Eleva model Romania si sora mai mica Basarabia, abuzata de un sot violent si betiv

Petrișor Peiu | Ziare.com | 13.01.2017

In clasa a XI-a, urmand cursurile Colegiului International „Jean Monnet” de la Bruxelles, eleva Romania a inceput sa studieze o noua disciplina intitulata pompos „Limba si Cultura Europeana- notiuni aprofundate”, dupa ce a reusit sa promoveze cursul anterior de „Introducere in universul Limbii si Culturii Europene”.

Cursul este predat de catre o doamna distinsa, cu parul balai, adusa in cadrul unui program (inevitabil, european, POSDRU sau POCU) cu mare cheltuiala tocmai de la Berlin, iar laboratorul este tinut de catre un distins discipol luxemburghez al eminentei savante.

Eleva Romania este un model pentru colegii sai repetenti din estul clasei.

Este atenta la ore, isi ia notite cu rigurozitate (caietele ei de curs sunt imprumutate uneori de catre repetentii cu ceafa groasa de la Sofia, care intarzie la ore pentru ca isi prepara castraveciori murati tot timpul anului scolar), scrie frumos si caligrafic, isi face temele pe caiete liniate cu rigla, desenele le face intotdeauna cu creioane colorate si pe hartie milimetrica, mananca doar waffe de la bufetul scolii, nu carne cruda de sub seaua calului ca altii, se imbraca cu uniforma impecabil calcata la dunga si (efectul primilor 7 ani de acasa din secolul XXI) este foarte politicoasa si cu Frau si cu Monsieur.

Spre sfarsitul semestrului doi din clasa a XI-a, eleva Romania trebuie sa faca un proiect individual pentru a capata nota la disciplina „Limba si Cultura Europeana” si si-a ales o tema de mare actualitate: „Studiu privind metodologia integrarii meandrelor concretului in politica de promovare a activitatii de marketing a Colegiului International „Jean Monnet” catre copii saraci din Ferentarii Europei care nu vor fi niciodata elevii colegiului”.

Tragismul situatiei consta in faptul ca tocmai Romania are o sora mai mica, frumusica, dar fara noroc in viata si in dragoste (a fost si mai bolnavioara cand era mica) pe numele de fata Basarabia (acum, dupa divortul de un sot violent, betiv si cam badaran poarta inca numele pe care i l-a dat acesta, Republica Moldova).

Sora aceasta a Romaniei se uita demult galesa cu ochisorii ei albastri de Voronet printre gratiile Colegiului unde invata Romania si tare ar vrea si ea sa mai intre in curtea colegiului din cand in cand (mai ales pe vreme de iarna friguroasa).

Pe de alta parte, cum da firul ierbii, saracuta, dar zglobia fetiscana incepe sa faca ocheade lungi si nostalgice dupa fostul sot (badaranul vinovat de violenta domestica), posesor al unei culturi de invidiat (crede sora Romaniei) si in acelasi timp barbat zdravan, un adevarat mujic brava cum il alinta ea in moldo-rusa.

Fascinante acele momente in care Basarabia se topeste de dorul urletelor betivului si isi aduce aminte calin cum o batea cu sticla de vodca in cap si o scotea iarna afara in zapada ca nu si-a invatat copiii sa scrie cu betele lui Chiril in loc de litere!

Cam asta este pe scurt, dramoleta neamului nostru, sintetic exprimata de inegalabila limba de lemn a diplomatiei romanesti in permanenta reinoire prin stagnare: „ne vom uni cu Republica Moldova in Uniunea Europeana, atunci cand aceasta va deveni membra a Uniunii” (citat aproximativ din programele tuturor guvernelor si presedintilor Romaniei aflati in functie dupa 2007).

Adica ne propunem un „ambitios” obiectiv de tara: sa ne unim simbolic (asa ca Franta si Germania) cu Republica Moldova, atunci cand aceasta va intra intr-o Uniune pe care o ocoleste si care evita aderarea de noi state!

Adica Romania si Republica Moldova vor fi doua state suverane si independente, mandre si neatarnate, care vor sede laolalta la masa care va reuni „marea familie europeana”. Imaginea asta idilica este un pastel in proza al politicii si diplomatiei noastre atat de reusit, ca ma intreb tamp: pai daca e asa frumos, de ce nu le-a venit in cap si genialului Nicolae I-ul si ilustrei Elena „Chimica” sa-i ameninte pe perestroichistii lui Misa Gorbaciov ca ne vom uni cu Republica Moldova in cadrul URSS?

Tot eram noi atunci in „lagarul socialist”, am fi putut deveni a 16-a republica sovietica socialista, am fi stat la masa cu celelalte popoare fericite (inclusiv cu cel moldovenesc), iar saracii Iliescu si Militaru (si cati or mai fi fost) nici nu aveau nevoie sa se intalneasca prin parcuri cu „diplomatii” sovietici.

