Anul 2014. Să ne pregătim strategic de post-Vilnius

De Nicolae Țîbrigan | Articol publicat pe Master FP | 21.11.2013

Dintre pozele realizate de NASA mi-a atras atenţia imaginea nocturnă a continentelor văzute din satelit. Dacă pornim de la asumpţia că lumina (energia)reprezintă barometrul dezvoltării economice a unei regiuni, putem lesne observa că zonele cele mai dezvoltate: SUA, UE, India, coasta de est a Chinei, Japonia, ţărmurile braziliene şi australiene, Africa de Sud şi Indonezia sunt inundate de lumină.

Comparativ cu statele Uniunii Europene, unde zonele dezvoltate ies în evidenţă – Belgia, Olanda, Luxemburg, nordul Italiei, zona Parisului, bazinul Ruhr şi coasta portugheză – zona Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan (UV RBK) este „îngropată” într-un abis, unde singurul conglomerat de lumină este Moscova, în jurul căreia se ţese o pânză de punctuleţe mici (localităţi urbane industrializate) dependente de Centru. Aşadar, se pare că „lumina NU mai vine de la răsărit”, iar cu „lampa lui Ilici” rişti să orbecăieşti prin hăţişurile eurasiatice ale Siberiei.

Bani europeni pentru Rep. Moldova

Conform datelor oferite de Camera Înregistrării de Stat în data de 1 octombrie 2013 suma totală a capitalului investit din statele-membre UE (Olanda, Italia, Germania, Marea Britanie, România, Spania, Polonia, Bulgaria) se cifrează la 5 540 milioane lei (ceea ce reprezintă aproape 55% din volumul total al investiţiilor străine). Din această listă a investitorilor lipsesc atât Kazahstanul cât şi Republica Belarus; şi doar Rusia se afirmă ca investitor direct (cu 10% din volumul total de investiţii), sau prin zone off-shore greu de estimat (Ciprul şi Insulele Virgine Britanice).

Pe lângă investiţii, Republica Moldova este un beneficiar şi al donaţiilor UE: unii bani sunt furnizaţi prin intermediul instituţional, alţii – direct de la ţările-membre. Conform unor estimări din 1991 până în prezent UE ar fi alocat acestei ţări peste un miliard de euro. Suportul financiar a crescut considerabil de când Rep. Moldova a fost inclusă în Parteneriatul Estic. Doar între anii 2009-2012 suportul financiar a atins cota de 120 de milioane de euro – bani direcţionaţi spre mai multe domenii precum: protecţie socială, educaţie, sănătate, infrastructură, energie, justiţie, dezvoltarea zonelor rurale, dezvoltarea planului de acţiuni privind liberalizarea regimului de vize cu UE.

Să ne amintim doar de Portul de la Giurgiuleşti – proiect finanţat prin intermediul Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Astfel de proiecte ar fi fost mult mai multe dacă nu existau acele derapaje democratice pe care le-a înregistrat guvernarea PCRM. Astăzi nouă proiecte în valoare de 500 de milioane de euro (60 de milioane în formă de granturi şi 435 în formă de credite) au fost aprobate şi se află în proces de derulare. Cu aceşti bani se vor moderniza Spitalul Republican, drumurile de importanţă pentru sectorul viticol, şi se va îmbunătăţi infrastructura Moldelectrica.

Conform pronosticurilor realizate de către experţii moldoveni, se aşteaptă ca volumul de investiţii europene în Rep. Moldova să crească după parafarea Acordului de Asociere preconizată la Summit-ul de la Vilnius (28-29 noiembrie).

golos-rossii-trei-conditii-din-partea-kremlinului-pentru-ca-republica-moldova-sa-si-reintoarca-transnistria-1343718428Transnistria propune Rep. Moldova un „divorţ civilizat”… divorţăm şi de Uniunea Vamală?

În cadrul unei intervenţii televizate, actualul lider de la Tiraspol, Evgheni Şevciuk, şi-a reiterat poziţia privind separarea „civilizată” a Transnistriei de Rep. Moldova: „Încercarea de a folosi modificarea normelor de comerţ exterior drept mijloc de presiune asupra Transnistriei poate fi privită ca sancţiune economică impusă de Chişinău. Nu înţeleg de ce trebuie să mergem pe calea confruntărilor? De aceea propun un «divorţ civilizat» rezolvând, în acelaşi timp, problemele legate de graniţa administrativă pe Nistru şi stabilind relaţii bilaterale reciproc avantajoase”.

