Alegerile prezidențiale din Republica Moldova – între trecut și viitor

Sorenela Reniță | Trb.ro| 11.11.2016

Săptămâna aceasta este una agitată nu doar la nivel global, ci și regional. Duminică, 13 noiembrie, se duce o nouă luptă politică, tot pentru funcția de președinte, doar că în stânga Prutului. Republica Moldova, pentru prima dată în ultimele aproximativ două decenii, își alege singură (nu prin intermediul parlamentului) cine și încotro o va ghida mai departe în următorii 4 ani. Turul I a fost unul marginal, fapt ce i-a „împins” pe mulți basarabeni, care nu s-au prezentat în primul scrutin, să conștientizeze că glontele a trecut, șuierând, chiar pe lângă urechile lor și că în turul II ar putea să-i nimerească, dacă nu întreprind măsurile necesare. Astfel, atât în Diasporă, cât și în Republica Moldova, imediat după afișarea rezultatelor finale ale turului I, tinerii au decis să folosească la maximum toate mijloacele posibile pentru a ajunge la inimile și rațiunea celor nehotărâți sau inactivi civic și a-i ajuta pe cei care trebuie să se deplaseze sute sau mii de kilometri până la cea mai apropiată secție de vot. Astfel, au luat naștere grupuri pe Facebook precum „Adoptă un vot” sau „Adoptă un odnoklassnic”, pe care vă invit să le vizitați, ca să înțelegeți mai bine despre ce e vorba.

Zilele acestea se vor duce, în continuare, intense confruntări între forțele politice reprezentate de cei doi candidați de la Chișinău. Cine va ieși triumfător din toată această „luptă”? Sperăm că…cetățenii!

Între timp, am luat legătura cu patru tineri basarabeni din România (Radu Cupcea, Ștefan Miron, Nicoleta Scutaru) și Moldova (Silvia Ursul), care să ne explice mai clar în ce constau aceste alegeri.

În aceste alegeri prezidențiale, Republica Moldova are de ales între „ce” și „ce”, mai exact?

Radu Cupcea: În aceste alegeri prezidențiale, ca în majoritatea alegerilor electorale din R. Moldova, e de ales între cei doi poli geopolitici: Vest și Est. Vestul semnificând relații strânse cu Uniunea Europeană, dialog, apropiere și sprijin din partea României, asistență financiară în schimbul promovării unei legislații conforme cu standardele europene, piață liberă pentru produse de calitate, liberă circulație în state prospere și, nu în ultimul rând, drepturi egale în fața legii pentru toți cetățenii. Principiu care este posibil în fiecare stat doar printr-o luptă neîntreruptă cu ceea ce numim corupție. Pe când Estul semnifică relații prioritare cu Federația Rusă, acces la o piață mult mai săracă decât cea europeană, cu reguli și cerințe mai puține, dar și cu garanții de succes mai puține. Practic, o întoarcere în trecut, un trecut din care oamenii nu au înțeles că n-a mai rămas decât puterea și influența Rusiei. Câștigătorii primului tur, cei doi candidați, reprezintă cu prisosință polii despre care vă vorbeam. Iar cei care cred că aceste alegeri sunt despre doar despre corupție se înșală.

De ce electoratul pro-rus a fost mai organizat decât cel pro-european? Considerați că turul II va aduce o schimbare de poziții? De ce ?

R.C. : Nu știu dacă electoratul pro-rus a fost mai organizat. Cei care votează partidele pro-europene, în mare parte au emigrat, iar cei rămași în R. Moldova sunt dezamăgiți de guvernarea pro-europeană din ultimii ani. Dacă ne uităm peste datele statistice emise de Comisia Electorală Centrală vom vedea că prezența la vot a scăzut cu 7 % față de alegerile parlamentare din 2014. Acesta e un semn că lumea e dezamăgită, derutată, dezgustată de ce a primit și primește (ca ofertă politică mă refer) de la politicienii moldoveniști.

