Europa tuturor e mai mult a unora decat a altora

Petrisor Peiu | Ziare.com | 12.02.2018

Uniunea Europeana este intr-o situatie complicata si aceasta dureaza de cativa ani. Diferentele de viziune asupra viitorului impart, mai puternic ca niciodata, continentul.

Presiunea pe care statele mari si puternice, liderii informali ai “nucleului dur”, o pun asupra “adancimii” integrarii se loveste de recuperarea unei identitati regionale de catre statele central-europene reunite in Grupul de la Visegrad. Grecii se simt din ce in ce mai mult abandonati de Bruxelles si pusi la colt de catre germani, in vreme ce natiunile sudice se restrang intr-o periferie a Occidentului.

Subiectele in disputa tin atat de filosofia politica comuna, cat, mai ales, de economia stratificata a pietei unice. Cresterea economica entuziasta din ultimii doi ani a pus oarecum surdina peste aceste dispute, dar se apropie un punct periculos, in care diferentele vor trebui conciliate, pentru a putea merge inainte.

Acest punct este, fara indoiala, necesitatea de a construi un alt buget pentru Uniune, in urma ruperii Marii Britanii, a sasea parte a economiei noastre comune.

Tanarul si hiper-activul premier austriac, aliat cu un alt conservator, olandezul Mark Rutte, a deschis deja acest front, declarand deschis ca nu sustine cresterea contributiilor statelor net contributoare, mai ales ca banii respectivi se vor cheltui cu predilecti pentru estici. Sebastian cel Scurt (“kurz” inseamna scurt in germana) isi doreste o Uniune mai prudenta cu stipendiile pentru tarile estice, a caror ostilitate fata de actuala paradigma europeana este din ce in ce mai reclamata de catre vestici.

In acelasi timp, Orban Viktor a reunit la Budapesta opt state est-europene, inclusiv Romania, care au decis sa-si suplimenteze sumele alocate bugetului comunitar in viitorul cadru financiar multianual al UE, pentru a contribui la acoperirea golului creat de Brexit in acest buget, fortand o decizie similara si din partea Vestului.

Dar pentru ce ne batem, care este miza acestei noi confruntari?

Ei bine, in 2016, cel mai mare beneficiar de fonduri europene a fost Polonia, cu un plus de 13 miliarde de euro, adica diferenta dintre banii dati la buget si sumele primite prin programele europene, urmata de Romania, cu un plus de peste 4 miliarde de euro, Grecia (plus 5,1 miliarde de euro), Ungaria (plus 4,6 miliarde de euro) si Cehia (3,3 miliarde de euro).

Dintre toate tarile Uniunii Europene (28 la numar), 10 sunt net contributori la bugetul Uniunii, iar 18 sunt net beneficiari. Statele care platesc mai mult decat primesc sunt Olanda, Suedia, Germania, Danemarca, Finlanda, Austria, Franta, Marea Britanie, Italia si Irlanda, adica tarile cele mai dezvoltate, asa-numitul nucleu dur, partizanii cresterii gradului de integrare si a omogenizarii continentale, mai putin Marea Britanie, evident. Cea mai mare contributie neta la bugetul comun o are Olanda(plateste 8,3 miliarde de euro si primeste inapoi mai putin de 2 miliarde de euro).

Practic, toate aceste economii puternice platesc pentru accesul la piata statelor mai sarace, pentru dezvoltarea pietelor lor proprii din Est si din Sud.

contributii UE
Daca ne gandim la raportarea eforturilor respectiv a poverilor financiare din Uniune, un olandez plateste in fiecare an aproape 400 de euro pentru accesul companiilor olandeze la piata comuna, un suedez aproape 300 de euro, un neamt putin peste 200 de euro, iar un austriac de-al lui Kurz 150 de euro.

Parca nici nu este asa de mult pentru sarmanii austrieci: anul trecut, Austria a realizat un excedent comercial, de exemplu, din relatia cu statele estice de peste 3 miliarde de euro, adica aproximativ 300 de euro pentru fiecare cetatean al sau.

Dar ia sa vedem si unde ajung banii nordicilor, ai nemtilor si ai austriecilor? Pai cel mai mult primesc luxemburghezii (2670 de euro/locuitor), desi sunt cetateni ai celui de-al doilea cel mai bogat stat de pe glob!

Urmeaza vecinii nostri unguri (570 euro/locuitor), care sunt si vocali contestatari ai actualei conduceri continentale. Grecii primesc si ei cate 500 euro/locuitor pentru a putea cumpara cu ei submarine germane si pentru a suporta soarele toropitor al Mediteranei in timp ce protesteaza infasurati in steaguri rosii.

