Europa de dincolo de Europa

Petrișor Peiu | Ziare.com | 09.06.2019


Uniunea Europeana este, fara indoiala, un gigant economic care nu si-a gasit o cale de a-si proiecta profilul international. Este ca un sportiv urias, inalt, rapid, plin de muschi, dar dominat de stangacie cand se afla in preajma fetelor.

Practic, Uniunea este singura mare forta economica a lumii care nu stie sau nu vrea sa fie si un actor politic global.

O populatie de 512 milioane de locuitori si o economie agregata de 23.000 miliarde de dolari (metodologia preturilor comparabile – PPP) fac din Uniunea noastra un colos, dar un colos caruia ii este greu sa fie primit la masa deciziilor de catre puterile care joaca la nivel global.

Dimensiunea internationala a Uniunii este timida, controversata, inconstanta si mediocra. Cu greu putem deslusi un profil macar regional al ambitiilor externe ale UE.

Ei bine, acest continent a fost mult timp dominat de logica bipolaritatii, cu Statele Unite puterea eliberatoare si protectoare a jumatatii vestice prospere si cu Uniunea Sovietica – puterea brutala, necharismatica, gardiana Estului comunist.

Pe vremea aceea, in primii 45 de ani de dupa razboi, Europa era o realitate de la Atlantic la Berlin si orice val de ambitie continentala se spargea in zidul care inconjura Berlinul.

Sovieticii nu au incurajat niciodata o identitate europeana in zona lagarului comunist, constienti ca acest lucru ar fi insemnat sfarsitul imperiului lor. Numai ca brusc, in perioada de coabitare dintre Gorbaciov si KGB, de la Moscova s-a relansat proiectul “Europei de la Atlantic la Urali”, enuntat in urma cu 30 de ani, la Strasbourg, in 1959, de catre Charles de Gaulle.

Vesticii, precauti, ar fi preferat sa darame zidul Berlinului si apoi sa ia o binemeritata pauza dupa o asteptare de decenii, trasand o linie de demarcatie intre ei si noua si necunoscuta (pentru ei) lume estica, renascuta.

Anul 1990 a adus cu sine doua evenimente majore: pe 12 iunie a intrat in coma principala putere a continentului, odata cu proclamarea suveranitatii Rusiei, iar pe 3 octombrie s-a nascut o noua putere dominanta, in chiar inima Europei, prin inglobarea landurilor germane estice in Republica Federala Germania.

Si astfel, ideea unei Europe mari a inceput sa radieze de la Berlin, definind o noua realitate geopolitica, care se bazeaza pe coabitarea dintre vechea Europa, vestica si cuminte, si tinerele si zburdalnicele state estice.

Atunci cand Croatia a devenit al 28-lea stat al Uniunii, mesterii care au ridicat acest imens spatiu politic au lasat mistriile jos, obositi si contrariati de ceea ce obtinusera.

In 2013 s-a incheiat tot ceea ce se planuise vreodata. A fost, intr-un fel, “sfarsitul istoriei”, dincolo de aceste granite nimeni nu mai putea gandi nimic.

Elefantul preocupat doar de oglinda

In mod natural, un elefant de 512 milioane de oameni, incarcat cu povara celor 23.000 miliarde de dolari produsi anual, nu poate sa asiste impasibil la ce se intampla in jungla din jurul sau. Cu atat mai mult cu cat la Kremlin se afla un nou tar, energic, autoritar si dornic de a reveni printre “jucatori”.

Dar pentru ca elefantul geopolitic de Bruxelles este, in totalitate, preocupat sa se admire in oglinda si sa isi ascunda cearcanele cu straturi groase de farduri, nu prea a stiut ce sa faca cu lumea din jur. Este dificil sa le spui americanilor ca rolul lor istoric s-a incheiat, dar in acelasi timp sa nu ii inlocuiesti. Si asa cum se intampla de multe ori in istorie, acolo unde nu stim ce sa facem, simulam un plan desavarsit.

Asa s-a nascut la Bruxelles “politica de vecinatate”, un mod de a spune lumii inconjuratoare ca Uniunea Europeana exista si ca niste ganditori profunzi de la Bruxelles masoara hartile si istovesc tastaturile computerelor desavarsind un plan menit sa inlocuiasca lumea de pana acum cu una mai buna si mai corecta politic.

Vecinatatea Sudica

Constructia “politicii de vecinatate” se sprijina pe doi piloni: “Vecinatatea Sudica” si “Parteneriatul Estic”.

Sa le luam pe rand: “Vecinatatea Sudica” include tari mediteraneene in care UE se vede jucand un rol important: Algeria, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Libia, Maroc, Siria, Tunisia si surpriza! “Palestina”.

Acum nu ca nu ar fi clar cam ce influenta si ce pozitie (nu) are Bruxelles-ul in Israel, dar sa vedem ce rezultat au avut politicile de “primavara araba” promovate de comisia Barroso, in parteneriat cu regimul Obama-Clinton: Libia a iesit din dictatura si a intrat in razboi tribal, Libanul este prada militiilor Hezbollah inarmate de ayatolahii de la Teheran, Siria este un munte de ruine guvernat de Bashar al-Assad, sub tutela trupelor rusesti si iraniene, iar Egiptul incapuse pe mainile “Fratiei Musulmane”, inainte de a fi salvat de catre generalul Fattah el-Sisi.

