxon Mobil-OMV in platoul continental al Marii Negre.

Adica noi convenim sa construim, pe banii nostri, o conducta si o statie de transfer, prin care sa aducem gazele descoperite de Exxon in Marea Neagra la granita de vest a tarii, iar ungurii se obliga sa cumpere intreaga aceasta cantitate (4,4 milioane metri cubi-bcm) din 2022, incepand cu modesta cantitate de 1,7 miliarde metri cubi (echivalent cu consumul din Bucuresti), din anul 2020.

E adevarat ca multi pe la noi se inchina la fetisul interconectarilor si deplang faptul ca sarmanul gaz zace nefolosit pe fundul marii; dar asta pare mai degraba justificarea neghiobiei de a nu face nimic decat vreo politica europeana savanta. Cine ne impiedica sa ne facem la Constanta un terminal de LNG si sa tranzactionam de fapt gazul altora, destinat unor alte tari?

Si-uite asa ungurii si-au securizat jumatate din consum, iar romanii recita frenetic mantra “Mandri ca suntem romani”…