Polonezii, cei aratati cu degetul de toata birocratia comunitara, aduna cate 350 de euro fiecare de la bogati, iar noi suntem mult mai modesti, cu doar 225 euro/locuitor. In schimbul acestor bani, oferim cu generozitate partenerilor europeni un deficit comercial de 10 miliarde de euro (din totalul de 13 miliarde), adica platim 500 de euro de caciula. Numai pentru deficitul cu austriecii (1 miliard de euro, 10% din total), ne scormonim in buzunar de cate 50 de euro fiecare…

Unde mai pui ca Austria este al doilea cel mai mare investitor in Romania, primind cea mai mare banca din tara (careia i-au injumatatit cota de piata in numai 10 ani) plus compania nationala petrochimica, impreuna cu jumatate din rezervele de gaz si toate rezervele de petrol ale tarii.

Acuma, mi se pare si ieftin sa platesti 150 de euro pe an pentru a te juca de-a Ceausescu cu industrii intregi: managementul austriac a transformat in fier vechi a treia rafinarie romaneasca si a demolat integral toate unitatile petrochimice primite aproape gratis in 2004.

Sa nu uitam si pleasca cu care s-au trezit aceiasi austrieci cand au primit, total abuziv si neinspirat, concesiunea exploatarii de gaze din Marea Neagra (impreuna cu Exxon, e drept). Pai daca e clar ce fac americanii (ei vin cu tehnologia), la austrieci nu mai e asa de clar, dar, in schimb, se lauda peste tot ca vor duce intreaga cantitate extrasa in Ungaria.

Uite si cum se cheltuiesc cei 225 euro/locuitor primiti de catre romani: se face, de exemplu, conducta BRU, care sa mute gazul de la Marea Neagra pana la Budapesta.

Tot in schimbul celor 150 de euro platiti pe an catre estici, austriecii si-au compensat deficitul de medici, asistente, ingineri, It-isti cu emigranti ieftini din tarile “sustinute”. Numai din Romania tara lui Kurz a primit peste 106.000 oameni cu calificari inalte, care contribuie cu peste 4 miliarde de euro la PIB-ul national si care contribuie si ei cu cate 150 de euro la mentinerea pietei comune.

Oare tanarul si charismaticul premier vienez n-o fi stiut toate aceste mici amanunte? Sau le-a stiut si atunci este nitel cam prea populist, sau nu le-a stiut si atunci e un pic cam superficial. Oricum, se pare ca tineretea nu este o calitate in sine si mai ales se pare ca polonezii si ungurii nu detin monopolul manifestarilor de exotism pe scena europeana.

Ce facem noi cu banii

Lasandu-l pe “scurtul” vienez sa se impauneze in fata propriului electorat cu aceste mici mostre de teribilism, sa remarcam si eficienta deosebita a conducatorilor nostri in taierea frunzei la caini.

Pai bine, mai, istetilor, cum explicati voi ca fiecare ungur ia mai mult decat dublu decat fiecare roman de la bugetul Uniunii, desi noi murim cu nucleul dur in suflet, iar Orban ii porcaie pe bruxellezi pe la toate colturile? Nu cumva decat sa pierdeti vremea cu talk-show-uri si cu reforme fiscale ati face si voi ca ungurii sau ca polonezii?

Cum naiba de pana si cei mai bogati est-europeni, cehii si slovenii, iau cu cate 50 de euro, respectiv 100 de euro mai mult decat noi? N-om avea oare vreo problema cu calitatea carmuitorilor nostri?

Sa mai vedem si pe ce cheltuim acesti bani. Ungaria, de exemplu, cheltuieste 43% pe dezvoltare regionala, 24% pentru coeziune, 18% pentru dezvoltare sociala si 13% pentru agricultura.

Noi alocam doar 34% pentru dezvoltare regionala, peste 26% pentru agricultura, 22% pentru coeziune si 15% pentru dezvoltare sociala.

Cu alte cuvinte, diferenta esentiala dintre noi si unguri este aceea ca noi cheltuim pe dezvoltare cu un sfert mai putin decat ei si dublu pentru agricultura. Si atunci, de ce Ungaria este exportator net de produse alimentare, iar Romania este importator net de produse alimentare?

Acum nu mai ramane decat sa ne intrebam: oare pe la Cotroceni sau pe la Palatul Victoria o citi cineva aceste cifre? Sau, vazand succesul colosal al tanarului cancelar austriac, se gandesc si liderii nostri ce placut e sa fii superficial sau populist?