Dan Dungaciu în dialog cu jurnalistul Lucian Mîndruță despre propaganda rusă în România (VIDEO)

Lucian Mindruta |  04.05.2017

Miercuri, 26 aprilie curent, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române (ISPRI) împreună cu Fundația Universitară a Mării Negre (FUMN) au organizat în Aula Academiei Române conferința publică de lansare a Laboratorului pentru Analiza Războiului Informațional și Comunicare Strategică (LARICS) cu titlul: „Războiul informațional, sub lupă”.

Cu această ocazie, directorul ISPRI și președintele FUMN, Dan Dungaciu, a acordat un interviu filmat jurnalistului Lucian Mîndruță pe tema propagandei ruse în România.

Dan Dungaciu: Trăim în Europa o criză a neîncrederii care nu poate fi eludată în nicio analiză dedicată războiului informațional, pentru că lipsa încrederii este direct proporțională cu eficacitatea atacului extern. Cum am mai spus, doamna Le Pen este plătită de ruși pentru că este votată de francezi, și nu e votată de francezi pentru că e plătită de ruși.

Diferența dintre europeni, inclusiv noi, și Federația Rusă, din punctul ăsta de vedere, este că, în mod paradoxal, noi suntem mai bogați, mai dotați tehnologic și  mai puternici, totuși suntem mult mai expuși unui război informațional decât Federația Rusă.

Lucian Mîndruță: Culmea e că anul acesta salariul mediu în România a sărit peste cel al Federației Ruse. Cu toate astea, noi ne detestăm liderii și nu avem încredere unii în alții, în timp ce Rusia pare a fi trup și suflet în jurul lui Putin.

D.D.: Asta e diferența. Noi, în Europa, nu avem încredere nu numai în proprii lideri, ci și avem o lipsă de încredere profundă în mesajele din Federația Rusă pentru că Estul Europei este „vaccinat” împotriva unui astfel de potențial atac, dar Vestul nu. Deci, Federația Rusă, din punctul acesta de vedere, manifestă o lipsă totală și profundă de neîncredere în Occident, având încredere în proprii săi lideri. Deci, se comportă complet altfel decât s-a comportat România înainte de 1989, când populația nu-și iubea liderii și avea încredere în Occident. Deci, orice mesaj venit dinspre postul de radio Europa Liberă sau Vocea Americii era imediat acceptat.

Rușii, în acest moment, pentru că detestă Occidentul, n-au încredere în el și au încredere în proprii lideri. Orice le-ai spune despre ceva ce poartă ștampila Occidentului este, pur și simplu, respins.

Deci, războiul informațional sau comunicarea strategică pe Federația Rusă și urmărirea unor schimbări comportamentale sau politice este, din punctul acesta de vedere, exclus. Suntem „dezarmați” în fața Federației Ruse din acest moment.

Venitul mediu în statele europene și transcontinentale în 2016

Sursa: Wikipedia.org

L.M.: Dar din alt punct de vedere o parte din propaganda rusească în acest moment împotriva României folosește teme naționaliste românești, inclusiv ceaușism sau teorii istorice mai vechi. N-ai zice, la un moment dat, că e propagandă rusă, dar ce liberi sunt unii dintre ei în solda propagandei ruse, mai ales cei de pe Facebook. Se pricep mai bine decât noi să ne folosească propriile simboluri.

D.D.: Să ne înțelegem, atacul pe care l-au dat în Germania cu celebrul caz Lisa, despre care presa germană nu ar fi relatat nimic, deoarece chipurile ar fi una „anti-rusă”, avea ca temă să ofere muniție partidelor de extremă dreaptă din Germania.

Asta a fost unul dintre obiective, iar partidele extremiste au preluat asta și au atacat-o pe Angela Merkel pentru politica ei legată de migrație. Deci, Federația Rusă, dacă vreți, nu are o strategie sofisticată, ci o strategie, ca să mă exprim mai puțin academic, „încurcă-i drace”.

Deci, cu cât merg lucrurile mai prost, cu atât e mai bine pentru Federația Rusă pentru că ea pune degetul pe acele potențiale teme generatoare de criză într-o societate.

La fel cum s-a întâmplat cu Trump în Statele Unite. Nu Federația Rusă l-a ales pe Trump, dar a folosit acest prilej pentru a induce crize mari în societatea americană, care crede Federația Rusă importantă, ceea ce și o avantajează.

