Câinii latră, ursul merge

Petrișor Peiu | Ziare.com | 29.06.2017

Incepand cu ziua anuntarii rezultatului alegerilor din 8 noiembrie 2016 si, mai ales dupa preluarea mandatului de la Casa Alba, o puzderie de analisti, consultanti, specialisti, experti, sociologi, politologi, comentatori, cartitori, barfitori se intrec in a prezice catastrofa care paste America.

Ascultandu-i pe acestia, te si miri cum de mai supravietuieste fragila natiune americana si cum nu se prabuseste in negura istoriei precum Imperiul Roman sau Imperiul Bizantin. Mai ales ca, aflam de la distinsii progresisti enumerati mai sus, Donald Trump, acest Nero al americanilor, deja a inceput sa incendieze America si lumea, motiv pentru care s-au si facut sondaje care sa-l prezinte ca pe cel mai detestat presedinte american.

Conform sondorilor pe larg mediatizati, procentajele de americani care aproba prestatia presedintelui Trump a batut toate recordurile negative, rata de aprobare a acestuia scazand chiar si la 35% (adica doar unul din trei americani il mai aproba). Comparand aceste date cu procentajele, tot dupa sase luni de mandat, uluitoare ale lui Kennedy (73%), G.W.Bush (70%), Nixon sau Carter (63%) mai ca iti vine sa plangi de mila lui Trump. Numai Bill Clinton mai era atat de nepopular in iunie 1993 (41%).

Prabusirea din sondaje a celui de-al 45-lea presedinte american ar fi trebuit sa conduca la un dezastru pentru Partidul Republican, la o degringolada vecina cu nebunia auto-distructiva a PSD-ului. Impopularitatea lui Trump ar fi trebui sa il transforme pe acesta intr-un mic Grindeanu, iar republicanii revoltati ar fi trebuit sa il demita ei insisi pentru a-si mai pastra locul in istorie.

Cand colo, ce sa vezi, conservatorii suicidali defileaza inconstienti cu icoana lui Trump si se declara adeptii acestuia, constant peste 85% din alegatorii declarati republicani aproband mandatul Trump. Probabil ca asa vor fi maturati de votul popular. Mai ales ca se apropiau prezis-catastroficele „alegeri speciale”.

Pana acum, in 2017 au avut loc un numar de patru „alegeri speciale”, adica s-au ales reprezentantii din patru districte, ca urmare a trecerii titularilor portofoliilor din Camera Reprezentantilor in administratia Trump. Ar fi fost de asteptat sa inregistram patru esecuri usturatoare in dreptul republicanilor, in conditiile in care toti cei patru candidati republicani se mai si faleau ca sunt adeptii sectei Trump-iste.

Dar sa le luam pe rand:

Ryan Zinke a demisionat din postul de congressman de Montana pentru a deveni ministrul de interne al SUA (secretary of interior). La alegerile tinute pentru inlocuirea acestuia, omul de afaceri republican Greg Gianforte si-a spulberat rivalii democrat si libertarian din primul tur.

Mike Pompeo a demisionat din pozitia de congressman de Kansas pentru a deveni noul director al CIA. Pe 11 aprilie au avut loc alegeri pentru inlocuirea acestuia si candidatul republican Ron Estes a castigat.

Mick Mulvaney a demisionat din pozitia de congressman de Carolina de Sud pentru a deveni directorul Biroului de Management si Buget al administratiei Trump. Pe 20 iunie au avut loc alegeri pentru inlocuirea acestuia si, iarasi, a castigat candidatul republican, Ralph Norman.

Cea mai spectaculoasa cursa a avut loc, tot pe 20 iunie, in statul Georgia, acolo unde Tom Price a renuntat la mandatul de congressman pentru a deveni noul ministru al sanatatii (secretary of health and human services). Partidul Democrat a declansat o campanie uriasa la nivel national pentru a castiga acest mandat: candidatul democrat Jon Ossoff a beneficiat de cel mai mare buget pentru o campanie legislativa strans vreodata (peste 30 milioane USD), suma culeasa de pe tot cuprinsul Americii; a mai beneficiat domnul Ossoff si de cea mai agresiva campanie de presa si de social-media din istorie, declansata de tabara democrata.

Toata aceasta risipa de forte financiaro-mediatice s-a produs pentru a o invinge pe republicana Karen Handel, o discipola fidela a presedintelui Trump. De altfel, campania lui Karen Handel nu s-a bazat decat pe recursul la discursul si la programul lui Donald Trump. Rezultatul: Karen Handel a castigat detasat cel mai disputat fotoliu din Congresul SUA.

Se vede treaba ca democratii au contabilizat patru infrangeri usturatoare, desi tema (unica, de altfel) a campaniilor candidatilor lor a fost Donald Trump. Un fost cameraman in Georgia („deep south state”), un cantaret de muzica de banjoo in Montana (de langa Muntii Stancosi), un cavalerist in Carolina de Sud (alt „deep south state”) si un altul in Kansas (Midwest-ul de poveste al bizonilor) au avut cam aceeasi campanie: „ce rau este Trump!” si au pierdut…

Oare ce s-a intamplat? Sa se fi inselat analistii, consultantii, specialistii, expertii, sociologii, politologii, comentatorii, cartitorii, barfitorii? Sa fi manipulat rusii si alegerile astea?

Dar daca o fi efectul faptului ca principalul indice al bursei americane a urcat cu 3.500 puncte (20%) de cand a fost Trump ales?

Dar daca o fi efectul faptului ca rata somajului a atins cel mai scazut nivel din 2001 incoace, de doar 4,3%, cu o scadere de 10% de la preluarea mandatului de catre Trump?

somaj SUA

Dar daca o fi efectul faptului ca aplicatiile ipotecare de saptamana trecuta sunt cu 9% mai multe decat cele din saptamana similara a anului 2016, iar dobanda medie anuala pentru un credit ipotecar de valoare medie (424 100 USD) si pe o perioada de 30 de ani a ajuns la 4,13%?

Dar daca o fi efectul faptului ca Donald Trump se lupta pentru re-americanizarea industriilor emigrate in China si pentru recucerirea pietelor externe?

Sa fie oare posibila erezia politologica suprema? Poporul votant sa fie mai sensibil la starea economiei si la propria bunastare decat la savantele casandre televizate si share-uite? Sa nu inteleaga oare americanul de rand ce importanta este corectitudinea politica si multiculturalitatea? Sa-si fi pierdut televiziunile si Hollywood-ul magnetismul anilor trecuti? Doamne fereste sa nu ii contamineze de conservatorism si pe europeni!