A 25-a aniversare a Documentului OSCE de la Copenhaga privind dimensiunea umană

De Paraschiva Bădescu | FUMN21.06.2015

Terminarea Războiului Rece acum 25 de ani deschidea un viitor luminos pentru Europa, bazat pe democrație, drepturile omului și supremația legii. Examinând drumul parcurs de atunci spre aceste idealuri, se cuvine a aminti documentul care, pe bună dreptate, este considerat a fi constituit un ghid pentru procesul de tranziție a multor țări, proces care a schimbat radical Europa în ultimul sfert de secol. Documentul de la Copenhaga privind dimensiunea umană a fost adoptat la 29 iunie 1990 de 35 de state (la data respectivă) participante la Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa, forum pentru dialogul Est-Vest, care includea țările europene, SUA și Canada.

Noțiunea  „dimensiunea umană„ se referă la angajamentele statelor participante privind asigurarea  respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectarea supremației legii, promovarea principiilor democrației, consolidarea și protecția instituțiilor democratice, precum și promovarea toleranței în întreaga zonă euro-atlantică.

Similar angajamentelor OSCE în alte domenii, cele privind dimensiunea umană își au originea în Actul Final de la Helsinki, semnat la 1 august 1975. Concepută, inițial, ca un cadru general care să guverneze relațiile statelor față de cetățenii lor, dimensiunea umană a evoluat spre includerea de noi angajamente concrete și mecanisme care să asigure implementarea acestora. Principiul VII al Decalogului Actului Final stipulează că „Statele Participante vor respecta drepturile și libertățile fundamentale ale omului, inclusiv libertatea de gândire, conștiință, religie sau credință, pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”. Angajamente adiționale au fost incluse în Capitolul III al Actului Final, în care statele participante își exprimă convingerea să „sporirea schimburilor culturale și educaționale, lărgirea diseminării informației, a contactelor între persoane și soluționarea problemelor umanitare vor contribui la consolidarea păcii și înțelegerii între popoare”. În acest scop, a fost formulat un număr impresionant de standarde specifice în diferite domenii, inclusiv reunificarea familiilor, libertatea de călătorii, îmbunătățirea condițiilor pentru turism, ameliorarea circulației informației, a accesului și schimbului acesteia, creșterea cooperării și schimburilor în domeniul culturii și educației ș.a. Includerea acestor angajamente a fost considerată una din realizările majore ale procesului de la Helsinki, care a avut un rol important la terminarea Războiului Rece, stabilind o legătură directă între relațiile dintre statele participante și respectarea drepturilor omului în cadrul acestora.

67205

În perioada 5-29 iunie 1990, la Copenhaga,  s-a desfășurat cea de-a doua Conferință a OSCE privind dimensiunea umană, având drept scop analizarea evoluțiilor în acest domeniu. Prevăzută, inițial, să dureze câteva zile, după peste trei săptămâni de negocieri intense, participanții au convenit un document de substanță, care urma să devină un ghid fundamental pentru toată aria OSCE și dincolo de aceasta, în domeniul democrației și drepturilor omului.

James Baker (SUA), Eduard Shevarnadze (URSS), Hans-Dieter Gensher(RFG) și alți miniștri de externe  ai statelor participante la CSCE au semnat, la Copehnaga, documentul convenit, conținând norme și angajamente importante referitoare la democrația și drepturile omului, care depășeau în multe privințe ceea ce exista până atunci, marcând o schimbare radicală în relațiile internaționale. Acest lucru a fost posibil nu numai datorită climatului politic favorabil în Europa după căderea Zidului Berlinului, dar și existenței cadrului politic reprezentat de CSCE care le-a permis statelor participante să folosească această oportunitate pentru adoptarea unor angajamente politice importante.

Împreună cu Carta de la Paris pentru o nouă Europă, adoptată în noiembrie  aceluiași an  de către șefii de stat, Documentul de la Copenhaga a marcat oficial sfârșitul Războiului Rece și deschiderea unei noi ere pentru popoarele Europei. Documentul adoptat cu acest prilej a fost și continuă să fie considerat drept cea mai importantă sursă de angajamente în acest domeniu, afirmând că protecția și promovarea drepturilor omului este unul din scopurile esențiale ale bunei guvernări, acestea constituind fundamentul libertății, justiției și păcii. Documentul a inclus o serie de prevederi care n-au existat niciodată până atunci în documentele OSCE, nici în alte documente internaționale,  precum dreptul la adunări și demonstrații pașnice, dreptul la proprietate, drepturile copiilor, prevederi privind minoritățile naționale și alegeri libere.