În România, de exemplu, dimpotrivă, la prezidențiale participă mai mulți alegători decât la parlamentare. La fel, dacă ne uităm la profilul alegătorilor din primul tur, vom vedea că cei mai activi au fost cetățenii cu vârsta cuprinsă între 56 și 70 de ani, de obicei simpatizanți ai partidelor pro-ruse, pe când tinerii cu vârsta între 18 și 25 de ani au fost cei mai pasivi. Ei nu mai au încredere în proiectul Republica Moldova sau pur și simplu nu le mai pasă. De aceea, nu cred într-o mobilizare extraordinară în turul doi. Vor ieși, cu siguranță, mai mulți decât în primul tur, dar nu foarte mulți.

Campaniile de mobilizare lansate pe rețelele de socializare au arătat că Diaspora s-a activat intens și e gata de vot la 13 noiembrie. Dacă aruncăm o privire în grupul de pe Facebook „Adoptă un vot”, unii alegători vor parcurge sute și mii de kilometri până la cea mai apropiată secție de votare. Care pare a fi situația în privința mobilizării în România (sau Moldova)?

R.C. : Îi felicit sincer pe cei care sunt gata să-și sacrifice timpul, banii și energia pentru a-și exprima votul. Cu siguranță, acești oameni au înțeles că democrația înseamnă implicare și un gram de sacrificiu. Fiind departe de locul unde s-au născut, acesta e singurul mod pentru ei de a face ceva pentru R. Moldova, dacă excludem banii pe care-i trimit, și pe care se menține o parte din economia acestui stat. Cei rămași în Moldova ar trebui să le urmeze exemplul și să iasă în număr cât mai mare la vot. Ei vor decide. Îmi pare rău să o spun, dar cei care vor hotărî cine va fi viitorul președinte, majoritatea, nu sunt nici pe Facebook și nici în străinătate. Însă, exemplul celor care parcurg mii de kilometri pentru a vota și instrumentul Facebook, pot convinge tinerii să iasă într-un număr mai mare la vot și să mai voteze încă o dată împotrivă. Împotriva Estului. Acest lucru îl vor face și românii moldoveni din România.

Doar aproximativ 9500 de cetățeni moldoveni s-au prezentat în primul tur la vot în întreaga Românie. Vouă, celor care vă pasă – cum îi motivați și pe alții să nu fie indiferenți?

R.C. : Sincer nici nu știu câți români, ca și mine, posedă cetățenia Republicii Moldova și locuiesc sau învață în România. Probabil că sunt mai mulți decât 9500 și se vor prezenta într-un număr mult mai mare la vot în turul doi.

Prezența modestă se explică, după cum afirmam și mai devreme, prin faptul că tinerii care au venit în România la studii și s-au stabilit aici sau au plecat mai departe în alte state europene, nu mai cred în poveștile spuse de politicienii de la Chișinău:  „o Moldovă prosperă, eliberată de corupție, neutră din punct de vedere militar, care va adera în câțiva ani la Uniunea Europeană fără a întocmi un proiect concret cu România”. Nici cei rămași în republică nu mai cred în aceste promisiuni. Și nimeni nu-i poate condamna că gândesc astfel. Ei au încercat la 7 aprilie 2009. Au ieșit în stradă pentru un viitor mai bun și pentru un parcurs european ireversibil. Au reales partidele pro-europene în 2014. Cu regret, așteptările nu au fost decât parțial îndeplinite. Integrarea e din ce în ce mai dificilă din cauza politicii unor partide ca PLDM, PD, care au permis în timpul guvernării lor concesionarea aeroportului către o firmă din Federația Rusă, furtul banilor din bănci, crize politice îndelungate, tergiversarea reformelor în justiție, ș.a.m.d, iar de aderare nici nu se mai vorbește la Bruxelles. Poate doar la Chișinău. În mintea lor.

În primul tur am mers la vot și i-am îndemnat pe toți cei pe care îi cunosc să meargă să voteze pentru ca România și Republica Moldova să devină mai apropiate, să lucreze împreună la un proiect de viitor. Acum, le voi spune să meargă la vot nu pentru a lucra împreună, ci pentru a nu ne îndepărta din nou. Ar fi păcat să se distrugă ceea ce s-a construit atât de greu în ultimii 6 ani.