Cei mai multi bani ii aloca UE, insa, pentru un stat-fictiune, inexistenta Palestina, care primeste anual 328 milioane de euro pentru “dezvoltare”, plus 46 milioane de euro “ajutor umanitar”, in special pentru Gaza (sursa: AICI).

Adica, sa ne intelegem bine: Bruxelles-ul plateste anual 400 de milioane de euro direct catre cele mai corupte regimuri din lume, cel dirijat de Al-Fatah in Cisiordania si cel al teroristilor Hamas din Gaza. Pe ce se duc acesti bani? Pe scoli, pe spitale, pe drumuri?

Nu, acesti bani conduc la imbogatirea rapida a oficialilor Al-Fatah si Hamas si la achizitia de rachete trase de pe acoperisurile scolilor si moscheilor spre Israel. Prin comparatie, Serbia, statul cel mai important care se afla in pre-aderare la UE, primeste cam 200 de milioane de euro anual, adica jumatate din cat primesc “palestinienii”
 (sursa: AICI) . Si Serbia este o tara, are un teritoriu si o populatie mult mai mari decat inexistenta “Palestina”.

Parteneriatul Estic

Dar sa vedem si celalalt pilon international al UE: “Parteneriatul Estic”, ajuns deja la varsta concluziilor, adica la implinirea cifrei rotunde de 10 ani.

Romania parteneriat estic

Parteneriatul Estic este instrumentul prin care Uniunea Europeana incearca sa modeleze teritoriul fostelor republici sovietice, in competitie cu cea mai importanta putere regionala, Federatia Rusa. Ei bine, UE, un gigant de 512 milioane de oameni, care produce anual 23.000 miliarde de dolari (PPP), isi propune sa castige competitia cu un stat cu o populatie de trei ori mai mica (147 milioane locuitori) si cu o economie de cinci ori mai mica (4.300 miliarde de dolari, PPP).

Nimic mai simplu, am zice, mai ales daca ne uitam la statele din acest parteneriat: singurul stat mare este Ucraina (42 milioane locuitori si un PIB de 408 miliarde de dolari, PPP), Belarus (10 milioane de oameni si un PIB de 200 miliarde de dolari, PPP) si Azerbaidjean (10 milioane de oameni si 180 miliarde de dolari PIB-ul, PPP) sunt state medii, iar Armenia (3 milioane de oameni care produc un PIB de 33 de miliarde de dolari, PPP), Georgia (3,7 milioane de oameni cu un PIB de 42 miliarde de dolari, PPP) si Republica Moldova (3,35 milioane de oameni si un PIB de 27 miliarde de dolari, PPP) sunt extrem de mici, nefiind in primele 110 economii ale lumii.

Ei, si cum isi proiecteaza UE puterea, marimea si valorile in acest spatiu? Ar trebui sa finanteze cu predilectie statele care se bizuie pe aceleasi valori, statele care incearca sa semene cu profilul european si care se departeaza de sirena rusoaica, rapitoarea blonda cu ochi albastri.

Adica banii care vin de la UE si din investitiile directe facute de investitorii europeni, comertul liber cu statele Uniunii ar trebui sa ii faca pe cei atasati de Europa mai prosperi, iar pe cei atasati de cruda si medievala Rusie sa ii faca mai saraci.

Care era situatia in 2009, cand a pornit “Parteneriatul Estic”? Ei bine, in 1990, Rusia era cea mai performanta republica sovietica (3.485 dolari/locuitor), urmata de grupul statelor baltice (aproape 3.000 dolari/locuitor), apoi venea Belarus 1.705 dolari/locuitor), bogata Kazahstan (1.650 dolari/locuitor) si Ucraina (1.570 dolari/locuitor), Georgia (1.492 dolari/locuitor) . Republica Moldova era pe locul 10 din 15, cu 972 dolari/locuitor.

In 2009, ce sa vezi? Tarile baltice depasisera toate pragul de 11.000 dolari/locuitor, fiind deja membre UE si lasand in urma Rusia (8.684 dolari/locuitor) . Belarus si Azerbaidjean erau pe la 5.000 dolari/locuitor, depasite de statul-petrolier Kazahstan (peste 7.200 dolari/locuitor), iar Georgia, Ucraina si Armenia erau in jur de 2.500 dolari/locuitor, depasind codasa Republica Moldova (doar 1.500 dolari/locuitor), (sursa: AICI).