Capitolul II al Documentului de la Copenhaga, reafirmând angajamentele privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului,  sprijină crearea organizațiilor neguvernamentale și activitățile acestora în acest domeniu, subliniind că „este permisă exercitarea dreptului la asociere, inclusiv a dreptului de a forma, de a se asocia sau participa efectiv la organizații neguvernamentale care vizează promovarea și protecția drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, inclusiv sindicate și grupuri de monitorizare a drepturilor omului”. Se afirmă, totodată, dreptul persoanelor individuale sau a grupurilor acționând în numele lor de a comunica cu forurile internaționale competente, de a primi și examina informația privind pretinsele abuzuri ale drepturilor omului. Organizațiile neguvernamentale au jucat și pot juca un rol vital în evoluțiile pozitive ale societății. Un număr de țări participante din spațiul ex-sovietic, și nu numai, au exprimat, însă, rezerve și îngrijorări în legătură cu participarea activă a organizațiilor neguvernamentale la activitățile OSCE, poziții care au fost combătute ferm de alte țări, precum SUA, Canada și țările UE.

100229

Evoluând importanța Documentului de la Copenhaga, se cuvine a menționa pe scurt impactul acestuia asupra Organizației în ansamblu și statelor participante, în special. Conferința de la Copenhaga a avut loc în perioada unor schimbări istorice în Europa, la scurt timp după căderea zidului Berlinului, a redesenării hărții Europei. A urmat dezintegrarea URSS, având drept rezultat preluarea locului acesteia de către Federația Rusă, ca succesor de drept, iar alte 14 foste republici sovietice s-au alăturat procesului lansat la Helsinki ca state independente. Documentul de la Copenhaga a oferit tuturor statelor regiunii – atât vechilor, cât și noilor democrații – oportunitatea de a conlucra în realizarea aspirațiilor acestora, reflectate în standarde și concepte clare, precum alegeri democratice libere, domnia legii și respectarea drepturilor omului. Spre deosebire de tratate internaționale, aceste noi norme politice nu au fost supuse ratificării de către parlamentele naționale, ceea ce a determinat ca OSCE să-și asume rolul de a urmări aplicarea acestora.

Una din realizările cheie ale Documentului de la Copenhaga a fost includerea de angajamente privind modul de desfășurare a alegerilor democratice, deschisând teren pentru activități viitoare ale OSCE în domeniul observării alegerilor.

Documentul a introdus, totodată, o nouă abordare a conceptului „domnia legii” (rule of law), definită ca „o justiție bazată pe valoarea supremă a personalității umane și garantată de instituțiile care conferă cadrul necesar pentru manifestarea deplină a acesteia”. Trebuie spus că, în această privință, Documentul de la Copenhaga a mers mult mai departe decât multe alte documente internaționale ale vremii, legând „domnia legii” de drepturile omului și democrația. De fapt, statele participante au convenit că există un singur sistem de guvernare – acela care garantează protecția efectivă a drepturilor omului, respectiv, democrația pluralistă bazată pe domnia legii.

Documentul declară că apartenența la o  minoritate „este problema alegerii individuale a persoanei respective”. Documentul conține o serie de prevederi privind drepturile individuale ale persoanelor aparținând minorităților și angajamentul statelor participante de a le proteja. Acestea se bazează pe filozofia  conform căreia persoanele aparținând minorităților nu trebuie discriminate; dimpotrivă, statul trebuie să facă eforturi pentru integrarea lor în societate; totodată, sunt inacceptabile orice tendințe de separatism din partea acestora.

Cea mai relevantă caracteristiă a Documentului de la Copenhaga constă în modul în care sunt îmbinate democrația, drepturile omului și supremația legii, cele trei concepte fiind interdependente. Cu alte cuvinte, nici un stat nu poate pretinde a fi democratic fără respectarea drepturilor omului; supremația legii nu este numai o formalitate de respectare a legii, ci un sistem de justiție bazat pe valoarea supremă a personalității umane și garantată de instituții asigurând cadrul necesar în acest sens. Mai mult, întrucât situația drepturilor omului într-o țară poate afecta securitatea  celorlalte state participante, situația drepturilor omului într-un stat a devenit o problemă de interes direct și legitim al tuturor statelor OSCE și nu reprezintă doar o problemă internă a statului respectiv.

În 25 de ani au fost marcate progrese indiscutabile în direcția înfăptuirii speranțelor și așteptărilor negociatorilor Documentului. Din păcate, situația privind drepturile omului, a democrației și statului de drept nu este aceeași în întregul spațiu OSCE. Procesele de tranziție au fost afectate în unele zone din spațiul ex-sovietic. Chiar unele țări cu tradiții democratice nu au rămas imune în fața noilor provocări, cum ar fi creșterea valului de imigranți, a intoleranței, criminalității etc.

