De ce au alungat 4 milioane de romani? Pentru a face loc catorva mii de etiopieni, nepalezi sau filipinezi?

Petrișor Peiu | Ziare.com | 02.03.2018

Un prea faimos investitor hotelier se lauda zilele trecute cu etiopienii adusi sa munceasca in hotelurile sale, aparat si laudat de artificialii plastifiati care populeaza prima scena a tarii. Dar nimeni nu se intreaba un lucru simplu: de ce nu a adus faimosul investitor romani din afara?

Simplu, pentru ca desi el vinde camera de hotel mai scump decat in Italia sau Spania, desi plateste utilitati si taxe mai putine, vrea sa dea salarii de trei ori mai mici decat acolo. De ce? Pentru ca astia sunt investitorii promovati si, mai ales, protejati de “elitele” de ceara care au gonit milioane de romani departe de casa…

In Romania, condusa de asa-zisi social-democrati, nu s-a gasit vreun “doctor” de la Ministerul Muncii sau vreun savant cu teoria “wageledgrowth” in buzunar sa-i replice cele cuvenite investitorului; cum puteau sa comita asa un sacrilegiu cand tot partidul lor i-a daruit acestuia hoteluri, stele (de toate felurile) si, mai ales, protectie? Dar nici asa-numita dreapta nu se omoara cu problema lipsei de forta de munca, crezand ca fetisizarea pietei tine loc de politici de dezvoltare sau ca apararea drepturilor supermarketurilor de a importa inclusiv aerul este definitia capitalismului…

De la cel mai longeviv si bine platit guvernator de banca centrala din Europa pana la ultimul “doctor in stiintele securitatii”, de la descurcaretii de profesie care populeaza birourile nearisite din ministere pana la ziaristii care proslavesc “modernizarea”, toti dispretuiesc profund poporul care ii plateste regeste si toti sunt indiferenti fata de exodul dramatic al romanilor catre Vest; desi il injura pe Ceausescu cu orice ocazie, ii continua politica anti-nationala, inceputa prin vinderea catre Germania a peste 230.000 etnici germani si catre Israel a peste 270.000 de etnici evrei.

Problema pierderii de populatie pe care Romania a suferit-o dupa 1990 este usor si superficial expediata de catre “elitele” Romaniei: un tribut adus pe altarul integrarii euro-atlantice, ceva ce nu putea fi evitat, din cauza diferentelor imense ale nivelului de trai din Estul si din Vestul Europei. Sa fie oare asa de simplu?

Iata ce ne spun statisticile bazate pe datele furnizate de catre ONU (sursa: AICI):

  • In 1990, Polonia avea 37,954 milioane de locuitori, iar in 2018 se estimeaza ca a ajuns la 38,104 milioane locuitori, adica are o crestere usoara de populatie;
  • In 1990, Ungaria avea 10,377 milioane de locuitori iar in 2018 se estimeaza ca a ajuns la 9,688 milioane locuitori, adica are o scadere de populatie de 7%;
  • In 1990, Republica Ceha avea 10,341 milioane de locuitori, iar in 2018 se estimeaza ca a ajuns la 10,625 milioane locuitori, adica are o crestere de populatie de aproape 3%;
  • In 1990, actuala Slovacie avea 5,288 milioane de locuitori, iar in 2018 se estimeaza ca a ajuns la 5,449 milioane locuitori, adica are o crestere de populatie de peste 3%;
  • In 1990, Bulgaria avea 8,841 milioane de locuitori, iar in 2018 se estimeaza ca a ajuns la 7,036 milioane locuitori, adica are o scadere de populatie de peste 25%;
  • In 1990, Romania avea 23,489 milioane de locuitori, iar in 2018 se estimeaza ca a ajuns la 19,524 milioane locuitori, adica are o scadere de populatie de peste 20% (sursa: AICI)

Este foarte clar ca Europa de Est are doua categorii de state: unele care si-au pastrat cetatenii (precum Polonia, Cehia si Slovacia) si altele care si-au pierdut masiv cetatenii (“campioana” este Bulgaria, cu un sfert din bulgari plecati de acasa, urmata de Romania cu unul din cinci romani disparuti).

Am ajuns astazi la aceeasi populatie precum in 1966 si “elitele” ne transmit ca totul este in regula, este un fenomen normal, la care politicienii, bancherii, oamenii de afaceri si prietenii lor din media nu au nicio contributie si, in general, nimeni nu are nicio vina:

Populatia Romaniei
Sursa:worldometers
Toate maretele realizari cu care s-au impaunat regimurile succesive de dupa 1990 palesc in fasa acestei prabusiri fara precedent in istoria noastra recenta: fara a avea niciun razboi, niciun cutremur, nicio epidemie, unul din cinci romani a disparut din statistici. Este adevarat ca populatia a imbatranit, ca familiile nu mai au asa multi copii ca inainte (cand avorturile erau interzise), dar cauza esentiala a acestei catastrofe o reprezinta plecarea din tara a peste 3,5 milioane de oameni. Si fiecare om care a plecat ar fi trebuit sa fie o palma pe obrazul celor care decid in Romania, de la presedinti pana la patroni si pana la ultimul laudator al progreselor nationale.
Unde se afla romanii care au emigrat? Ii gasim, simplu, in statisticile oficiale ale tarilor de destinatie:

  • 1.190.091 romani se afla in Italia, aflam din buletinul statistic italian;
  • 585.856 romani sunt identificati de statistica spaniola pe teritoriul Regatului (“Estadistica del Padron continuo”, elaborat de catre INE – Instituto Nacional de Estatisdistica, 2018);
  • 30.750 romani se afla in Portugalia;
  • 622.780 romani au ajuns in Germania;
  • 102.988 romani sunt recenzati oficial in Franta;
  • 390.000 romani se afla pe insulele britanice;
  • 20.242 cetateni romani lucreaza in Austria (“Osterreich – Auslander nach Staatsangehorigkeiten 2018 – Statistik”);
  • 13.659 romani sunt recenzati in Olanda;
  • 80.669 compatrioti de-ai nostri sunt in Belgia;
  • 26. 299 romani sunt recenzati in Danemarca si inca 29.546 in Suedia;
  • 83.500 romani au emigrat in Canada dupa 1990 si inca 154.838 au emigrat, dupa 1986, in SUA.

Practic, numai in statele cu cele mai semnificative comunitati romanesti au plecat aproximativ 3,5 milioane de oameni (asta, numai in baza statisticilor oficiale).

Au plecat aceste milioane de romani pentru ca aici era bine? Sau macar acceptabil? Ar fi plecat daca aici ar fi avut vreo sansa? Sau vreun viitor? De ce nu au plecat atat de multi polonezi sau cehi sau unguri, atunci? Nu cumva cifrele ne indica faptul ca marimea pierderii de populatie are legatura cu politicile proaste, cu alcatuirea stramba a societatii?

Si pentru a fi clar cine sunt cei care au plecat sa mai spunem ca, daca in anul 1990, forta de munca din Romania era de 12.097.140 cetateni, la sfarsitul anului 2017, ea era estimata de catre Banca Mondiala la doar 8.833.530 persoane, adica la nivelul de aproximativ doua treimi fata de referinta 1990.

Si, pentru a dovedi ca amplitudinea pierderilor Romaniei nu se datoreaza doar geografiei, sa observam ca intreaga regiune a Europei Centrale si Baltica a fost afectata de fenomenul scaderii fortei de munca, din cauza emigratiei spre Vestul bogat al continentului, astfel incat forta de munca agregata din aceasta regiune a scazut de la 52.811.559 persoane la 49.099.558, dar vorbim la nivel regional de o scadere de numai 7 procente, mult mai putin severa decat cea consemnata in cazul Romaniei (27 de procente).

In tabelul de mai jos, se poate observa ca dramatismul scaderii fortei de munca in Romania este aproape singular in regiune, scaderi similare intalnind doar in Bulgaria si Letonia. De remarcat si faptul ca multe state din regiune au reusit sa isi creasca totalul fortei de munca (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia si Slovenia):

forta de munca Europa
Sursa: World Bank
Toate aceste situatii comparate indica, fara putinta de tagada, unde s-au dus cei 3,3 milioane de romani care au disparut de pe piata muncii interna: in statele vestice ale Uniunii Europene, reprezentand 12,5% (a opta parte) din plusul global de forta de munca la nivelul Uniunii si 13,75% din plusul inregistrat de forta de munca agregata din zona Euro!
Mai putem sa observam ca, in ceea ce priveste salariul net mediu, salariul mediu net din Romania reprezinta doar 32% din cel similar din Italia, 31% fata de cel din Spania, 25% fata de cel din Germania, 26% fata de salariul mediu net din Franta, etc.

salarii Europa

Sursa: AICI

Ce arata toate aceste cifre? Ca Romania este vice-campioana europeana la pierderea de populatie, unul din cinci romani plecand din tara si ca acest lucru nu este o fatalitate geografica ci este rezultatul unui sir neintrerupt de politici proaste care au inchis doua treimi din industria tarii, au atras aici numai investitii cu locuri de munca proaste, neproductive si prost platite.

Guvernantii vorbesc de cresterea PIB-ului si de aderarea la zona Euro, dar cei guvernati nu mai stau sa ii asculte, ci au luat de mult drumul pribegiei. Totul aici te impinge, parca, sa pleci: la scoala vezi ca nu poti sa inveti nimic daca nu faci meditatii cu profesorii de la clasa, la liceu ti se cere sa inveti ceva pentru bacalaureat si altceva pentru admiterea la facultate, la orice facultate cu admitere nu ai sanse decat daca parintii au bani de meditatii, in orice functie publica au acces numai “sosonarii” de la partid, iar la privat esti platit de patru ori mai prost decat in strainatate pentru aceeasi munca. De ce ar ramane un roman in Romania, in tara unde un jandarm castiga de trei ori mai mult decat un profesor?

Si ce solutie au gasit elitele pro-europene si liber-schimbiste? Sa importe etiopieni, nepalezi sau filipinezi care, extra-comunitari fiind, se vor multumi cu putinul aruncat de la masa “bogatilor”…

Nu ne ramane decat sa oftam, necajit, intrebandu-ne cum de o tara atat de saraca de nu poate plati romanii si aduce etiopieni in locul lor gaseste, totusi, bani sa plateasca onorariile piperate ale lui Rudolph Giuliani sau sa cumpere pentru armata sa NATO radio-telefoane analogice in anul 2018??? Va puteti inchipui cam cat costa o scrisoare de la Giuliani? Sau cine e atat de prost sa cumpere radio-telefoane analogice acum, cand nici nu mai exista centrale analogice? Pe bune, in 2018? Uite de-aia au plecat unul din cinci romani…