Si acum intra in scena Parteneriatul Estic: Ucraina, Georgia si Republica Moldova se ataseaza spatiului european, sunt gata sa isi taie venele pentru valori si principii, se coloreaza in portocaliu si incep sa primeasca bani europeni: Ucrainei i se dau 3 miliarde de euro si asteapta sa primeasca inca 1 miliard de euro aprobat anul trecut, georgienii incaseaza 137 milioane de euro, armenii 100 de milioane, moldovenii primesc 90 de milioane de euro si asteapta alte 100 de milioane de euro, in vreme ce regimurile autoritare de la Minsk si Baku nu primesc nimic, firmele europene investesc peste 12,4 miliarde euro in Ucraina, cate 1,5 miliarde in Georgia si Armenia si 1 miliard in Republica Moldova si doar 2 miliarde de euro in Belarus; in Azerbaidjean prea mirosea a titei si gaz, asa ca firmele vest-europene au mai scapat vreo 11 miliarde de euro, tinandu-se de nas sa nu le puta prea tare autoritarismul familiei Aliev.

In plus, europenii au ajuns sa fie responsabili de peste 56% din comertul exterior moldovenesc, de peste 41% din cel ucrainean sau azer, de cate un sfert din comertul exterior armean sau georgian si de doar o cincime din comertul exterior al Belarusului.

Rezultatul acestor mari schimbari de paradigma? Iata un grafic sugestiv: cum a evoluat performanta economica a celor sase state in ultimii 10 ani.

GDP Romania

Socant! Dupa 10 ani de parteneriat estic, decalajul de performanta economica globala dintre Romania (penultimul stat intrat in UE) si acest grup de sase state creste puternic: azi Romania este la aproape 65% din media UE, iar cel mai performant stat din parteneriat, Belarus, abia atinge 47% din media UE, fiind depasit (pentru prima data in istorie) de modesta Bulgarie.

In rest, ierarhia celorlalte state este identica: Azerbaidjeanul aproape de Belarus, apoi Georgia si Armenia si codasele Republica Moldova (17% din nivelul mediu UE) si Ucraina (doar 21% din nivelul UE) . Deci ce a schimbat Parteneriatul Estic?

Pai daca tot Belarusul si Azerbaidjeanul nedemocratice si nefinantate sunt in frunte, iar la coada tot moldovenii si ucrainenii, pentru ce s-au cheltuit atatia bani, s-au facut atatea mese rotunde, conferinte, formate speciale, ba chiar pe la Chisinau si Kiev s-au ciocnit sampaniile aderarii? Intreb si eu, asa, ca modest contribuabil…

Pentru ca poza sa fie intreaga, sa mentionam ca, daca ne luam dupa indexul de percepere a coruptiei (calculat de Transparency International), Ucraina este pe locul 120 in lume, iar Republica Moldova pe locul 117, depasite fiind doar de Azerbaidjean (locul 152!!!), dar mult in urma Georgiei (a 41-a cea mai putin corupta tara) si a Belarusului (a 70-a cea mai corupta tara).

Sa nu uitam ca acest pompos si ineficient “Parteneriat Estic” este un proiect polonez (Varsovia tot timpul a cautat sa isi impuna intaietatea in Est, vezi si “Initiativa celor 3 mari”), la care s-au raliat si suedezii, probabil in calitate de oameni care nu stiu unde se afla exact Chisinaul pe harta, darmite sa fi fost vreodata prin Caucaz.

Sa nu uitam nici faptul, absolut remarcabil, ca, incurajati de includerea lor in acest format, politicienii de la Chisinau au comis furtul secolului, ascunzand in conturi off-shore nu mai putin de 1 miliard de dolari intr-o zi (a saptea parte din PIB-ul republican).

Asta dupa ce “justitia independenta” moldoveneasca a spalat 20 miliarde de dolari prin doua judecatorii raionale obscure. Si tot acest format a incurajat si Bucurestiul sa crediteze cu 150 milioane de euro, cu dobanda preferentiala, in 2015, un stat nefinantabil precum teritoriul dintre Prut si Nistru.

Oare nu vede nimeni ca “Parteneriatul Estic”, facut sa-i scoata (si) pe moldoveni de sub cizma ruseasca, i-a aruncat tocmai sub cizma lui Volodea Plahotniuc?

Dar sa ne multumim cu partea plina a paharului: macar “partenerii estici” s-au cunoscut mai bine intre ei. Unde credeti ca s-a refugiat jumatate din miliardul de dolari furat din Banca Nationala a Moldovei? Taman prin conturile filialei letone ale bancii ucrainene Privat Bank, detinuta atunci de catre oligarhul Igor Kolomoisky, “patronul exilat” al proaspat-alesului presedinte ucrainean Volodymyr Zelensky (sursa: Raportul Kroll 1 facut public de catre Andrian Candu, fostul presedinte al Parlamentului).

Si-uite asa, dragii mosului, cum ne-am dumirit noi ce-i cu “Parteneriatul Estic”, s-au prins si germanii de la carma continentului, astfel incat acestia declara ritos doua teze:

– Parteneriatul Estic este un format “in loc de” o viitoare aderare/integrare;

– Parteneriatul Estic nu isi propune sa schimbe nimic in cele sase state ex-sovietice, nu (mai) are obiective precum importul de valori, principii etc.

Si, totusi, ramane intrebarea: pe ce s-au cheltuit 4 miliarde de euro si pentru ce se va mai cheltui inca 1 miliard de euro?