Această declaraţie ne-ar putea surprinde la prima vedere, însă, dacă este pusă într-un context mai larg precum ar fi cel al summit-ului de la Vilnius, ea nu este decât un semnal al unor mişcări social-politice majore care vor avea loc în stânga Nistrului. Să punem punctul pe „i”: pe lângă ajutorul umanitar furnizat de guvernul rus (25 milioane euro anual), în regiune şi-a făcut recent apariţia ONG-ul „Integrarea Eurasiatică” («Евразийская интеграция»), coordonată de deputatul Dumei Aleksei Juravliov, din partea Partidului „Rodina”. Începând cu luna octombrie a acestui an, organizaţia „neguvernamentală” a demarat lucrări de construcţie complexe pentru aproape 12 sedii de şcoli, spitale, grădiniţe, universităţi etc. alocându-se în acest sens 1 375 000 euro. Proiecte demarate în contextul în care şcolile cu predare în grafia latină din Transnistria sunt obligate să plătească o taxă destul de mare pentru chirie. Quid prodest? Cu siguranţă Federaţiei Ruse care şi-a propus să „finlandizeze” Rep. Moldova utilizând toate pârghiile de care dispune: PCRM şi „revoluţia de catifea”, Transnistria, UTA Găgăuzia, ONG-urile ruseşti, embargourile economice, restricţiile de acces al muncitorilor sezonieri etc. Ultima lovitură din acest an a fost semnarea pe 25 octombrie curent a protocolului „Şevciuk-Rogozin” care prevede colaborarea autoproclamatei „rmn” cu Federaţia Rusă în cinci domenii: economico-comercială, social-umanitar, investiţional, cultural şi ştiinţifico-didactic, informaţional. Dincolo de conţinutul oficial al documentului, acesta nu e decât prelungirea actului similar, semnat în mai 2006 de către vicepremierul rus Alexandr Jukovski şi fostul lider separatist, Igor Smirnov; numai că de data aceasta întreprinderile transnistrene vor participa la realizarea comenzilor armatei ruse, precum şi a celor de stat. Astfel, respectivul acord îşi propune să joace rolul unui „paravan economic împotriva expansiunii comerţului european”. Se pare că ruşii vorbesc mai puţin şi acţionează mai sigur – fapt confirmat de raportul Institutului de Studii Strategice din Rusia apărut în mai 2013:

„Trebuie să reglementăm problemele economice apărute în relaţia cu Ucraina, interconectându-le pe cât posibil cu problemele energetice pe care le întâmpină Transnistria, având drept obiectiv deblocarea Republicii Moldoveneşti Nistrene şi integrarea acesteia în reţeaua rusească de întreprinderi, conectând-o, în acelaşi timp, cu reţeaua comenzilor de stat”

Cu alte cuvinte, se aşteaptă investiţii/pompări masive de ruble ruseşti pentru regimul Şevciuk. Problema e că o parte a cetăţenilor Fed. Ruse au început deja să-şi pună mai des întrebarea de ce mai trebuie să finanţeze în continuare o regiune îndepărtată ca Transnistria, în condiţiile în care multe din aceste fonduri au fost delapidate iar vinovaţii sunt şi acum în libertate. Se pare că argumentul „avanpostul Rusiei în Vest” nu e suficient. Cu toate acestea, ideologii de la Kremlin vor fi nevoiţi să inventeze alte argumente de legitimitate legate, desigur, de ideea integrării eurasiatice şi a necesităţii unificării „lumii ruse” („russkii mir”). Cel mai probabil e că Rusia va transforma regiunea separatistă din estul Rep. Moldova într-o „vitrină a dezvoltării eurasiatice”, intenţionând să devină mult mai atractivă pentru localităţile moldoveneşti situate pe linia Nistrului (vezi „Checkpoint Varniţa. Locul fierbinte al conflictului îngheţat de pe Nistru”), ale căror popuaţii sunt deja dependente economic de Transnistria.

Cu cât Chişinăul se va apropia de UE, cu atât Tiraspolul se va depărta de Chişinău, jucând cartea „integrării în Uniunea Vamală” în detrimentul relaţiilor cu UE (ceea ce este stipulat şi în „strategia de politică externă a rmn”).

În loc de concluzie

Miza anului 2014 se va rezuma la reformele democratice (justiţie, anticorupţie) pe care le va întreprinde Chişinăul pentru semnarea în toamnă a Acordului de Asociere şi, nu în ultimul rând, impactul real al acestor reforme la nivel de populaţie. Nici Tiraspolul nu va sta impasibil şi „va aplauda” orice eşec al Rep. Moldova în parcursul european. Ceea ce nu s-a menţionat în analizele experţilor este că o altă dimensiune de interpretare a mitingului pro-european din 3 noiembrie în Piaţa Marii Adunări Naţionale ţine şi de „aşteptările” cetăţenilor. Manifestarea a fost şi ca un mesaj de avertisment pentru oficiali: „ori semnaţi Acordul, ori nu vă mai votăm la anul”. Aşadar, nu ne rămâne decât să spunem că rezultatele următoarelor alegeri parlamentare vor depinde exclusiv de (in)succesul Guvernului de la Chişinău în semnarea Acordului. Se pare că anume acest moment va marca decisiv întreg spectrul politic şi strategic din Rep. Moldova.

P.S. Între 28 şi 29 noiembrie, în capitala Lituaniană Vilnius va avea loc Summitul Parteneriatului Estic, în timpul căruia Republica Moldova va parafa un acord de asociere şi liber schimb cu Uniunea Europeană. Cu doar câteva zile înainte de Summit, Fundaţia Universitară a Mării Negre, ziarul „Adevărul” şi revista „Foreign Policy” organizează dezbaterea „Moldova ante portas: integrare prin reunificare sau reunificare prin integrare?”

1-Spre-Transnistria-foto-Cristina-Nichitus-Roncea-Basarabia-Bucovina-Info