Criza dintre SUA și Iran. Dan Dungaciu: Discuția despre Deveselu a fost cel puțin o exagerare / Trump a ieșit cu o imagine bună, cea de politician hotărât

Mediafax.ro | Apariții în presă | 10.01.2020

Donald Trump a ieşit cu o imagine bună, cea de politician puternic, după conflictul cu Iran, a declarat Dan Dungaciu, directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române. Introducerea scutului de la Deveselu în discuţie a fost însă o exagerare, spune analistul.

Criza dintre Statele Unite ale Americii şi Iran nu ar fi putut escalada într-o confruntare militară, este de părere directorul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, Dan Dungaciu subliniind că asta ar fi reprezentat pentru preşedintele SUA, Donald Trump, “o nenorocire”, inclusiv din punct de vedere electoral.

Totodată, aducerea în dezbaterea publică, în acest context, a scutului de la Deveselu a fost cel puţin o exagerare, dacă nu o eroare “cel puţin ridicolă”, spune Dan Dungaciu, având în vedere că Iranul nu vrea un conflict nici măcar cu Statele Unite ale Americii, darămite cu NATO.

MEDIAFAX: Senzaţia a fost că ne îndreptăm către un conflict serios, care s-a încheiat cu un fel de aranjament tacit între cele două părţi.

Dan Dungaciu: Un conflict serios, dacă înţelegeţi prin asta un război militar, confruntare efectivă între Statele Unite şi Iran. Asta nu cred că a fost pe agendă, decât ca potenţial, hai să zic aşa, accidental, în sensul în care o escaladare pe care iniţial nici

MEDIAFAX: Cum să interpretăm mesajul transmis de Donald Trump în conferinţa de presă, părea foarte războinic în urmă cu câteva zile şi acum, dintr-o dată…

Dan Dungaciu: Donald Trump a transmis şi anterior că dacă Teheranul începe un război noi o să-l încheiem. Altminteri spus, Trump a jucat un pic pe sârmă, pentru că pentru Donald Trump o confruntare militară cu Iranul ar fi fost, inclusiv din punct de vedere electoral, o nenorocire, pentru că ar fi însemnat că el îşi asumă ceva ce a declarat că nu îşi va asuma niciodată şi că va face totul că acel tip de politică americană de 30 de ani să nu mai fie repetată de administraţia lui. Ca să înţelegem puţin situaţia, gândiţi-vă că atacul asupra ambasadei americane din Bagdad a semnificat un lucru extrem de profund. După 16 ani de la invazia americană în Irak, Statele Unite nu îşi puteau apăra nici măcar ambasada. Asta arată un deficit al proiectului strategic american fără precedent, Trump l-a semnalat când a întrebat comunitatea aceasta, policy community, cum se numeşte la ei, din care face parte şi faimosul Deep State, „Ce aţi făcut în Irak? Ce aţi făcut în Afganistan?”. În Irak au cheltuit 5,6 trilioane de dolari, un om normal nici măcar nu poate să scrie suma asta pe hârtie. „Ce aţi făcut cu banii aceştia? Lumea nu este mai sigură, democraţia nu este mai răspândită şi America nu este mai bogată”. Asta a fost de fapt proiectul de politică externă al lui Trump, această viziune în care se cheltuiau bani pentru construcţii democratice, pentru nation building, dar în fapt numai se secătuiau rezervele Americii. Trump dacă era prins într-un război cu Iranul ar fi fost şi el parte a paradigmei vechi, în care America făcea războaie în Orientul Mijlociu fără să ştie foarte bine de ce. Iranul i-a dat o şansă lui Donald Trump, pare paradoxal, i-a dat o şansă inclusiv să joace cu succes mandatul, pentru că Donald Trump a ieşit bine.

