Anul revenirii Occidentului

Petrișor Peiu | Ziare.com | 28.12.2017

Primul an al primei administratii Trump, precum si alegerile cruciale din Europa au marcat anul revenirii puterii Occidentului.

Dupa ce lumea clasica, dominata de globalizare pe baza paradigmelor proprii democratiilor liberale, s-a transformat si nu s-a adaptat in timpul mandatelor Obama, incepand cu 2017 asistam la o reintrare in prim plan a lumii vestice.

America se indreapta spre cea mai lunga perioada de crestere din istoria moderna, impinsa de expansionismul unui presedinte-tavalug, decis sa schimbe radical raportarea Statelor Unite la lume.

America continua sa ramana cea mai mare economie a mapamondului, in termeni nominali, producand peste o cincime din valoarea adaugata globala; un sfert din cele mai mari companii din lume (topul Fortune 500) sunt americane, iar somajul se afla la cea mai scazuta valoare din ultimii 17 ani.

America a redevenit al doilea cel mai mare producator industrial de pe glob si a reajuns a sasea cea mai performanta economie (dupa indicatorul PIB/locuitor in termeni comparabili).

Bursa de la New York a crescut de la sub 20.000 puncte la inceputul anului la aproape 25.000 puncte (24.700 puncte), atingand maximul istoric, iar cresterea economiei americane se apropie de 3% anual (un nivel nemaiatins din 2005), ponderata fiind doar de uriasele uragane care au lovit coastele estice, exportul creste cu ritmuri nemaiintalnite in ultimele decade.

Cu un program de reducere a fiscalitatii votat de Senat si de Congres chiar inainte de Craciun, administratia Trump a „condamnat” America la o crestere sustenabila, minim 3% anual, pentru urmatorii ani, devenind, iarasi, motorul dezvoltarii pentru intreaga lume occidentala.

UE ii multumeste lui Trump pentru ca o duce bine

Chiar daca se afla in contradictie cu Donald Trump pe teme de politica internationala, Uniunea Europeana ii multumeste acestuia pentru noul avant economic, care a scos si uniunea continentala din groapa stagnarii, pentru prima oara de la marea criza a datoriilor din perioada 2008-2013: cresterea reala a blocului comunitar va depasi 2% anual, peste prognoza initiala de 1,7%!

Bursele europene cresc si ele la niveluri de necrezut, trase in sus de entuziasmul financiar de peste ocean: indicele german DAX a crescut de la 11.500 puncte la inceput de an la peste 13.000 puncte (cu aproape 14%), chiar si obositul indice francez CAC creste cu peste 10% (de la 4.900 puncte la aproape 5.400 puncte); economia tarilor estice duduie, cu Polonia, Republica Ceha si Ungaria crescand cu valori de aproximativ 4% si Romania depasind o crestere de 6% (in cazul nostru, diferentierea fata de celelalte state estice se datoreaza unui an agricol de exceptie).

Corelate cu o crestere mult mai moderata decat eram obisnuiti a economiei chinezesti, cifrele de mai sus indica o repunere in prim planul economiei mondiale a economiei blocului vestic.

Mai mult, presiunea pe care Donald Trump a pus-o pe cresterea exporturilor americane a generat un nou avant al industriei manufacturiere.

Trei sunt directiile esentiale pe care actioneaza administratia de la Washington: prima este cresterea exporturilor americane de sisteme de aparare catre statele expuse pericolului imediat de agresiune: Coreea de Sud si Japonia in Orientul Indepartat, aflate in raza de actiune a rachetelor detinute de regimul de la Pyongyang, respectiv statele baltice, Polonia si Romania, tarile de frontiera ale NATO, aflate cel mai aproape de pericolul rusesc; a doua este promovarea agresiva a exporturilor americane de hidrocarburi, promovare care face din Statele Unite primul exportator mondial; a treia este renuntarea la politica comerciala reglementata multilateral si concentrarea pe relatii comerciale bilaterale cu statele care inteleg sa ofere Americii reciprocitatea unui tratament corect.

Pe termen lung, America incearca sa-si valorifice avansul tehnologic important: tehnologiile bazate pe robotica aduc inapoi, acasa, industrii care migrasera spre alte continente, tehnologiile din ce in ce mai eficiente de lichefiere a gazului fac din America un jucator-cheie in comertul mondial cu gaze naturale.

Uniunea Europeana are, pentru prima oara dupa criza si stagnarea de un deceniu, o crestere care se simte, tocmai pentru ca este partenerul comercial si tehnologic privilegiat al Washingtonului; o mare parte din avansul din Europa se datoreaza multinationalelor americane prezente aici, iar o alta componenta vine din exporturile catre prima putere mondiala.

