D. Dungaciu, despre atentatele de la Paris: Spatiul de securitate global se va redesena – Interviu

Camelia Badea | Ziare.com | 23.11.2015

Spre deosebire de islam, crestinismul a reusit sa separe biserica de stat, toate statele din Europa fiind laice, explica sociologul Dan Dungaciu, specialist in relatii internationale, vorbind despre amenintarile teroriste din ultima perioada.

Intr-un interviu acordat Ziare.com, Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane (ISPRI), scoate in evidenta cauzele si consecintele atentatelor de la Paris, atragand totodata atentia asupra faptului ca Rusia incepe sa fie mai „umanizata”, iar amenintarile dinspre estul continentului sa se estompeze in fata celor venite dinspre sud.

Cum s-a ajuns la atentatele de la Paris? Care sunt cauzele?

Sunt doua tipuri de cauze, de fapt. Cele profunde, care fac ca aceasta chestiune sa fie aproape imposibil de rezolvat pana la capat, si cauzele superficiale, care fac sa existe doar posibilitatea de „containment”, de ingradire a provocarii.

Cauzele cele mai profunde tin de o anumita relatie pe care religia islamica o are cu laicitatea, cu ceea ce se numeste separatia dintre biserica si stat, o chestiune fundamentala pe care se bazeaza, pana la urma, intreaga ordine social-politica europeana.

Crestinismul a reusit sa dezvolte in interiorul sau aceasta separatie dintre biserica si stat. E o idee mai veche, care exista si in Biblie. Cand Iisus a spus: „Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu” a stipulat aceasta deosebire, intre teritoriul lui Dumnezeu si teritoriul care intra in gestiunea statului. Sigur ca nu e o separatie radicala, dar exista cele doua elemente ale ecuatiei.

Pe baza acestei idei crestine s-a construit si modernitatea europeana. Toate statele din Europa sunt laice, biserica e separata de stat, chiar daca exista diferite forme de laicitati. In anumite state, in functie de nivelul de secularizare al cetatenilor, laicitatea este mai soft, mai blanda, in alte state e mai radicala. E o diferenta foarte mare, de pilda, intre laicitatea din Grecia si cea din Franta.

Aceste chestiuni nu exista in islam. Islamul nu a reusit sa faca distinctie intre biserica si stat, prin urmare are o intalnire aproape imposibila cu modernitatea. In islam, sharia este o lege pentru tot: pentru aspectele sociale, politice, economice, religioase. Regleaza tot. Lipsa acestei capacitati a islamului face ca intalnirea lui cu modernitatea sa fie foarte complicata.

Ce s-a intamplat in Franta? Franta a fost destul de iritata atunci cand islamul a izbucnit intempestiv pe scena publica si, pe la inceputul anilor 2000, a luat decizia ca la scolile laice publice nu ai voie sa porti insemne religioase. Au scos religia din institutiile publice. Asta a generat o ghetoizare in plus a musulmanilor. Familiile care doreau o educatie religioasa pentru copiii lor ii trimiteau la scolile private.

Aceste comunitati nu au fost integrate pentru ca in mecanismul educational, al scolii, acesti copii musulmani nu aveau posibilitatea de interactiune cu cei care nu erau ca ei.

In plus, Franta mai are o trasatura specifica. Nu exista nicio statistica oficiala din 1972, un recensamant care sa ia in considerare religia. In 1978 chiar a fost interzisa inregistrarea datelor care vizeaza rasa si etnicitatea. Practic, in Franta nu a existat o abordare a acestei chestiuni, un fel de „affirmative action” cum a fost in SUA, pentru ca toata lumea a considerat ca ea nu exista sau nu trebuie sa existe.

In spatele acestei indiferente, toate lucrurile au fermentat si pana la urma s-a ajuns ca Frantei sa ii izbucneasca in fata o problema, pe care pe termen scurt nu are cum sa o rezolve.

Care vor fi consecintele?

Pe termen scurt, la nivelul Frantei, vom vedea o restructurare a spatiului politic. Nu inseamna ca nu exista o tendinta in Franta de a merge spre dreapta, dar de data aceasta vom asista la o competitie intre socialistii lui Hollande, republicanii lui Sarkozy, viitor probabil candidat la presedintie, si sustinatorii Frontului National al lui Marie Le Pen, pe tema cine va asigura mai bine securitatea Frantei. O competitie in a da garantii cetatenilor ca sub guvernarea lor vor fi protejati. Asta inseamna, desigur, un tip de radicalizare a discursului.

Al doilea tip de consecinte se manifesta la nivelul continentului european. Foarte interesant este ca Franta cand a spus prin vocea presedintelui la 16 noiembrie in Parlamentul francez ca Pactul de securitate e mai important decat Pactul de stabilitate a transmis inclusiv un mesaj Germaniei ca Europa nu poate gestiona toate problemele care tin de aspectele nationale. Si chiar a transmis un mesaj Germaniei ca generozitatea fata de imigranti nu este o solutie buna.

Deci, la nivel european, Franta introduce niste pene de colaborare si relationare, care se vor repercuta la intregul continent si vom asista la o reticenta din ce in ce mai mare a statelor nationale fata de chestiunea migrantilor, cu risc de potentiale tensiuni intra-europene.

Deja, Polonia a anuntat (ulterior a retractat) prin vocea ministrului de Externe ca problema cotelor nu se mai pune dupa cele intamplate la Paris. Se vor genera tensiuni la nivelul continentului european, care va fi obligat sa gestioneze aceasta problema a migrantilor, in timp ce membrii UE sunt tot mai reticenti la asa ceva.