În prezent, după 25 de ani de la adoptarea Documentului de la Copenhaga, care a revoluționat întregul proces OSCE,  se impune conjugarea eforturilor și concentrarea, în  continuare, asupra aplicării acestuia, nefiind necesare noi norme sau standarde. Cadrul pentru societăți pașnice, sigure și democratice există.  OSCE, ca și fiecare stat participant al acesteia, trebuie să depună în continuare eforturi pentru a le îndeplini și a fi la înălțimea acestuia.  Marcarea acestei aniversări va prilejui evaluarea situației în domeniul alegerilor, drepturilor omului, minorităților naționale, libertății de călătorie și implementării angajamentelor asumate,  analizarea modului în care au fost îndeplinite angajamentele asumate,  identificarea provocărilor cu care se confruntă, precum și a măsurilor necesare care ar putea fi luate pentru depășirea acestora.  Ameliorări sunt, de pildă, posibile în ceea ce privește organizarea alegerilor, pornind de la recomandările misiunilor de observare a acestora. Totodată, o puternică societate civilă și opoziție politică sunt o trăsătură cheie a unei democrațăii funcționale; acestea pot fi eficiente numai acolo unde există și se respectă libertatea de asociere și reuniune. Libertatea de exprimare și opinie rămân de importanță fundamentală, iar presa liberă este o precondiție pentru schimb  liber de opinii în orice societate democratică. Din păcate, asistăm la încălcarea tot mai frecventă a acestor angajamente într-o serie de state participante.

În cei 25 de ani de la adoptarea angajamentelor de la Copenhaga, libertatea presei a fost deseori amenințată în unele zone ale OSCE, jurnaliștii au continuat să fie victime ale unor violențe pentru libertatea de opinie în exercitarea profesiei lor. La 18 iunie a.c., în declarația sa în fața Consiliului Permanent al OSCE  de la Viena, D. Mijatovic, Reprezentantul pentru libertatea presei, a declarat că „datorită atacurilor crescânde la adresa jurnaliștilor și proliferării propagandei  este atacat jurnalismul în sine. Jurnaliștii trebuie să fie în măsură să cerceteze, să scrie și să publice articolele lor fără teama de represalii.  Dar amenințările și violența împotriva jurnaliștilor rămân o cale efectivă de a reduce la tăcere voci critice și de a restricționa exercitarea dreptului fundamental al omului la exprimarea liberă a opiniei” (V. www.osce.org/fom/165071).

67203

La diferite reuniuni ale OSCE s-a exprimat preocuparea că principiile Actului Final și alte angajamente asumate de statele participante nu sunt integral respectate și implementate, ceea ce este aplicabil și în privința Documentului de la Copenhaga. Au loc, desigur, discuții privind măsurile care ar putea contribui la  îmbunătățirea acestei situații. Principalul obiectiv este restaurarea încrederii între state, iar acest lucru este posibil numai prin respectarea cu bună credință a angajamentelor asumate și adoptate prin consens, evitând politizarea excesivă a discuțiilor. Recunoașterea progreselor realizate și aprecierea realistă a obstacolelor și provocărilor rămâne actuală.

Una din concluziile care se degajă din diferite dezbateri este că, în prezent, există suficiente angajamente și norme privind dimensiunea umană, fiind necesară aplicarea integrală a acestora. Important și de dorit este să se acorde deplină atenție și vizibilitate diferitelor analize, concluzii și recomandări conținute în rapoartele OSCE/ODIHR, dezvoltarea unor programe educaționale pentru a fi folosite de statele participante și societatea civilă în analizarea respectării angajamentelor în domeniul dimensiunii umane.  Acum, mai mult ca oricând, este necesar ca statele participante să privească spre căutarea de soluții pentru consolidarea valorilor și principiilor comune la care au subscris.

Dacă nu sunt îndeplinite în mod corespunzător, angajamentele  asumate rămân doar pe hârtie, devenind inutile.  De aceea, apare necesară o abordare proactivă pentru implementarea acestora, identificarea căilor adecvate în această direcție și realizarea de progrese în acest domeniu.

Aniversarea a 25 de ani de la adoptarea Documentului de la Copenhaga este o oportunitate pentru toate statele OSCE de la Vancouver la Vladivostok de a reafirma atașamentul lor față de angajamentele conținute în acesta, care rămâne o sursă de inspirație și un cod de conduită pentru eforturile spre un viitor mai sigur și mai bun.

Înlocuind actuala cultură de confruntare cu una de cooperare și acțiuni comune va  face ca arhitectura de securitate europeană  să fie mai rezistentă. …Restaurând încrederea și credința între statele participante la OSCE și respectând totodată principiile fundamentale și angajamentele asumate trebuie să fie elementele esențiale ale eforturilor noastre comune”, a declarat președintele în exercițiu al OSCE, ministrul de externe al Serbiei Ivica Dacic, la  17 iunie a.c., la Conferința de la Munchen.

*Opiniile exprimate în acest articol sunt responsabilitatea autorului și nu reprezintă neapărat poziția oficială a Fundației Universitare a Mării Negre sau a Academiei Române

——————————————————————————————————————————————————————-

Ambasador Paraschiva Bădescu67043

Diplomat de carieră, a deținut diferite funcții în cadrul MAE și în exterior; Membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România; a fost Ambasador, Șef al Centrului OSCE în Turkmenistan (2002-2004), Ambasador, Adjunct al Șefului Misiunii OSCE în Serbia-Muntenegru (2005-2006), Ambasador, Șef al Misiunii OSCE în Muntenegru (2006-2010), Șef al Misiunii ODIHR pentru Observarea Alegerilor Prezidențiale din Tadjikistan (2013). În 2012 a primit „Medalia OSCE” pentru activitatea depusă în serviciul organizației.