Ei uite, de aici si zicala „Da-i Doamne mintea maldavanului cea de pe urma!”.

Mici piedici in calea gloriosului parcurs european al Basarabiei 

Revenind la meandrele concretului edulcorat de genialii fauritori de programe de „tara/guvernare”, ar trebui sa observam cateva mici piedici in calea gloriosului parcurs european al micii, dar neinfricatei republici.

 

In primul rand, Uniunea Europeana este astazi un club inchis, cu usa incuiata cu zece lacate, asa cum de altfel scrie si in programul „administratorului” acestui club, Jean Claude Juncker; ba, mai mult, administratorul are mandat de la baietii cei mari sa dea afara in suturi Marea Britanie, darmite sa mai primeasca pe altcineva!
In al doilea rand, Republica Moldova nu a ajuns nici macar in zona de pre-aderare, adica Uniunea Europeana nici nu vrea sa accepte perspectiva ca, vreodata (peste 50 sau 100 de ani), sa incerce sa admita Republica Moldova.Apoi (si aici se ascunde comicul situatiei), de cand tot anunta Bucurestiul ca se vor regasi cele doua state surori in Uniunea Europeana, populatia din Republica Moldova (cea care a mai ramas pe acasa) a devenit cam anti-UE si si-a ales (cu manuta ei) un presedinte giugiuc tocmai bun de tinut UE la distanta de ani-lumina.

De cand ducem noi de la Bucuresti curajoasa lupta de intarire a moldovenismului civico-europenist, am reusit performante greu de exprimat in adjective: primul purtator al valorilor euro-moldovenismului, virilul si telegenicul Vlad Filat, a ajuns in fundul beciului, ferecat cu sapte lanturi de judecatorii anticoruptiei, al doilea euro-moldovenist, Warren Buffett-ul local, Vladimir Plahotniuc, se ascunde in Codru (propriul hotel de altminteri), iar Maia Sandu – Brumhilda Chisinaului – se pregateste de o reintrare triumfala in armata Bancii Mondiale (cat mai departe de Bâc-ul cel urat mirositor).

Colac peste pupaza, curentul euro-integrationist promovat de specialistii in centre „strategice” a marcat si incredibila alegere a unui presedinte anti-european si anti-roman declarat. Macar domnul Dodon nu isi ascunde parerile ferme, precum fandositul inchinator la nurii Olgai Roman care de cate ori primea vreun ajutor de la Bucuresti multumea Europei.

Atata ne-am tot facut ca avem o „politica noua, deschisa, europeana” fata de Republica Moldova, incat saracii moldoveni, oameni dintr-o bucata, rad de asemenea prosti strasnici: pai cum sa creada dansii in fraierii astia care le dau bani pentru a asculta imnul Europei, cand ei sunt obisnuiti sa respecte numai pe cei care le iau gaina din ograda si le dau la televizor show-uri grandioase cu artiste glamuroase?

Distinsii nostri politicieni si diplomati, care au invatat la perfectie limba europeana dialectul beneluxian si vorbesc doar in statement-uri, stau doar prin council-uri, mananca doar la dine-uri si working lunch-uri, nu inteleg ca nu asta asteapta saracii basarabeni de la noi; pentru ei minciuna ca ii va duce cineva in UE este o alta minciuna la fel cu cele de pe vremea Uniunii Sovietice (cel mai mare pitic din lume e piticul sovietic, de exemplu) sau de pe vremea ciudatei coalitii conduse de cei doi Vladimiri.

Pentru a avea succes la Chisinau, poate ar trebui sa uite dialectul beneluxian si sa incerce sa-si aduca aminte limba romana, sa uite de check list-uri si task-uri si sa spuna ceva cu miez si credibil („Vrem sa ne unim cu voi”, de exemplu, pare o asa de mare abatere de la cursul de europenistica?).

Noi si basarabenii vorbim o limba care se cheama romana, nu europeana; avem impreuna o cultura si o identitate comună care sunt profund romanesti, nu europene, iar exemplul franco-german il putem folosi cu ungurii – ar fi mai potrivit.

Europenismul ca identitate nu adauga nimic in context european (rusii, de exemplu, tot vorbesc de Europa de la Atlantic la Urali), el are valoare doar in context global.

Degeaba le spui nemtilor ca si noi suntem europeni, este doar vorbarie; abia daca le spui asta chinezilor, pentru ei va insemna ceva. Asa ca, domnilor politicieni si diplomati de la Bucuresti, lasati euro-temele pentru campaniile electorale interne si pentru Consiliile Europene, la Chisinau vorbiti numai despre Romania, numai asa veti fi ascultati si respectati!

Si, ramane intre noi, doar asa veti fi respectati si la Bruxelles; numai gandind in romana si traducand in europeana veti putea fi intelesi si in UE.