Că ne place Donald Trump, că nu ne place Donald Trump, asta este cu totul şi cu totul altă discuţie, el a ieşit bine, a avut toată echipa lui în spate, echipa unită, şi a transmis un mesaj de forţă şi un mesaj că nu va fi război, dar că va fi la fel de sever apropo de Iran, a trasat şi nişte linii roşii precise şi a transmis şi partenerilor NATO, care îi tot reproşau că vrea să se decupleze de Alianţa Atlanticului de Nord, a transmis că acum este cazul să fie şi ei solidari, adică acea solidaritate pe care i-au cerut-o şi lui acum vreo doi ani de zile, deci să vină şi ei în Orientul Mijlociu, să încerce să pună ordine într-o regiune care îi priveşte mai mult pe europeni, decât îi priveşte pe americani. Ce a spus Donald Trump că America este energetic autonomă, a dat semnalul că nu are nevoie de Orientul Mijlociu pentru resurse, alţii au nevoie de Orientul Mijlociu pentru resurse şi dacă vor să fie Orientul Mijlociu în ordine şi să nu fie afectată Europa încă o dată, aşa cum a fost în 2015, vă aduceţi aminte de celebra criză cu milionul de imigranţi care a schimbat faţă politică a Europei, atunci europenii vor trebui să îşi asume un pic mai pregnant, mai apăsat, ecuaţia de securitate din Orientul Mijlociu, sarcina complicată.

MEDIAFAX: Este această situaţie un câştig pentru Donald Trump în vederea alegerilor, a dat senzaţia de om hotărât, om care nu se teme să acţioneze atunci când este nevoie, mai ales în faţa susţinătorilor lui.

Dan Dungaciu: Cei care nu-l iubesc pe Donald Trump, şi sunt mulţi, o să spună că Donald Trump nu a fost consecvent cu propria declaraţie. Donald Trump spunea că dacă iranienii vor face aşa ceva, America va reacţiona, şi din punctul asta de vedere sigur că poţi să găseşti pete şi în soare, însă, pe fond, Donald Trump nu a ieşit rău. El a ieşit bine pentru că a dat sentimentul, senzaţia unui om politic puternic, un om politic hotărât, dar care în acelaşi timp este şi suficient de înţelept să nu împingă prea mult liniile roşii, adică ştie să facă un pas înapoi atunci când situaţia i-o permite. Şi din această perspectiva a rămas şi consecvent cu declaraţiile din campania electorală şi a şi dat sentimentul că poate puncta şi în plan extern, un plan extern unde Donald Trump nu a punctat apropo de viitoarea campanie electorală, pentru că succesele lui au fost, indiscutabil, dar ţineau mai degrabă de piaţă internă americană sau de politică economică pe care administraţia să şi-a asumat-o.

MEDIAFAX: Aş vrea să discutăm despre cum afectează această situaţie România. Spuneaţi despre faptul că partenerii NATO să se implice mai mult. Cererile au fost acceptate, se pare, în urmă unei convorbiri cu Jens Stontelberg. Ştim că noi avem foarte puţini soldaţi în Irak, dar sunt mulţi în Afganistan, există posibilitatea că o parte din ei să fie redirecţionaţi?

Dan Dungaciu: Nu este foarte clar ce a spus preşedintele american atunci când a vorbit despre NATO care trebuie să-şi asume mai multă responsabilitate, să înlocuiască America sau să vină alături de America. Plauzibilă poate că este a două varianta, dar este clar că în momentul în care îţi asumi astăzi o prezenţa militară în Iran, este cu totul şi cu totul al context decât era în 2003. În 2003, când anumite state şi-au asumat, într-o acţiune care n-a fost NATO în 2003, Coaliţia de Voinţă nu a fost girată de NATO, doar Afganistanul a fost girat de NATO. Contextul spun că e altul pentru că mizele politice sunt mult mai mari. Dacă răspunzi solicitării americane, dai un semnal şi politic şi strategic. Când îţi trimiţi astăzi trupe în Orientul Mijlociu, trebuie să fie un gest politic care să fie expresia unei decizii politice şi a unei asumări politice-strategice mult mai ample, pentru că lucrurile nu mai sunt că în 2003, şi atunci au fost tensiuni, va aduceţi aminte Donald Rumsfeld a vorbit despre nouă Europa şi vechea Europa. Şi atunci erau tensiuni între europeni şi americani, dar nu la cota la care sunt astăzi. Trebuie să fii foarte atent cu cine joci, cât de departe vrei să mergi, pe cine îţi asumi să deranjezi un pic, cum discuţi cu cei pe care ştii că îi irită prezenţa ta prea aproape de Donald Trump, trebui să ştii de ce te duci şi ce să ceri. Toate lucrurile astea trebuie să fie în pachet. Sentimentul meu este că în 2003 România nu a ştiut exact de ce se duce în Irak, nu a ştiut ce să ceară, consecinţele nu le-am văzut materializate în nici un fel. Trebuie să ai toate lucrurile acestea deja setate, nu simplul fapt de a lua soldaţii din Afganistan şi de a-i trimite în Irak, ci totul să fie parte a unui pachet de politică externă şi strategică care trebuie desenat, redesenat astăzi în condiţii complet diferite faţă de acum 5 ani sau 10 ani. Atunci era relativ simplu să faci politică externă şi de securitate. Aveai Washington, aveai Bruxelles, în general Washington şi Bruxelles îşi acomodau poziţiile, astăzi Bruxellesul are o poziţie, Washingtonul o poziţie, şi de multe ori şi la Bruxelles găseşti vreo 3 sau 4 poziţii pe anumită speţă de politică externă. Trebuie să fii foarte atent că actualul context este de cu totul şi cu totul altă natură decât era acum 5 sau 10 ani. În sensul asta spun că trebuie o decizie strategică pe care Bucureştiul să o ia cu foarte multă înţelepciune şi cumpătare.