Pentru ca Uniunea Europeana nu va putea fi niciodata America (este un conglomerat cu o populatie o data si jumatate fata de populatia americana care produce de o data si jumatate mai putin eficient decat americanii, dupa indicatorul PIB/locuitor in cifre comparabile), pentru europeni este esential ca Statele Unite sa prospere, sa se dezvolte si sa fie o piata mai mare.

Si Rusia iese dintr-o lunga criza

Anul 2017 marcheaza si pentru Federatia Rusa un hotar important: este primul an cu o crestere de aproximativ 2%, ceea ce inseamna sfarsitul celei mai lungi perioade de criza economica din istoria acestui stat.

 

Tot acum, un alt partener esential al americanilor, Japonia, reuseste sa sparga cercul vicios al pseudo-stagnarii: dupa 37 de ani de crestere medie anuala de 0,5%, statul insular are, anul acesta, o crestere de 2,5%, mult peste valoarea asteptata in piata (1,5%).

 

Celalalt important stat democratic din regiune, Coreea de Sud, atinge si el un ritm de crestere de 3 procente. De asemenea, India reuseste sa aiba o crestere mai mare decat eternul sau rival din lumea emergenta, China.Se pare ca, renuntand la multiralitatea reglemtarii comerciale, Statele Unite nu devin un stat mai putin important in economia mondiala, ci, dimpotriva, America ramane tara determinanta pentru dezvoltarea globala.

O dovada ca noua orientare a Washingtonului este cea corecta pentru americani este si faptul ca cele mai importante forte economice din lume (China, Japonia, India, Coreea) se inghesuie sa „danseze in duet” cu America dupa aceste noi reguli. Singurul bloc care condamna politica lui Trump, dar se bucura de roadele parteneriatului trans-atlantic este Uniunea Europeana, desi majoritatea statelor de aici cauta individual sa-si intareasca legatura cu temutul Trump.

America renunta la ipocrizie

Anul 2017 inseamna si renuntarea la multe teme ipocrite ale Americii si impunerea unei politici noi, mai pragmatica si, mai ales, axata pe interesele strategice ale Occidentului.

America a decis sa isi faca propria agenda, nu sa se muleze pe agenda birocratilor internationali.

Astfel, anul se incheie cu o simbolica recunoastere de catre Casa Alba a Iersalimului ca fiind capitala Israelului, recunoastere urmata de un vot, la fel de simbolic, in plenul ONU impotriva acestui gest, vot care a separat apele si a permis reducerea semnificativa a contributiei americane la o organizatie ineficienta si partial acaparata de „corectitudinea politica” excesiva.

Uniunea Europeana a traversat o criza de autoritate pe perioada unui an marcat de alegeri in multe state esentiale organizatiei (Franta, Germania, Olanda, Austria); lipsa unor lideri puternici „la butoane” se pare ca nu a daunat, ci dimpotriva, economiei, aducandu-ne aminte de faptul ca cea mai buna perioada a economiei belgine a fost cea cand la Bruxelles nu se putea forma un guvern legitim investit.

Este paradoxala situatia Uniunii Europene: pe de o parte este incapabila sa rezolve crizele cronice cu care se confrunta:
– relatiile ne-normalizate cu Federatia Rusa,
– decalajele de dezvoltare in crestere dintre statele nordice si cele sudice, relatiile de criza cu unele state estice rebele, Polonia si Ungaria fiind cele mai cunoscute si, mai nou,
– imposibila situatie creata in provincia Catalonia, unde jumatate din populatie isi doreste irational, dar cu ardoare sa iasa din Spania, iar jumatate vrea continuarea statului comun cu Madridul
dar pe de alta parte, incearca sa isi corporalizeze politici care sa „reformeze” si sa creasca coeziunea interna, inclusiv o iluzorie politica de aparare comuna.

Unde se afla Romania in acest tablou?

Bucurestiul pare acaparat total de mizele uriase personale ale liderilor sai (ramanerea in libertate, in primul rand), astfel incat nu mai are forta sa sustina si o expunere regionala, daca nu continentala.

Mirajul „celei mai mari cresteri economice din Uniune” este un tratament paleativ pentru gravele boli ale economiei noastre: lipsa handicapanta de infrastructura, decalaje enorme de dezvoltare si performanta intre regiuni (Bucuresti-Ilfov are un PIB/locuitor de cinci ori mai mare decat Nord-Estul tarii), haosul legilativ din economie si din justitie care ne va transforma intr-o „democratie originala”, incapacitatea de a juca cu seriozitate marile mize (aderarea la OECD, constructia regionala de infrastructura), totul ne-a condamnat la periferie.

Nici macar Republica Moldova nu mai este un teritoriu unde sa contam: acolo finantam neconditionat regimul autoritar al lui Vladimir Plahotniuc, din lipsa de proiect, nu din alte motive prea subtile.