Așa se întâmplă și în România. Aceste grupuri marginale sunt accesate de Federația Rusă în speranța că vor crea tensiuni societale. Și acestea sunt accesate inclusiv pentru că Federația Rusă în România nu are deocamdată acces la presa de mainstream, pentru că există un tip de neîncredere a României față de Federația Rusă, ceea ce ne protejează, într-un fel, de asemenea intervenții majore.

Protestatari germani purtând pancarte cu mesajul „Copiii noștri se află în pericol” în fața sediului cancelarului german.

Sursa: BBC

L.M.: E posibil ca presa mainstream să nu preia teme ruse per se. Totuși, presa mainstream preia o mare parte din propaganda pe care noi nu o recunoaștem ca fiind rusească. Asta se întâmplă aproape în fiecare zi.

D.D.: Asta este indiscutabil, dar propaganda pe care nu o recunoaștem ca fiind rusească are de multe ori o componentă locală pe care Federația Rusă o întărește și pe care o amplifică și o direcționează unde vrea ea să o facă. Pentru că, în bătălia cu presa pro-rusă, noi ne confruntăm cu ce s-au confruntat și nemții. Dacă poliția germană comunica mai bine anumite aspecte, mesajele Federației Ruse nu erau atât de eficiente.

Deci, noi nu știm să comunicăm foarte bine anumite aspecte legate inclusiv de Biserica Ortodoxă Română. Eu cred că în România cele mai utilizate canale de penetrare a propagandei ruse vor fi două la număr. Una va fi legată de Biserica Ortodoxă Română, și a doua va ține de minoritatea maghiară din România. Acestea vor fi cele mai eficiente canale, cred eu, pe termen mediu și lung. Aceste canale deja au început să fie folosite de ruși…

L.M.: Adică să folosească ortodoxia ca un liant între cele două mituri?

D.D.: Să folosească ortodoxia ca să acceseze un public care este, după părerea mea, prost abordat în discuția publică din România – adică un public care e legat de anumite valori așa-zis „conservatoare-tradiționale”. Ei dacă nu-și găsesc un debușeu de comunicare publică normală în spațiul mediatic românesc, s-ar putea să cadă pradă anumitor tentații de raliere cu anumite forțe din afară, care au și un interes vădit de tip informațional.

Nu uitați că anumite măsuri care s-au făcut în România, de altfel perfect legitime, au avut și o contraparte în Republica Moldova, legate de Biserica aflată sub oblăduirea Bisericii Ortodoxe Ruse, și nu sub oblăduirea Mitropoliei Basarabiei.

Deci, din punctul ăsta de vedere, cred că și din Ucraina, și din Republica Moldova vor veni mesaje de acest gen.

Vor utiliza anumite tensiuni care s-au produs în Biserica Ortodoxă Română după Sinodul de la Creta. Multe nemulțumiri din interiorul Bisericii Ortodoxe Române vor fi canalizate și utilizate de Federația Rusă, deoarece știe foarte bine să facă asta, mai ales că a utilizat Biserica și înainte de 1989.

Iar al doilea canal va fi pe relația statului român cu minoritatea maghiară. Multe mesaje ale Federației Ruse vor fi, de fapt, mesajele Budapestei sau invers, amplificând astfel jocul de-a destabilizarea.

L.M.: Eu cred că s-a mers chiar mai departe aici. Sigur, dincolo de maghiarii de bună credință, au fost și operațiuni de intelligence, cum a fost cea cu armele de la SkyNews, în care România a dat foarte prost. Ce putem să facem?

D.D.: Cred că cea mai bună idee, într-o primă instanță, cu ajutorul comunicatorilor publici, să punem această problemă pe agendă. Ea există. Dacă noi înțelegem că problema aceasta există, s-ar putea ca al doilea pas să ni se contureze mai bine.

Dacă înțelegem că problema războiului informațional există în România și are anumite teme în care putem să cădem chiar inocenți fiind, deci nefiind parte a „complotului”, abia atunci putem să începem o conversație pe tema asta.

În a doua instanță, să vedem ce se întâmplă cu adevărat și care sunt canalele de manifestare, iar această conversație, ca să fie eficientă, nu trebuie să aibă în vedere doar emitentul. Trebuie să avem în vedere o discuție serioasă despre lipsa încrederii în instituțiile românești. Și aici trebuie să fie parte a conversației și instituțiile importante, începând de la Academia Română, și până la oamenii politici, Parlament și chiar Președinție.

Pentru că dacă tu ai o societate demantelată în care țesătura socială nu funcționează, devii vulnerabil. Așadar, nu ne putem apăra decât împreună.