MEDIAFAX: Avem expertiza necesară (…) ar trebui să urmeze această politică externă, ce ar trebui să cerem, după cum aţi spus?

Dan Dungaciu: Aici este deja o decizie pe care o fac cei care au legitimitatea politică să o facă. Sunt multe lucruri pe care România le-ar putea cere, dar legitim poate să le ceară numai omul care este votat. Oamenii aceştia ar trebui să stea şi să decidă încotro vor să îndrepte România, pentru că întrebarea teribilă pentru politică externă românească este pe cine iubeşte mai tare, pe mama sau pe tată, adică Uniunea Europeană sau Statele Unite. Întrebarea asta ar trebui să nu vină niciodată, la întrebarea asta n-ar trebui să răspundem niciodată, dar dacă la un moment dat va trebui să răspundem la ea. Asta e o decizie politică pe care nu o ia cineva care citeşte în cartea de destinului naţional răspunsul, pentru că nu există aşa ceva. Va trebui să o ia asumat, coerent şi consecvent. S-ar putea că această întrebare „pe cine iubeşti mai mult? Pe mama sau pe tata”, să se pună din ce, în ce mai pregnant, în anii care vin. Trebuie să îţi asumi acest răspuns uitându-te şi la unul şi la altul, dintre actorii de care România depinde, într-un fel sau altul. Aici va fi una dintre marile mize ale vremurilor care vor veni. Multilateralismul nu mai este interesant pentru multă lume. Cred că “small is beautiful”, cum se zice, relaţia bilaterală va începe să conteze tot mai mult. Criza instituţiilor de tip UE sau NATO este o criză a multilateralismului pe care aceste instituţii trebuie să şi-o asume. Cum joci în noul context? Aici va fi marele test pentru politica externă şi de securitate a României. Nu pot să dau eu sfaturi care ar trebui să fie decizia, dar măcar să conştientizeze că modul în care trebuie să se raporteze la această realitate, care e diferită, trebuie să fie diferit de modul în care au făcut-o cu 5 sau 10 ani în urmă.

MEDIAFAX: Va juca baza de la Deveselu un rol în această criză care se configurează pe viitor? Sunt românii din regiunile Dubai, regiunile care au fost ameninţate de către iranieni, în pericol?

Dan Dungaciu: Baza de la Deveselu nu are nicio legătură. Oficial, era împotriva rachetelor iraniene. E foarte interesant că niciodată Teheranul nu a spus nimic despre asta, nici măcar ei nu credeau aşa ceva. Deci, din punctul asta de vedere. Deveselu este NATO. Dacă Iranul s-ar gândi să atace România sau alte state, care sunt sub scutul de la Deveselu, ar ataca NATO. Iranul nu se gândeşte să facă război nici măcar cu America, darămite cu NATO însuşi. Din punctul asta de vedere, a fost cel puţin o exagerare, că să nu spun o eroare aproape ridicolă. Faptul că Deveselu a fost implicat în această discuţie nu are nicio legătură, Deveselu nu are nicio legătură, Deveselu nu are nicio legătură, România. Iranul nu vrea război nici cu America, nici cu Uniunea Europeană, nici cu NATO. Şi din această perspectiva, chestiunea Deveselu trebuie lăsată la locul ei. Adică un asset NATO, de care atunci când te atingi să fii conştient că nu te atingi nici măcar de America, te atingi de NATO însuşi.