Dan Dungaciu invitat la emisiunea Credo, TVR2 (VIDEO)

Ediţia „Pelerin la Ierusalim – Ierusalim între sacru şi profan”. Preşedintele Fundaţiei Universitare a Mării Negre, Dan Dungaciu, invitat la emisiunea Credo, TVR2 pentru a discuta despre aspecte teologice, sociologice şi geopolitice ale ortodoxiei.

Dan Dungaciu: „Sintagmele Sfânta Rusie sau Lumea rusă sunt specifice Rusiei deoarece acolo găsim un amestec între imperiu, biserică, escatologie şi mântuire ajungând să dea un produs aproape explozibil. Anume în acest context apare ceea ce se numeşte Noul Ierusalim, fiindcă odată cu schimbarea sediului creştinismului, e nevoie şi de o apropiere a simbolisticii aferente. Pentru creştini este practic imposibil să se sfinţească entităţi colective. Nu poţi vorbi colectiv de Sfânta Românie sau Sfânta Europă de Est. Altfel, se depăşeşte orice logică teologică acceptabilă. Din acest punct de vedere Rusia este specifică, chiar dacă la nivelul credinţei lucrurile stau complet diferit de situaţia din România. Acolo procentul de secularism este cu mult mai mare decât cel din România, dar importanţa pe care o acordă statul Bisericii Ortodoxe Ruse este enormă. De fiecare dată Patriarhul este lângă putere indiferent de culoarea politică a acesteia, sau, dacă e cazul, înaintea acesteia.

În ceea ce priveşte geopolitica ortodoxiei, din perspectiva occidentală este o chestiune care scapă de foarte multe ori analizei pertinente. Nu avem foarte multe studii pe această temă. Din nefericire, nici noi nu am produs studii în domeniu, România fiind un stat latin cu biserică pravoslavnică. Noi nu am reușit să fim niște decriptori a ceea ce se întâmplă aici. Lumea nu știe ce se întâmplă cu ortodoxia dincolo de Dostoievski și Tarkovski. Biserica Rusă de fapt se numește Biserica Rusiei Mari, Rusiei Mici și a Rusiei Albe, adică și a Ucrainei și Belarus. Din punctul acesta de vedere, Patriarhul de la Moscova are atribuții dincolo de frontierele Federației Ruse. Dar aici apar și unele probleme. Dacă ne uităm la situația din Ucraina, de exemplu, vedem că acolo încep să apară biserici care se declară autocefale sau încearcă să iasă de sub jurisdicția canonică a Bisericii Ortodoxe Ruse. Fenomenele bisericilor din Odesa și Kiev devin interesante prin prisma acestei bătălii între jurisdicția politică și cea religioasă. La fel se întâmplă, dar nu atât de vizibil, și cu bisericile din R. Moldova unde există trei opțiuni: să fie cu Biserica Ortodoxă Română, cu Biserica Ortodoxă Rusă sau să obțină autocefalia. Or, toate aceste ispite au fost încă de la început în zonă, și nici până în prezent problema nu a fost soluționată definitiv. Cruciadele s-au născut din impulsul pelerinajului la locurile sfinte. Crimeea ar putea fi așezată și în acest peisaj, deși senzația mea e că peninsula a reprezentat mai degrabă pretextul unei viziuni geopolitice. Ecaterina cea Mare a ajuns ʼcea Mareʼ pentru că a luat Crimeea, așa cum Petru cel Mare a ajuns ʼcel Mareʼ pentru că a oferit o deschidere Rusiei spre Marea Nordului, așa cum țarina va deschide mai târziu drumul Rusiei spre sud (Marea Neagră). Deci, este vorba de o viziune geopolitică legată nu doar de Crimeea, dar și de Constantinopol și poate de un vis al Rusiei de a se consacra drept a treia Romă. Vorbim aici de o ʼrecuperareʼ care s-a făcut de fiecare dată și cu statul și cu pelerinul. Este foarte interesant faptul că numărul de credincioși ruși este scăzut: aproape 40% din ruși se declară atei potrivit datelor furnizate de ultimele recensăminte. Pe de altă parte, educația religioasă rămâne a fi foarte importantă pentru Kremlin. Acolo există un tipar în care, de cele mai multe ori, Biserica Ortodoxă Rusă este mai importantă pentru că e rusă, decât pentru că e ortodoxă. Așadar, Biserica Ortodoxă Rusă este mai degrabă o biserică națională decât o biserică mântuitoare, sau e mântuitoare pentru că e națională, vorba lui Dostoievski în romanul ʼFrații Karamazovʼ. Avem în acest caz un Christ, însă de data aceasta este un ʼChrist rusʼ nu un ʼChrist salvator al omeniriiʼ. De aceea trebuie să fim foarte atenți la fenomenul apropierii Bisericii care nu are neapărat conotații strict religioase. Rusia are această tentație”.

Urmărește înregistrarea integrală a emisiunii AICI.