Dan Dungaciu: „Rogozin înseamnă mult zgomot pentru nimic”

De Cristian Câmpeanu | Articol apărut în România liberă | 11.05.2014

Potrivit lui Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice și Relații Internaționale ale Academiei Române, „Rogozin înseamnă mult zgomot pentru nimic sau «comedia erorilor»”. Pentru Dungaciu, reacția promptă și îngrijorată a autorităților române la postările lui Dmitri Rogozin a fost surprinzătoare. Rogozin face parte din acea specie de politicieni care au două tipuri de reacții publice. Pe de-o parte, „ce-i în gușă și-n căpușă”, adică spune ce îi trece prin minte – sau prin stomac, mai degrabă – la un moment dat. Pe de alta – în versiunea lui instituționalizată – are sarcină de a arunca în public declarații enorme, provocatoare, care au, la rândul lor, două roluri: primul, să provoace contrareacții oficiale la fel de excesive, care, ulterior, vor fi scoase din contextul polemicii cu Rogozin și utilizate împotriva celor care le-au făcut de instituțiile care contează ale diplomației Federației Ruse (președenția și Ministerul de Externe); a doua, să indice ce ar putea face sau deveni Rusia dacă ar fi cu adevărat nerezonabilă cum pretind unii occidentali că e. Dar Rusia, nu-i așa, nu e nerezonabilă, e rațională, pentru că e condusă de oameni ca Vladimir Putin, nu de Rogozin. Personaje precum Jirinovschi sau Rogozin sunt oglinda deformată prin care chipul unui Vladimir Putin să capete conturul unui personaj agreabil, vestic și frecventabil. Ce noroc avem că la Kremlin este, totuși, un om cu care se poate discuta!

Rogozin este, deci, un personaj care joacă un rol (sau mai multe). E grandoman, histrionic, arogant până la indigestie – dar nu e prost. Trebuie să fii deștept ca să faci pe prostul, nu-i așa? Problema nu e a lui, ci a celor care îl iau prea în serios sau îl iau greșit în serios. Pentru că indiferent că Rogozin a făcut acele declarații la adresa României din cauza unor puseuri personale sau că are de jucat un rol indicat de alții, importanța care s-a dat și se dă declarațiilor sale este nejustificată. Iar această promptitudine nițel isterică readuce în minte un tip de voluptate pe care o aveau până mai ieri unele instituții executive din România în a se focaliza pe chestiuni minore și a face din lucruri neimportante chestiuni grave pentru țară și securitatea ei! Începând de la importanța exagerată acordată în România postului de radio „Vocea Rusiei” sau a unor emițători de mesaje de tip Rogozin, față de care, nu cu multă vreme în urmă, a existat strategia de a-l flanca, om la om, pe tot terenul, replicându-i prompt la toate declarațiile, cu aceeași măsură, spre jubiliția evidentă și indecentă a vicepremierului rus care, de fapt, tocmai asta și urmărea.

La fel și acum. Când ești stat NATO, cu baze militare americane pe teritoriul tău, cu F18 canadiene pe aeroportul de la Turda, să dai o importanță așa de mare declarațiilor unuia care zice că va veni cu Tu-160 este excesiv. Este o concentrare nejustificată a unui stat cu importanță strategică evidentă în regiune – și care ar trebui, odată și odată, să ți-o fructifice până la capăt – față de „un nebun care aruncă o piatră”.

Citește mai mult pe RL.