In al treilea rand, este vorba despre chestiunea globala, geopolitica. Cu siguranta ca se va redesena spatiul de securitate global. Franta deja a invitat Rusia sa coopereze in ceea ce priveste actiunile din Siria. S-a trimis si o scrisoare din partea domnului Juncker catre Rusia de cooperare intre UE si Uniunea euro-asiatica, cu semnificatii inclusiv la nivel strategic. Deja Rusia incepe sa fie mai „umanizata” si sa devina un partener de dialog.

Asta inseamna, ca si consecinta foarte importanta pentru Romania, ca dimensiunea estica de securitate, asumata inclusiv la NATO, va deveni tot mai putin semnificativa si importanta, iar dimensiunea sudica va deveni adevarata dimensiune de securitate, adica adevarata zona din care vin amenintarile.

Asta inseamna ca, daca astazi vorbim despre flancul estic si flancul sudic la NATO in termeni echivalenti, cu timpul, si poate vom vedea asta la summit-ul de la Varsovia, de anul viitor, vom constata ca estul nu mai e atat de amenintator (adica Rusia-Donbas-Crimeea), ci sudul devine amenintator, respecitv terorismul-ISIS-statele esuate-migratia.

Cum ar trebui sa se pozitioneze Romania?

La nivelul luptei impotriva terorismului, Romania trebuie sa intre in acest mecanism de schimburi de informatii si parteneriate la toate nivelurile. Franta a fost actorul cel mai reluctant cu privire la schimbul de informatii si parteneriate reale, ceea ce in lupta impotriva terorismului este o conditie fundamentala. Romania trebuie sa se insereze in aceste tipuri de parteneriate de securitate.

In al doilea rand, Romania va trebui sa se pozitioneze intr-un fel sau altul atunci cand vede ca dimensiunea estica de securitate se estompeaza ca semnificatie si importanta. Aceasta va fi marea provocare pentru Romania. Cum va reactiona in momentul in care vede ca, de fapt, estul devine la nivel de perceptie mai putin amenintator?

Sigur ca americanii declara ca niciodata nu-i vor permite Rusiei sa aplice principiul vaselor comunicante pe Siria si Ucraina – „ne implicam in Siria, va ajutam, dar lasati-ne in pace pe Ucraina sau nu mai puneti pe noi atat de multa presiune”. Asta americanii nu vor accepta, dar marile puteri oricum negocieaza la mai multe dosare concomitent.

Cum se va pozitiona Romania, pentru ca deja, la summit-ul regional de la Bucuresti, expresia „baze permanente” n-a mai fost pomenita in declaratia finala? Este evident ca dimensiunea estica nu mai capata preponderenta.

In momentul acesta Romania trebuie sa isi gandeasca foarte repede pasii. Ministrul de Externe lituanian a reactionat deja la scrisoarea dl Juncker de invitare a Federatiei Ruse sa coopereze cu UE. E de vazut cum se va raporta Romania, mai ales in relatia cu Polonia si cu statele baltice. Aceasta este miza de securitate pe care Romania o va avea pe termen mediu si scurt.

Ce se va intampla cu Republica Moldova?

Republica Moldova vine la pachet, in sensul in care ea este parte a dimensiunii estice. Lipsa de atentie pentru R.Moldova este din ce in ce mai evidenta la nivelul partenerilor euro-atlantici ai Romaniei.

Ce trebuie sa faca Romania, care in relatia cu R.Moldova are, indiferent ce s-ar intampla dincolo de Prut, o misiune, o obligatie speciala? Cred ca va trebui sa intre intr-un parteneriat strategic care sa insemne pentru prima data valorificarea declaratiilor din 2010 ale celor doi presedinti Mihai Ghimpu si Traian Basescu in care se vorbea despre un parteneriat strategic pentru integrare europeana.

Nu va fi vorba despre integrare europeana pe termen scurt si mediu, ea a cazut demult de pe agenda, dar va fi vorba despre reducerea decalajelor dintre cele doua maluri ale Prutului si mentinerea R.Moldova pe o traiectorie pro-occidentala. Asta inseamna parteneriate de alt tip decat cele care s-au facut pana acum. Nu cu bani gratis, nu cu Romania care face ce trebuie, desi R.Moldova face ce vrea, cu conditionalitati, cu investitii romanesti in domeniile strategice, in primul rand energetice, si cu implicarea companiilor romanesti in R.Moldova.

Avem in acest moment companii romanesti care stau pe sute de milioane, cu bani in banci, la niste dobanzi ridicole. Suntem intr-un moment in care imprumuturile sunt cele mai ieftine. Este momentul pentru investitii.

Pe de alta parte, in R.Moldova, unde exista inca sanse pentru constituirea unui guvern pro-european, situatia e atat de grava incat nu va exista niciun alt partener care sa ajute R.Moldova cu exceptia Romaniei.

Nu inseamna doar imprumuturi pentru supravietuire, ci si investitii. Asta trebuie sa fie proiectul Romaniei de aici inainte. Indiferent ca e la moda, ca nu e la moda R.Moldova, aceasta este o tema presanta pentru Romania si oricat ar parea de paradoxal ce spun, astazi, sau maine, dupa ce se va fi instituit un guvern pro-european, intr-un fel sau altul, la Chisinau este cea mai buna oportunitate de investitie romaneasca in R.Moldova de la constituirea ei ca stat.

Indiferent ca nu mai e la moda chestiunea, fara sa mestecam aceleasi vorbe, perimate astazi, ale integrarii imediate a R.Moldova, Romania trebuie sa se duca si sa faca investitii clare, concrete, sa se insurubeze in viata socio-economica a R.Moldova pentru prima data.

Asta e sarcina, asta e miza.