Aici e și un adevăr sociologic. Dacă n-ai valori să te țină împreună, atunci devii un individ anomic. Așa cum izolarea te pune în fața unor primejdii, începând de la cele psihologice și terminând cu cele economice, același efect îl va avea și războiul informațional.

L.M.: Poate că unii dintre cei mai tineri nu vor înțelege exemplul ăsta, dar în 1947, când toată elita politică a mers la închisoare, poporul nu s-a revoltat împotriva acestei mișcări, pentru că deja exista o ruptură, dar desigur fie din invidie, diferența de bogăție, diferența în poziții sociale etc. Suntem în aceeași situație acum?

D.D.: Atunci diferența dintre elite și populație a fost pur și simplu retezată de controlul absolut total pe care nici studenții mei nu pot să-l înțeleagă. Nimeni nu poate să înțeleagă ce a însemnat controlul total în anii ʼ50 pentru că atunci nu existau telefoane mobile, nu exista internet, nu exista posibilitatea de a comunica altceva decât ceea ce-ți spunea partidul.

Turația aceasta a fost posibilă inclusiv prin tehnologie. În ziua de azi, ruptura aceasta e mai greu de făcut și de aceea coagulările vor exista totdeauna în societățile noastre. Vor fi coagulări fragmentare care, pe de altă parte, sunt o bună sursă de creare a tensiunilor sociale. Aici este inclusiv o temă pe care ar trebui s-o abordăm.

Facebook-ul nu ne face mai comunitari, ci este și un instrument foarte bun să ne izolăm. În trecut citeam cu toții aceeași presă, același ziar, priveam aceleași emisiuni. Măcar cu toții consumam aceeași media. În momentul ăsta, când în comunitatea Facebook vrea să intre cineva care nu gândește ca tine, sau nu urmărește ceea ce urmărești tu, poți să-l respingi.

Facebook-ul este mai izolaționist, dacă vreți, decât comunicarea în masă despre care am vorbit, mai ales pentru că este un instrument de a te izola împreună cu grupul tău de prieteni.

Sursa: BackChannel.com

L.M.: Ați vorbit aici despre societățile occidentale, deschise, libere și democratice versus ceea ce se întâmplă înspre Est, în special în Federația Rusă și nu numai. Pe termen lung, sunteți optimist în ceea ce privește viitorul unei soluții? Care dintre aceste tipuri de societăți va câștiga?

D.D.: Societățile totalitare nu au viitor, dar depinde și unde te prinde intervalul, pentru că noi am trăit o bună parte din viața noastră într-o societate totalitară care, teoretic, nu avea viitor, dar…

L.M.: A durat foarte mult lipsa aceasta de viitor…

D.D.: Pentru unii a durat toată viața lor. Din acest punct de vedere, cred că Federația Rusă nu va rezista acestei confruntări dacă Occidentul va înțelege că principala miză este să șubrezești, de fapt, încrederea cetățenilor Federației Ruse că un lider ca Putin, nu neapărat însuși Vladimir Putin, le poate aduce bunăstarea mult visată. Chestiunea aceasta cred că a început deja să se întâmple și faptul că acum Federația Rusă e într-o criză de comunicare și nu mai știe ce să facă, pentru că e blocată pe toate dosarele, asta s-ar putea, sociologic vorbind, să creeze consecințe politice foarte semnificative.

Adică un Navalnîi să fie mai bine ascultat din moment ce lumea vede că Vladimir Putin nu e același Putin cu care s-a obișnuit pe arena internațională. Deci, mecanismele sunt mai subtile. Dacă Navalnîi are dreptate? Dacă Putin nu e chiar ceea ce se spune? Vedeți că suntem și săraci și nici nu suntem respectați.

Până acum, respectul compensa sărăcia rusească, iar dacă Putin nu mai e credibil în Federația Rusă, acesta se va prăbuși ca un castel din cărți de joc. El pe asta se bazează.

Dacă Occidentul înțelege acest lucru, atunci Federația Rusă s-ar putea să intre într-o criză mai repede decât consideră mulți dintre occidentali.

Liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi, ține un discurs într-o sală de judecată din Moscova, 27 martie 2017.

Sursa: Concord Monitor

L.M.: Acum să nu intrăm noi înaintea ei într-o criză de încredere…

D.D.: Din punctul acesta de vedere am senzația că Uniunea Europeană mai are o șansă, dacă vă referiți la comunitatea europeană ca atare. Cred că după ceea ce s-a întâmplat în Franța, după ceea ce s-a întâmplat în Germania, vom avea un pilon fix. Macron este candidatul parteneriatului franco-german pentru viitorul proiect european comun. Vom avea un reper fix.